De azi

• Monica Macovei nu mai e Nelson Mandela, ci Sfântul Gheorghe care se luptă cu balaurul corupţiei. Mâine s-ar putea să fie Scufiţa Roşie.

• Ponta şi Dragnea insistă că e bine ca primarii să aibă o lună jumate în care să se hotărască dacă vor cu Mao sau cu Ţao. Pentru că şi pedeliştii au făcut aceeaşi porcărie în 2006. Pe modelul "ce rost are să inventăm măgării noi, când alţii le-au testat deja şi le-a mers".

• Divinul a întâmpinat-o pe Catherine Ashton, şefa diplomaţiei europene, cu "uelcam, Cati!". Nu ştie, mă, cu protocolul diplomatic. Nu ştie! Dacă o întâmpina Ponta, îi zicea "Ce faci, fă, Caterino, aveai chef de o reuniune a diplomaţilor?"

• Eu cred că oamenii de ştiinţă au făcut o descoperire epocală pe care au trecut-o sub tăcere: au reuşit să identifice organul responsabil cu simţul penibilului şi au realizat cu succes cel puţin o intervenţie de extirpare a lui. Mai cred că numitul Diaconescu Cristian a fost primul pacient. Altfel nu-mi explic seninătatea totală cu care acceptă să se facă de rahat în mod constant.

Nunta Slută X. Cununia

indiscret.ro

Buldoaga plângea încet, pe tăcute, și își ștergea lacrimile cu vălul de borangic. Cu mâna cealaltă strângea și netezea spasmodic poalele rochiei de mireasă.

Lângă ea, privind-o chiorâș, era mătușa Mona, zisă a lu' Cațavei. O acritură de femeie, cu buze subțiri, care nu se despărțeau a râs decât după ce pupau paharul de țuică.

- Degeaba plângi acu', Buldoago. Ascultă la mine, că-s femeie bătrână și-ți vreau binele. Ți s-a urât să fii singură? Pricep. Da cine zice fă că tre' să te măriți cu Penel? Parcă nu puteți să vă țineți numa' așa, fără acte? Ce, te mai iei acuma după gura satului? După ce te-a tăvălit Traian în văzul lumii, nici nu mai are rost să te gândești la asta.

Buldoaga deschise gura să răspundă, dar cuvintele îi fură astupate de un hohot de plâns.

- Vorbește, fă, zi ceva, nu mai plânge așa ca proasta, spuse Mona lu' Cațavei, pe glas ridicat.

Începuse să-și piardă răbdarea. Fata asta netoată chiar nu pricepea că, dacă se mărită cu Penel, ia doar un mort de foame a cărui singură avere era că s-a născut în familie bună? (...)

Gigi, Justiţia şi sorcova

Gigi este, fără doar şi poate, un personaj. Unul căruia, dacă aş fi şefu' lu' Maybach, i-aş lua maşina, că aia nu-i rabă să te urci pe ea ca să vezi de ce e coadă la semafor, nici ca să-i crăcănezi portiera cu ranga. Unul care priveşte femeile cu dispreţ suveran dar profund creştinesc, ca pe nişte zdrenţe/curve/hahalere ce sunt. Unul care se îmbracă foarte bine (classic mobster style), dar vorbeşte foarte prost. Unul care laudă bogăţia spirituală cu teşchereaua plină. Toate astea, însă, NU mă fac să mă bucur că a fost condamnat la închisoare. Pentru că dosarul mi se pare unul la fel de "trist" ca şi Trofeul Calităţii. Mai ales că mult blamatul schimb de terenuri fusese aprobat în CSAT. Darrrrr... dat fiind, cum ziceam, "personajul", recunosc că posibilităţile îmi stimulează simţul umorului. Iertaţi-mă în avans! :)

În altă ordine de idei, Victor Ponta, prim ministru al

României şi preşedinte al Partidului Social Democrat, a îndrăznit să spună că are "o simpatie personală pentru Gigi Becali". Aşa, şi? Care e marele deranj? Doamna Monica-Macovei-cea-degrabă-pârâcioasă-la-Bruxelles a sărit de şapte coţi că "premierul pune presiune pe justiţie". Io ştiam că Justiţia e cam chioară, da' labilă psihic nu o credeam. Şi mi-a şi dovedit că nu e aşa de "moale", de vreme ce, taman după ce Ponta şi-a declarat simpatia pentru Jiji, madam Justiţia l-a pus la păstrare pe  3 ani. În fond, premierul nu a zis "e nevinovat", "e un dosar politic" sau "Free Gigi!". A spus doar că îi e simpatic. Din partea mea, putea să spună că îi e simpatic şi Genghis Han, parcă poţi să faci ceva în gustul omului?! Mai important mi se pare că, deşi Becali NU avea interdicţie de a părăsi ţara, poliţia l-a oprit la aeroport, cu o seară înainte de pronunţarea sentinţei. Cumva, prin absurd, se ştia deja ce va decide instanţa? Neeeah... n-are cum, aşa-i? Între timp, Monicuţa se oferă să şteargă mucii Justiţiei cu batista Bruxelles-ului, deşi n-a rugat-o nimeni şi nici Justiţia nu plânge. Unele lucruri nu se schimbă niciodată...