Translate
duminică, 4 octombrie 2020
„A murit Di.”
miercuri, 16 septembrie 2020
Anii nebuni
![]() |
Stacker |
Bonus, tot în 1918, apărea infama „gripă spaniolă”. O boală provocată de un virus gripal considerat a fi mult mai agresiv decât alte tulpini. Atât de agresiv, încât unii estimează numărul morților lăsați în urmă de pandemia din 1918 la aproape 50 de milioane. Cincizeci. De. Milioane. De. Morți.
Ce a urmat? Au venit anii '20. „Anii nebuni”. Anii în care omenirea a decis că, după atâta suferință, e cazul să râdă, să cânte, să danseze, să se iubească, să se îmbrățișeze, să bea, să celebreze viața. Să trăiască.
Asta a fost „noua normalitate” a străbunicilor noștri.
Un veac mai târziu, când ne pomenim nas în nas cu un virus considerat mai agresiv decât altele din familia lui și căruia, în 8 luni, îi sunt atribuite (pe drept sau nu) mai puțin de un milion de morți, ne plămădim și noi o „normalitate nouă”. Una care exclude ca având potențial letal râsul, cântatul, dansul, sexul, îmbrățișarea, petrecerile, viața.
Sună straniu, nu? Să renunți la viață ca să trăiești. În fapt, renunți la a trăi ca să exiști; așa, ca un fel de microorganism pus într-o eprubetă, căruia i se pare că acolo e lumea-ntreagă.
Nu știu cum de unii dintre noi reușesc să se convingă că da, atâta e lumea, câtă încape în eprubeta aia. Că e mai bine să exiști ca amoebă, iară nu să trăiești ca om.
Anii '20. Anii nebuni. Așa au fost acum un secol, așa sunt și acum.
Doar că nebunia din ziua de azi nu ne împinge, veseli și ușor amețiți, pe unii în brațele celorlalți, ci ne trage cât mai departe pe unii de ceilalți, ne transformă într-un soi de creaturi umanoide mânate de suspiciune, de obsesie și de frică.
Mai ales de frică.
Anii nebuni? Nu, anii sunt OK. Noi...
sâmbătă, 5 septembrie 2020
Din altă viață
De demult. Din vremea în care îmbrățișarea, strânsul mâinii și sărutul nu căpătaseră valențe letale.
joi, 20 august 2020
Cercetează și crede

Mulți oameni religioși. Nu, nu credincioși; religioși. E o diferență mare între cele două.
Oamenii religioși urmează un set de reguli, de norme, de cutume, de „așa e bine, mamă”, fără să se gândească de ce o fac. Fără să se gândească la nimic. Și, mai cu seamă, fără să simtă. Deloc. Pur și simplu, fac, în mod automat, o seamă de gesturi.
Oamenii credincioși gândesc. Își pun întrebări. Se îndoiesc. Simt. Se ceartă cu Divinitatea, oricum ar numi-o. Îi cer socoteală. Se împacă. Se ceartă iarăși. O simt acolo, cu ei, vie.
Religia fără credință e mecanică pură. E automatism. E coajă.
Credința, chiar și fără dogmă, e simțire. E emoție. E carne și spirit. E culme și abis. Este orice, numai ambalaj sec nu e.
Omul religios o să pupe icoana sau statuia, o să-și facă o cruce sau mai multe, o să bată mătănii în biserică, poate o să dea un acatist și, când o să iasă de acolo, o să fie la fel de rău, de întunecat, de urâtor cum era și înainte să intre.
Omul credincios o intre sau nu în biserică și o să înțeleagă că icoana sau statuia e doar un simbol; că nu e nevoie să o atingă ca să simtă că Universul răsuflă prin el. Că lemnul și vopseaua nu țin loc de suflet, nici de lumină. Că Divinul e peste tot, dacă ai ochii și mintea deschise să-l vezi. Că, adesea, Divinitatea râde de regulile inventate de oameni. Că singurul lucru de care trebuie să ții cont ca să-i fii pe plac e bunătatea. Că Universul te acceptă așa cum ești, iar, dacă el, Universul i-a creat pe alții altfel decât pe tine, cine ești tu să-i nesocotești creația?
Omul religios crede în reguli.
Omul credincios crede. Și atât.
miercuri, 12 iunie 2019
Magia Măștilor Belles
![]() |
| foto: macaulifestyle.com |
Dacă în cărțile pe care le scriu îmi las câte o bucățică de suflet, cărțile pe care le traduc lasă câte o urmă în sufletul meu. Mai luminoasă, mai întunecată, mai adâncă sau mai discretă. Una dintre ele este „Magia Fetelor Belles”, povestea unei lumi în care oamenii se nasc gri, hidoși, insipizi. Înspăimântători.
miercuri, 17 aprilie 2019
Trolling for dummies sau Manualul comentacului
sâmbătă, 19 ianuarie 2019
J Of Nazareth
luni, 6 februarie 2017
Istoria nu se repetă, doar se bâlbâie
duminică, 5 februarie 2017
Nu mai #rezist cu nervii
Băi, mă scuzați, dar eu nu mai pot decât să râd. Jur. Văd statusuri în care li se spune oamenilor „nu citiți ordonanța, că oricum nu pricepeți. Tot ce trebuie să știți e că scapă Dragnea!”joi, 2 februarie 2017
Cu abuzul peste abuz călcând
marți, 31 ianuarie 2017
Partid de guvernare: pierdut strateg. Îl declar nul
![]() |
| foto: bugetul.ro |
Dreptatea urii
joi, 26 ianuarie 2017
Ce gust are cafeaua?
![]() |
| foto: naturopathiccurrents.com |
marți, 24 ianuarie 2017
Dacă aș mai scrie pe facebook despre politică
luni, 16 ianuarie 2017
Oameni care (nu) ne trebuie
![]() |
| foto: babaimage.com |








