România cu mâinile reci

Căluţi roz cu zvastica pe fund, figuri biblice făcându-şi reciproc propuneri indecente, în faţa unui bordel pe care scrie "Smart Workout" (adică sex, zice lumea), harta României "împodobită" de un organ genital feminin în toată splendoarea...

Astea au fost interpretările date de cei care au comentat "operele de artă" prezentate de "creatori" români, în expoziţii patronate şi finanţate cu zeci de mii de euro de Institutul Cultural Român (adică de tine, de mine...)

Acuma, eu, o biată muritoare fără veleităţi artistice (şi mioapă pe deasupra) am văzut aşa:

• una bucată cal roz de plastic (altfel, drăguţel) "însemnat" cu o zvastică pe fund; nu am înţeles: acolo îl doare (pe cal sau pe autor) de Holocaust sau de nazişti?
• un desen naiv în care două personaje stau de vorbă în faţa unei ciuperci pe care scrie "Smart Workout" (whatever that means, nu stau bine cu slang-ul)
• harta României, din mijlocul căreia o duduie (neidentificabilă) se străduieşte să ne arate amigdalele, numai că pare să fi greşit calea de acces.

Din punctul meu de vedere, posibilităţile sunt următoarele:

1. Toate astea înseamnă mai mult decât ce se poate vedea cu ochiul liber.

Nu sunt critic de artă, dar ştiu că rezultatul creaţiei artistice trebuie să atingă ceva în interiorul privitorului (sau cititorului, sau ascultătorului), şi acel ceva nu trebuie să fie vezica biliară.

2.Toate astea nu înseamnă nimic mai mult decât ce se poate vedea cu ochiul liber.

OK, atunci putem propune ICR să organizeze (în străinătate, desigur, şi pe bani cât mai mulţi) expoziţii cu suculentele urări de bine adresate diverselor echipe de fotbal pe pereţii blocurilor din cartiere mărginaşe, cu "reclamele" foarte plastice pe care şi le fac prostituatele pe uşile toaletelor din cârciumi...

Până şi eu, dacă sunt suficient de bine motivată, pot să înjur o juma' de oră fără să mă repet... Îmi organizaţi şi mie un recital, domnule Patapievici? Eventual la Covent Garden, da' merge şi la Met, dacă nu se poate.

"Zilele culturii române în bazinul Ruhr-ului" - aha, deci nu la Gogâlţa-Sat, ci în Germania. Un stat membru al Uniunii Europene. Ca şi noi. Asta e cultura noastră? Aşa vrem să ne ştie Europa şi restul lumii? Ca pe o ţară vulg(v)ară?

În ritmul ăsta (ca să păstrez "domeniul"), România o să ajungă pentru restul lumii ca un ginecolog cu mâinile reci: s-ar putea să fie un bun profesionist, dar nimeni nu vrea să aibă de-a face cu el.

P.S. Nu cer demisia lui Patapievici, aşa cum nu îi cer lui Moş Crăciun garsonieră în Luvru. Nu cer lucruri pe care ştiu că este imposibil să le primesc; or, în cazul ăsta, demisia ar fi un gest de onoare...