MRU ar fi un premier bun. Rectific: ar fi un premier mişto, mânca-ţi-aş! Păi, ia gândiţi-vă un pic. În loc să meargă cu căciula în pumni, poziţia "ghiocel" pe la pungi străine - FMI, Banca Mondială etc - ar putea să scoată bugetul statului din boc, îmbinând, nu-i aşa, utilul cu plăcutul. Ar fi suficient să cânte la un Consiliu European şi la două summit-uri G20 sau ce cumetrii europene mai organizează Jupân Barrosso. S-ar întoarce în ţară cu fruntea asudată - de la crema de faţă, desigur - dar tapetată cu lovele.
De ce să lase un talent, folosit cu atâta succes în tinereţile sale pre- şi post-uteciste, să se irosească în marasmul politicii şi al crizei economice? Dacă i-ar zice lu' madam Merkel şi ăleilalte non-femei, Redding, de Cenuşăreasa, cu siguranţă ar plânge de ar sări cămaşa de pe ele. Sigur, nu ar fi indicat să le cânte "Se mărită Mona", pentru că ar putea deveni geloase: s-ar gândi că muza lui MRU pentru aşa o cântare feelingoasă nu poate fi alta decât Monicuţa Macovei şi, vorba aia, Hell hath no fury like a woman scorned...
Revenind: pe lângă sacrificul pe ţambalul... ăsta, ALTARUL finanţelor publice, şi-ar face şi el un bănuţ de buzunar, să nu se mai plângă pe la mitinguri că nu mai are bani de La Prairie şi face riduri de la Lapte Doina. I-ar ajunge şi de plasturi mici pentru băşici, şi de hamburgeri cu vită Kobe, şi de vin fiert din f'o două baterii de Chablis.
Deci, domnu' MRU, nu vă lăsaţi, dom'ne! Eu cred că meritaţi să fiţi primu'. Da' începeţi cu-nceputul, încercaţi întâi la Vocea României...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.