Die, Mother F*ckers!

Money.ro: Riscul financiar implicat de creşterea speranţei de viaţă este subestimat şi va apăsa greu asupra bugetelor ţărilor dezvoltate, potrivit raportului semestrial al FMI privind stabilitatea financiară globală, publicat miercuri.

Credeam că "live fast, die young" este doar deviza rebelilor. Nicio secundă nu m-aş fi gândit că ar putea deveni şi îndemnul Fondului Monetar Internaţional pentru oamenii (era să zic muritorii) de rând. Şi totuşi, după mintea întâilor contabili ai lumii, faptul că populaţia Terrei ar putea trăi mai mult e naşpa. Viaţa lungă costă mult. Soluţia găsită de ei este, evident, întârzierea pensionării. Adică, după şefii lu' domnu' Gefri, ar trebui să muncim până când suntem gata să dăm colţu', împăcaţi la gândul că nu am costat nimic, pe nimeni, niciodată.

Da' de ce vă mai complicaţi, măi băieţi? Eu zic ca, în momentul în care devenim lenţi, neputincioşi sau doar aţipim, să ne mierliţi. Şi aşa, în Asia se nasc destui copii, ce rost are să mai ţineţi marfă degradată? Cum daţi de unu' puţin ciobit sau cu tivul uşor descusut, la coş cu el! Neeeext! Sau, şi mai bine, faceţi ca în Matrix: puneţi-ne în acvarii, hrăniţi-ne prin tuburi şi aia e! 

Încep să cred că americanii ştiau exact despre ce e vorba în propoziţia cu "riscul financiar legat de creşterea speranţei de viaţă". De aia au şi inventat Mc Donald's, untul de arahide, Coca-Cola cu zahăr, Dunkin' Donuts, KFC şi multe alte lucruri crescătoare de colesterol şi tensiune arterială. E premeditată treaba. Iar în momentul în care oamenii au început s-o ardă bio, femeiştii s-au dat în vileag şi au publicat raportul.

Deci, oameni buni, hai la mai mare şi să trăim cât mai mult, să moară domnu' Gefri de oftică şi inimă rea! 

De (nu) treci codrii de aramă, de departe vezi albind...

...zâmbetul ministrului economiei, Lucian Bode. Acum vreo două ore a ieşit, suspect de zglobiu, să anunţe rezultatul negocierilor pentru privatizarea Cupru Min. Spun "suspect de zglobiu", având în vedere că negocierile au durat vreo 12 ore şi s-au terminat brusc, ca ursul fără coadă.Termenul-limită pentru încheierea contractului era ora 24, 6.04.2012.

Ce s-a întâmplat? Ministrul şi secretarul de stat care a participat la discuţii spun că, de fapt, firma canadiană care a câştigat licitaţia - Roman Copper, ca cuprul (sic!), nu Cooper, ca Alice, cum aud la TV - firma asta, zic, era cam neprofesionistă. Ba ziceau da, ba ziceau nu, ba mai dădeau un telefon acasă... Ai noştri par să fi avut cojones. În sfârşit. Nu au mai dat pe tavă ceva, doar ca să fie siguri că îşi încasează ei partea. Nu au mai mers pe modelul ştiut "n-aveţi bani? Nu-i problemă, daţi-ne acum, pe loc, ce cash aveţi şi cu restul vă trecem pe caiet. Vreţi secretizarea contractului? Se rezolvă, 'ete na, ce, parcă tre' să ştie toţi fraierii că voi aveţi numai drepturi şi noi numai obligaţii?"

Bravo! De fapt, tot "bravo" şi în cealaltă variantă. Aia în care, de fapt, ai noştri au găsit o soluţie elegantă de a nu-şi mai aprinde paie suplimentare în cap, după scandalul evaluării Cupru Min de o firmuliţă no name, pentru a fi cumpărată de o altă firmuliţă, tot no name, făcută pe genunchi acum 5 luni şi care s-a mai şi prezentat la o astfel de licitaţie fără marafeţi în buzunar.

Pe scurt, bravo! Şi ştiţi de ce? Pentru că voi, spre deosebire de precedentele cabinete din legislatura asta, aveţi simţul pericolului şi ştiţi când să vă opriţi. De data asta aţi pus frână înainte de codrii de aramă. O fi zărit MRU, dincolo de copaci, Valea Plângerii?...

Despre interpretarea viselor

Acesta nu este un text despre viziunea freudiană asupra lumii visului. Nu este nici o abordare gen "înseamnă că ţi-a murit moartea, maică". Aia nu moare, fir-ar mama ei, niciodată. DEŞI... înclin să cred că nu şi-a găsit naşul. Dacă pe lumea ailaltă ar exista echivalentul guvernului Boc, cred că ar fugi Doamna cu Coasa direct în altă dimensiune, cu scârţâit de roţi. I-am ascultat (nu ţineam morţiş, dar asta mi-e slujba) pe distinşii minştri vorbind despre disponibilizări, reduceri de una, de alta... Imediat după ştirea despre ceasurile aurite ale lui Oprescu. Nu alea de la mână, ci alea pe care vrea să le instaleze în Micul şi Jegosul Paris. Oraşul meu frumos în care, aseară, am călcat într-un rahat de câine, imediat după ce îl strânsesem pe al patrupedului propriu. Pe modelul: nici o faptă bună să nu rămână nepedepsită. Dar să revenim. L-am ascultat, ziceam, pe Emil Boc, vorbind despre "golăneala" cheltuielilor făcute de agenţiile guvernamentale. N-a zis "bagabonţeală" ca primarul Mazărinho. Bun şi-aşa. Şi el, şi toată şleah...suita de miniştri, au anunţat măsuri, mărimi, talii etc. Ştiu că mă repet: dar cât o să se ţină de ele? Mai ales că talentatul domn Franks de la FMI le-a dat mână liberă la măriri de taxe, inclusiv TVA şi impozit pe venit. Am sentimentul din ce în ce mai intens că băieţii ăştia fac ziua ce visează noaptea. Nenorocirea e că par să doarmă şi după-amiaza...

Economia, spânzurată cu centura de siguranţă

ÎNAINTE:

Împrumutul de la FMI este, de fapt, o centură de siguranţă. Este bine să avem posibilitatea de a folosi aceşti bani. Traian Băsescu

Populaţia nu va plăti nici un leuţ din împrumutul de la FMI. Emil Boc

Noi nu vrem să impunem măsuri drastice, cum ar fi concedierea a 20% din bugetari. Jeffrey Franks

DUPĂ:

Trebuie să discutăm cu reprezentanţii FMI în România şi să vedem dacă acceptă ca a doua tranşă din împrumut să nu ajungă la BNR, şi să acoperim cu aceşti bani deficitul bugetar. Traian Băsescu

Din a doua tranşă a împrumutului de la FMI vom plăti pensii şi salarii. Vasile Blaga

Trebuie concediaţi 150.000 de bugetari. Jeffrey Franks

OK... What's wrong with this picture? Guvernanţii noştri nu reuşesc să vadă mai departe de botul propriului Merţan cu girofar? Chiar nu sunt în stare să aibă un plan economic coerent, pe o perioadă mai lungă de trei zile? Răspuns: NU. De data asta, explicaţia clasică şi alunecoasă "vechea guvernare ne-a lăsat o moştenire de rahat" nu mai ţine. Băieţi, dacă în primăvară lucrurile păreau, nu chiar trandafirii, dar într-un amestec cromatic nu foarte deranjant, de roz şi albastru, acum au căpătat tonuri de căcăniu intens. Ia vedeţi, poate aţi călcat în ceva. Dacă e aşa, credinţa populară zice că ar trebui să jucaţi la loto. Şi, cu ce luaţi de acolo, să acoperiţi găurile din economie. Altă şansă nu mai aveţi. Centura de siguranţă tocmai s-a transformat în ştreang.

... la doar 19,95! Lichidare de stoc!

Nici instituţiile financiare internaţionale nu mai sunt ce erau odată... FMI a început să semene cu un hypermarket care vrea să scape de marfa aproape expirată. Sau cu ţăranii care te întâmpină în piaţă, vara, toropiţi de căldură, cu strigătura clasică: "hai că le dau ieftin, să plec şi eu acasă!"

La început a fost agenţia de rating. Oricare. Dar mai ales aia care ne-a dat afară din clasă - din investment grade. "Sunteţi o ţară de rahat, băăăăăă! Ia nu mai investiţi în România, că aşa am zis io!". Investitorii, ascultători şi speriaţi de bombele crizei, s-au conformat. N-au mai intrat bani. Banul - în fond, tot o marfă - când e răruţ nu e drăguţ, că se scumpeşte.

Şi uite aşa a venit cavalerul pe cal alb, care ne-a oferit plin de generozitate şi galanterie, braţul său puternic, de care să ne sprijinim ca să trecem cu bine peste balta scăderii economice. Numai că galanteria asta e cu dus şi întors: cavalerul FMI cu o mână ne sprijină şi cu cealaltă ne ciupeşte de fund... Nu prea poţi să-l plesneşti şi să-l faci nesimţit, că în spatele lui sunt toţi ceilalţi cavaleri ai mesei rotunde, cu pâine şi cuţit cu tot: BEI, BERD, UE şi care or mai fi.

Şi uite aşa, cu duhul blândeţii, SC FMI SA a reuşit să ne vândă un produs de care nu ştim sigur dacă avem nevoie, pe care nu ştim exact la ce o să-l folosim, dar, dacă tot era ieftin... Cred că tocmai ne-am pricopsit cu cea mai scumpă centură de siguranţă din lume, şi nici măcar nu e Burberry, să şi-o asorteze EBA la cizmuliţele de cauciuc...

P.S. Alea din titlu sunt, desigur, miliarde de euro, ca să n-avem vorbe la proces.