E bine să faci asta, din când în când. Mai ales că trandafirii miros al naibii de frumos, cum bine mi-a amintit azi cineva. Dar de ce uităm de ei? Poate pentru că mirosul înţepător al vriei de zi cu zi ne amăgeşte nările. Poate pentru că duhoarea nedreptăţii ne sufocă. Nu ştiu... dar cred că ar trebui să ne educăm simţurile să detecteze frumosul. Lucrurile care ne fac bine. Cele care nu ne transformă în sălbăticiuni însetate de bani, nici în războinici sângeroşi ai unor convingeri, ci pe cele care ne întăresc omenia. La coada cozii, alea sunt importante, nu? Când om muri - şi nu, asta n-o să fie pe 21 decembrie, băgaţi-vă minţile în cap: pur şi simplu li se terminaseră mayaşilor consumabilele iar scribul care a făcut calendarul se pregătea de concediu - când om muri, zic, n-o să ne aducem aminte câte dispute am câştigat sau câţi bani am făcut. Nu vreau să cred că suntem atât de trişti. Eu una vreau să-mi pot aminti răsăriturile, norii, mirosurile şi fericirile copilăriei, săruturile, lătratul matinal al căţeilor, torsul mâţei, parcul meu preferat, marea şi vreo câteva beţii cu prieteni buni. Ăştia sunt tradafirii mei. Promit să nu le mai ignor parfumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.