Cine are voie să creadă și cine nu?

Mi-am promis că n-o să mai scriu despre videoclipul celor de la Taxi, dar nu pot să tac.

După ce am terminat de vorbit despre cum atacă ei BOR și Catedrala, acum problema pare să fie a persoanelor care apar în videoclip. „Da' cine sunt ei, dom'ne, să-mi vorbească mie de smerenie? Ăla e prost, aia e blondă, ailaltă se uită cruciș și nu știu care e cu nasul pe sus.”

1. Oamenii ăia sunt fix niște oameni care spun un text. Nu sunt hirotoniți, nu se dau lideri spirituali. În locul lor putea fi Gigel Icsulescu, luat de la coadă la covrigi, machiat și pus în fața camerei să zică papagalicește „lemnul și spațiile mici”. L-ați fi cunoscut? Ați fi știut dacă, după ce a spus asta, s-a dus acasă să-și bată nevasta și să cadă cu capul în budă, beat mort sau la mănăstire să trăiască în post și rugăciune? Nu. Ați fi fost mai atenți la mesaj decât la cel care îl rostește? Poate că da.

2. Cum adică, „cine sunt ei să-mi vorbească despre smerenie”? Am o veste proastă pentru voi, dragii mei judecători online: viața spirituală a unui om, mai ales a unui om pe care nu îl cunoașteți personal, nu vă este accesibilă. Poate că cel a cărui imagine publică este a unui om de succes, fericit, împlinit și care lasă dâre de praf de stele în urmă-i e doar o biată ființă chinuită de temeri, de răni sufletești mai mult sau mai puțin vindecate și de cine știe ce alte lucruri. Poate că oamenii pe care voi îi considerați nedemni (!) să vorbească despre smerenie fac pentru alții lucruri bune despre care voi n-aveți habar, pentru că sunteți prea ocupați să-i judecați în lipsă.

3. Se spune „să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa.” Ciudat, eu știam că puterea exemplului e mai mare decât a poruncii. Mai ales în cazul preoților, care, prin „fișa postului”, sunt obligați la probitate, la verticalitate, la morală și etică. Deși mulți le încalcă și își murdăresc sutanele condiționând slujbele de bani, înșelând, mințind și făcând cam toate păcatele condamnate de morala creștină, sunteți gata să le ascultați sfatul și porunca fără crâcnire. Nu le contestați autoritatea, ba chiar le spuneți „sărut mâna, părinte”. Unii merită. Alții nu. Dar în cazul lor nu alegeți și nu judecați.

4. Oamenii din videoclipul ăsta nu sunt preoți. Sunt niște oameni obișnuiți care spun ceva. Nici măcar nu vă îndeamnă să... nimic. Cu toate astea, au fost atacați, disecați, li s-au trecut în revistă averile, păcatele și defectele. De ce?

Mă întreb, dacă între ei ar fi fost strecurat un preot „în civil”, nu cumva ar fi fost zdrobit la rând cu ceilalți de tăvălugul creștinilor care par mai degrabă credincioși zidurilor bisericii decât lui Dumnezeu?

„Să nu-l judeci pe aproapele tău”. E o propoziție din Biblie. Știți, cartea aia din care citesc oamenii care slujesc în casa Domnului. Cum care Domn? De fapt... cam aveți dreptate: ne-am luat cu Catedrala și am uitat de Locatar.

Eu cred că Dumnezeu preferă lumina

Eu cred că mâine o să fie mai cald decât azi.

Eu cred că, dacă mănânci noaptea dar ai grijă să faci mișcare ziua, nu te îngrași.

Eu cred că florile de liliac miros superb.

Eu cred că toți copiii adoră dulciurile.

Eu cred că George Clooney e un bărbat mișto.

Eu cred că mașinile sport sunt frumoase.

Eu cred că teiul va înflori mai devreme anul ăsta.

Eu cred că fiecare avem un înger păzitor.

Eu cred că fiecare e liber să creadă ce vrea.

Oameni buni, am privit, siderată, ce comori de ură și venin au ieșit la iveală zilele astea. Și totul de la o melodie. O MELODIE, oameni buni! Una care, departe de a incita la ură sau distrugere, vorbea despre o convingere. Și... da, despre smerenie. Imediat s-a găsit cineva care să-i desființeze pe cei care apar în clip. Că au, că fac, că dreg, că de ce câștigă nu știu cât, că de ce nu sunt nu știu cum... Dragii mei, oamenii ăia sunt exact asta: oameni. Cu bune, rele, păcate și sminteli. Nu se erijează în instanță morală. Niciunul. O frază care începe cu „eu cred” poate continua oricum, atâta timp cât nu jignește și nu incită la fapte reprobabile. E o convingere a cuiva. Ce facem, repunem în drepturi delictul de opinie? 

Apoi, a avut cineva răbdare să ASCULTE textul infamei piese? Pentru că, la un moment dat, sună așa:

M-am trezit din vis și ca orice creștin m-am gândit

Ce înseamnă visul meu, și am realizat

Că de fapt n-a fost un vis despre bugete, taxe sau donații

Nici despre ce-ar trebui impozitat

Nici despre școli, spitale, prioritati

Generalizări, adevăr absolut, opinii contrare

Alb, negru, bine, rău, frumos, urât, nu;

A fost un vis foarte simplu despre smerenie, atât.

Ce e reprobabil în asta? Unde incită la dărâmarea Catedralei? Unde insultă Biserica sau pe preoți? Unde se spune ceva, orice care ar putea leza Biserica Ortodoxă Română? Fraților, de la ce v-ați luat, de fapt? De la convingerile exprimate de un om într-un cântec? Și de la un refren recitat sau cântat de alți oameni? A spus cineva că se înlocuiește Scriptura cu textul lui Dan Teodorescu?

Oameni buni, vă rog eu frumos: inspirați adânc și relaxați-vă un pic. Eu cred că nu e bine să ne apucăm iar de înălțat ruguri pentru „eretici”. Evul Mediu a fost o perioadă tare întunecată. Și focul rugurilor n-a adus lumină, ci întuneric și răutate. Iar eu cred că Dumnezeu preferă lumina. Lumina și bunătatea.

BOR medieval

Cuvânt înainte: îmi asum toate cele ce mi le voi lua de la creştinii mai degrabă crezători în biserică decât în Dumnezeu, după ce vor fi citit acest text.

Pe zi ce trece, constat - nu fără amărăciune - că, departe de a fi slujitori ai Domnului, popii se dovedesc mai degrabă un fel de agenţi PR ai lui Dumnezeu. Unii complet neprofesionişti. Adică genul ăla de PR agasant, care te bate la cap şi te hărţuieşte fără să ştie să-ţi explice de ce e bine pentru tine să faci aşa şi nu altfel. Mai repede îţi explică de ce ar fi rău pentru tine să nu faci cum zice el. În tot timpul ăsta, tu începi să te gândeşti, privindu-l chiorâş cum coboară din maşina lui de fiţe, că are în vedere doar propriul interes iar tu eşti doar un fraier pe care o să-l îmbrobodească şi o să-l folosească.

De fapt, nici statutul de PR nu le mai e suficient. Acum vor să-şi recupereze puterea nemărginită pe care au avut-o în Evul Mediu. Vor în Constituţie. Vor ca, în legea fundamentală, să scrie că "în şcoli se va studia religia în vecii vecilor, Amin". Pentru ce? Dacă profesorii de religie ar fi în stare să explice că Biblia e doar o metaforă, ar merita. Deşi nu mi se pare OK să-i excluzi pe copiii care au alte religii decât creştin-ortodoxă. De dragul argumentaţiei, să trecem peste asta. Zic, dacă toţi profesorii ar fi capabili să înţeleagă şi să transmită faptul că Biblia nu e o relatare faptică, ci un text alegoric, care trebuie interpretat, atunci poate că ar avea rost. Dar, când în şcoală religia se predă după "Abecedarul micului creştin", discuţia a murit înainte să înceapă. Copilului nu i se inculcă valori, ci i se induce teamă. El nu va învăţa de ce e bine să se poarte într-un anumit fel, pentru că asta îl ajută să se dezvolte ca om; i se va spune  - eventual cu susţinerea unor ilustraţii sinistre - că, dacă face sau nu face nu-ştiu-ce, va ajunge în iad.

Aşadar, nu numai lacomă, ci şi jignitor de înapoiată se arată Biserica. Aceeaşi care refuză să slujească la căpătâiul unui sinucigaş, dar nu are vreo problemă să facă asta pentru un criminal. Aceeaşi care propăvăduieşte smerenia din maşini de lux şi de pe proprietăţi imense dar cere bani pentru înmormântările amărâţilor.

Biserica asta nu e casa Domnului. E o speluncă unde personalul ar fi trebuit schimbat demult - angajaţii sunt mincinoşi, fură din marfă, se poartă urât cu clienţii şi, mai ales, îi strică imaginea patronului.

P.S. Nu vreau să anulez existenţa preoţilor cu chemare; ei există. Din păcate, sunt tot mai puţini.

Înalt Prea Sfinţia S.A.

Popii fac afaceri. Ştiu, nu e nicio noutate aici. Suntem obişnuiţi să strecurăm bani între faldurile sutanelor la fiecare nuntă, botez, înmormântare sau sfinţire de... orice. Biserica pare să folosească serviciile consultantului japonez Nymika Nuymoka. Dar, cum spuneam, ştiam toate astea.

Noutatea e că, acum, popii s-au organizat în sereleuri. Ce-i al lor e al lor şi e pus deoparte, printre cele sfinte: firmele popeşti se cheamă ba Pelerinul Pati-Cof, (o preacuvioasă cofetărie-patiserie, cum ar veni) ba Chivotul Mare SRL (preacinstită firmă de construcţii) etc. Aşa zice ziarul Ring.

 

Popii au acţiuni şi la firme care oferă consultanţă  în afaceri. Mă întreb cum ar putea suna reclama sau sloganul unei astfel de firme? "Succes garantat de Sfântul Duh"? "Dumnezeu îţi arată calea spre succes"? "Nimiceşte-ţi concurenţa cu sabia Arhanghelului"?

Oare firmele popeşti care vând carburanţi - da, există şi popi benzinari - au obţinut marfa respectivă transformând apa în benzină? Hm, ăsta ar intra în categoria miracolelor la limita Codului Penal, deci poate că totuşi nu.

Săptămâna trecută, aflam că un popă făcea trafic cu etnobotanice. În fond, şi iarba dracului e tot de la Domnul, nu? Iar chimicalele din mizeriile alea otrăvitoare sunt făcute de om, omul e făcut de Creator, deci e OK. În fond, nu există nicio poruncă, a 11-a eventual, care să spună "Să nu te faci dealer de droguri".

BOR reuşise deja să mă enerveze anul trecut, de Paşte, cu lumânările "agreate de Patriarhie". Ete aci. Văd că recidivează cu graţie şi cucernicie.

 

Râdem noi, râdem, dar Biserica face toate afacerile astea, în condiţiile în care primeşte donaţii şi BANI DE LA STAT. Şi nici nu plăteşte taxe. Frate, popii sunt mai tari ca fraţii Mararu! Au deja Merţanele, modelul fără bombă.