Azi îl luară onor procurorii la întrebări pe Dan Voiculescu. C-o fi,
c-o păţi, că să vină ca martor. În dosarul de "şantaj", normal. În buna
tradiţie a justiţiei româneşti, cum stăteau aşa procurorii şi îl
ascultau vorbind, şi-au zis "dom'ne, ia să-l transformăm în urmărit". Nu
mai contează principiul conform căruia ai dreptul să nu te
autoincriminezi - pentru că, nu-i aşa, ca martor, ai obligaţia să vorbeşti, iar ca învinuit, ai dreptul să taci.
"E
un conflict comercial", a zis Voiculescu. Până la urmă, aşa e: dacă
garofiţele astea de procurori ar fi asistat vreodată la negocieri
adevărate, nu de salon, între reprezentanţii unor mari companii
internaţionale, s-ar fi ascuns într-un colţ şi ar fi plâns cu sughiţuri.
Uneori, dacă miza e mare, se ajunge la şantaj adevărat, nu d'ăsta jucat de cabotinul ăla de Bendei.
În
cazul de faţă, Dan Voiculescu a fost chemat pentru că, în
interceptările alea trunchiate şi tăiate mărunţel, apăreau discuţii în
care Alexandrescu îi spunea lui Voiculescu în ce punct au ajuns
negocierile cu RCS/RDS. Aşa, şi? Asta înseamnă complicitate?! La ce?
Aştept cu mare drag ca animăluţele de casă ale doamnei Kovesi (numită la DNA de Ponta)
să ne ia, pe rând, la întrebări, pe toţi cei care lucrăm la Antenă. La
3, nu la 1, că n-are rost să ne mai ascundem după deget. Asta a fost
ţinta de la bun început. Înţeleg că dacă:
- ai vorbit vreodată, fie şi din greşeală, la telefon cu Sorin Alexandrescu
- ai vorbit cu cineva care a vorbit cu SA
- îl cunoşti pe SA
- nu-l cunoşti, dar ai auzit de el
- l-ai văzut la TV
- te-ai întrebat cine dracu' e
- ai parcat lângă maşina lui
- ai trecut pe lângă maşina lui
- nu ai nicio legătură cu el
...poţi fi audiat la DNA, eventual în calitate de urmărit penal pentru complicitate.
Mă ofer cu bucurie, că aş avea foarte multe lucruri de spus. Despre complicitate, evident. A procurorilor cu Demisul. Apropo: chiar crede cineva că aducerea lui Voiculescu la DNA fix pe 29 iulie e o simplă coincidenţă? Dacă da, să ştiţi că şi Zâna Măseluţă există.
