Preşedintele râde ca proasta la viitură

Unde e preşedintele? Întrebarea asta era pe toate burtierele şi pe buzele tuturor moderatorilor. L-o fi luat viitura, am zis eu. Du-te, mă, că ăsta pluteşte şi-n cap, ca geamandura, mi-a răspuns o prietenă. A avut dreptate. Divinul Zero a pogorât astăzi din elicopter, ca Zeus din Olimp, în mijlocul sinistraţilor. Care, contrar aşteptărilor, nu l-au întâmpinat cu furci şi topoare, ci cu speranţă. Deşartă, normal. Ce a zis Divinul când a deschis gura? "HĂ, HĂ, HĂ", ce altceva?! Reproduc din memorie o frântură de dialog între preşedintele ţării şi un om, cetăţean român, căruia apa i-a luat tot.

- Câţi copii ai?
- Doi, şi al treilea e pe drum.
- Hă, hă, hă, lasă că pe ăsta îl prinde în casă nouă.

Nu ştiu ce a spus mai departe Divinul. Am refuzat să-l mai ascult. Vedeam doar că râdea în continuare cu gura până la urechi. 22 de morţi, 4000 de gospodării inundate şi vreo 8000 de evacuaţi. Siretul îşi varsă mâlul peste vieţi întregi, bărbaţi în toată firea nu se pot opri din plâns, bătrâni care au muncit greu de când se ştiu povestesc cu lacrimile înnodate în bărbie că nu mai au de ce şi cum să trăiască. Şi tu râzi. De când n-ai mai făcut, Divinule, o baie de mulţime? De mocirlă nu te-ntreb...

Când câinele de pază al societăţii e luat de hingheri

Campaniile de presă care denigrează instituţiile statului constituie o vulnerabilitate strategică. Să moară motoru' de la Roveru' lu' EBA dacă vă mint! Aşa scrie în Strategia Naţională de Apărare, născută din neţărmurita înţelepciune a Divinului Zero. După o definire a conceptelor - risc, ameninţare, vulnerabilitate -, la capitolul Vulnerabilităţi, fix sub crima organizată, e presa. Alte ameninţări care planează, cică, asupra bietei noastre ţărişoare ar mai fi proliferarea armelor de distrugere in masă şi dezvoltarea programelor de rachete balistice. Atâââât... Ce Al-Qaida, ce Hezbollah, IRA sau ETA? Ăia sunt sugari, nişte dulci prunci care se joacă şi ei cu carbid şi sperie lumea aiurea. În schimb, presa... Eeeeiiii, aici e altă poveste. De fapt, nu teroriştii internaţionali, ci jurnaliştii ar trebui închişi la Guantanamo, în loc să fie lăsaţi să zburde prin redacţii, care nu sunt altceva decât cuiburi de uzurpatori ai puterii legitime. Eu propun, şi o să scriu şi un memoriu la Palatul Cotroceni, să se desfiinţeze dom'ne presa. Cu totul. OK, să rămână o televiziune-două, da' numai alea corecte, echidistante şi imparţiale. Nemogulizate. OTV, că e televiziunea poporului, B1 TV şi, eventual, şi Taraf TV. Şi gata. Restul, papapapapa. Cel mult, să li se permită să preia programele posturilor pe care le-am menţionat mai sus. Şi poate duminica să aibă o emisiune de câteva ore cu ode, poezii patriotice şi imnuri dedicate conducătorului iubit, destoinicului cârmaci, întâiului bărbat al ţării. Mă scuzaţi, nu mai stau, mă duc să-mi scutur de praf cravata de pionier. Şi s-o vopsesc în portocaliu.

P.S. Bin Laden, Al Zawahiri şi alţi trişti, sunteţi penibili, ieşiţi bă, la pensie, că vin ăştia mici tare din urmă. Băselu' akbar!

www.maddogresin.com

Nuţi, dă-i cep!

"Dacă moţiunea pică, eu dau şampania!" Este declaraţia doamnei ministru Elena Udrea. Una e rezolvată: moţiunea a picat. Ce nu înţeleg (dar încep să cred că nici nu trebuie) este ce Doamne, iartă-mă, or avea de sărbătorit?! Căderea moţiunii înseamnă rămânerea la butoane a lui Boc&Co. De fapt, ăştia mici rămân doar la electrozi, că la butoane e tot Divinul. Căderea moţiunii înseamnă o Românie mai săracă. O Românie cu oameni care nu îşi vor mai permite nici măcar puţinul pe care şi-l permiteau până acum. Pentru că, hai să fim serioşi, câţi dintre pensionarii care vor sărăci cu 15% au pensii "nesimţite"? Câţi bugetari au salarii umflate cu pompa, de sporuri aberante? Prea puţini ca să ajute la o scădere reală a cheltuielilor. Banu' gros se duce în contractele păguboase pentru stat, dar al naibii de bune pentru "băieţii deştepţi". Alţii decât ăia la care se referea Divinul. Dar evident că de acolo nu taie nimeni nimic. Ba, fiecare îşi taie porţia. Berceanu ştieeee! Şi AdriEan. Şi Ridzi. Şi Udrea. De fapt, cam toţi... Hai că aţi fost buni. V-a ieşit şi de data asta. Ziceţi că faceţi chef cu şampanie?... Noi ne îmbătăm ca de obicei cu apă rece.

Admiratoarea admiratoarei doamnei Udrea

Nuţi spaima Constituţii loveşte din nou! Intră ea, mititica, prin telefon la Ora de Foc de la Realitatea (de data asta era chiar ea, nu vreo admiratoare) să se revolte în direct că pe Oana Stancu şi Adrian Ursu îi ţineau şalele de creditul ei de 3 bulioane de euro (chiar, cu ce l-o fi garantat?!). Blonda de la Golden Şliţ a explicat că a pierdut nişte bani în imobiliare şi asta i-a fost învăţătură de minte, să nu se mai bage în lucruri la care nu se pricepe. Irezistibil! Normal că Oana Stancu a pus singura întrebare care putea fi pusă în continuarea discuţiei: păi ca să conduceţi Ministerul Dezvoltării şi Turismului, ce competenţe aveţi, doamnă? În acel moment, a devenit evident că poţi să scoţi fata din Pleşcoi, dar nu poţi să scoţi Pleşcoiul din fată, oricâte Vuittoane şi Versăci îi pui în braţe: extrem de ofuscată, Nuţi a replicat: nu e treaba dumneavoastră şi nu mă interesează opinia dumneavoastră despre competenţele mele. Ei, fată, aici ai scrântit-o. Oana Stancu e cetăţean român, angajat şi plătitor de taxe. Din taxe eşti plătită tu, Berceanu, Videanu şi ceilalţi combinatori din gaşca de la Victoria. Cum s-ar zice, Oana Stancu e angajatorul tău. Păi, Nuţi Cocoş, cât de gros să-ţi fie obrazul sub crema aia Prairie să le spui oamenilor din banii cărora trăieşti (şi aici nu mă refer neapărat la salariul de ministru, ci la afacerile al naibii de profitabile cu statul) că ţi se rupe de părerea lor? Eu cred că guvernarea are un efect advers foarte grav: amnezia. Nuţi uită că nu s-a prăbuşit din Olimp, ci de pe bariera de la Parking Dalli. Turcescu ştie!, chiar dacă, uneori, şi el pare să fi uitat...

Auzi, ştii ceva? Lasă, fată, că tu eşti competentă... Am văzut că ai făcut şi imn, şi brand, vrei să faci staţiune balneo-climaterică în Bucureşti - pentru asta am două propuneri: Strada Tipografilor după ce plouă, că e cu tot cu nămol, sau mai bine repari Herculanele - ai fost şi la botezul prinţului Carol, hăhăhă, eşti tare, ce mai! Las-o pe Stancu, ce ştie ea, de fapt lasă-ne pe toţi, ia şi restul găştii şi căraţi-vă! Fă o prospecţie în Triunghiul Bermudelor, poate pui de-o înfrăţire. Deşi, s-ar putea ca Triunghiul să vă trimită retur când o să-i ziceţi că vreţi să-l reduceţi cu 25%...

foto: famouswhy.ro

Cu poliţistul legat de pat

Ruşine să vă fie! Care v-aţi gândit la prostii, spuneţi Crezul de 100 de ori şi ţineţi post negru până scade deficitul! Eu mă refeream la cu totul altceva... De ieri, 18 mai, dacă eşti în concediu medical trebuie să-ţi iei o pijama nouă şi să ai în permanenţă cafeaua făcută. Nu se ştie niciodată când îţi pică vizita unui om de stat la drum de zi. Pe româneşte: de ieri, poliţia are dreptul de a verifica dacă, în concediu medical fiind, stai acasă sau umbli creanga prin urbe. Dacă alegi varianta B, chiar a doua zi după vizita-surpriză, te trezeşti şomer.

Acuma, na, mă întreb şi eu ca omul muncitor: da' dacă, Doamne feri, descoperă medicul meu că sunt surmenată, stresată şi în general în pragul nebuniei şi că, dacă nu ma odihnesc urgent, risc să mă înfrupt din beregata aproapelui la serviciu? Dacă doctorul îmi recomandă un concediu medical, în care să mă plimb, să mă relaxez, eventual să ies câteva zile din oraş, în orice caz, să nu stau ÎN CASĂ? Ce fac? Sun la Poliţie şi cer un "organ" care să se plimbe cu mine? Aş putea să las un bilet pe uşă cu "Florile, portocalele şi compotul lăsaţi-le pe preş. Nu sunaţi, ies eu din când în când."

foto: candobetter.org

Rusaliile, usturoiul şi evaziunea

Avem un ministru de finanţe capabil. Sebastian Vlădescu a reuşit să identifice însăşi rădăcina răului, mama şi tatăl evaziunii fiscale. Şi, cum Necuratul se ascunde unde te-ai aştepta cel mai puţin, Vlădescu a anunţat că a fost descoperită o reţea de traficanţi de... Aud? Lăsaţi-o moartă, că n-o să ghiciţi în vecii vecilor: USTUROI! Împuţită treabă, ei? Domnul ministru spune că "marfa" e adusă cu lădiţa, din China, prin Moldova. Ce ţigări, ce cocaină, ce etnobotanice? Mofturi! Usturoiul e viitorul interlopilor. De acolo ar veni taxele grase, că doar, de la Vespasian dicere, banii n-au miros.

***

A fost şedinţa Consiliului Economic şi Social. Trecem peste faptul că s-a întâmplat DUPĂ vizita FMI, nu în timpul sau înainte cum era normal ca să se pună de acord guvernanţii (a se citi preşedintele) cu partenerii sociali; da' chiar aşa, să se termine când era acţiunea în toi? Eu tot aşteptam să înceapă o ciomăgeală a la carte, ca în Parlamentele sud-americane, şi, ce să vezi: telenovelă, dom'le, s-a terminat episodul. Şi nici n-o să fie luni continuarea, ci tocmai marţi, pe 25. De ce? Cum de ce, păcătoşilor? Sunt Rusaliile, aşa cum a ţinut să amintească azi, în plenul CES-ului, o voce de răzeş. Păi cum să lucrezi de Rusalii? Crunt blestem se va abate asupră-ţi dacă faci una ca asta, voinicule: PIB-ul ţi se va nărui, deficitul va creşte până când cerul îl va întuneca, apele vor curge portocalii, gropile vor înghiţi autostrada Turda-Gilău, iar norodul îşi va huli conducătorul. Amin!

România are Sindromul Stockholm

Mircea Badea zicea că România trebuie internată. Până de curând, l-aş fi contrazis, încă mai credeam că poate fi tratată ambulator. Da' nu mai ţine... Scad pensiile, salariile, indemnizaţiile, alocaţiile, ajutorul de şomaj, se introduc noi taxe, am putea avea "şansa" de a creşte şi TVA şi cota unică. Asta după ce, acum numai câteva luni, primeam asigurări de la cei care acum anunţă toate nenorocirile astea, că nu se va ajunge aici. Şi după ce, acum 2 ani, tot ei urlau ca din gură de şarpe că sunt bani pentru măriri de salarii, pentru pensii, pentru toate programele sociale în derulare şi pentru încă vreo câteva la care nu se gândise nimeni. Cu toate astea, azi, când fiecare pensionar îşi descoperă calităţi de Chuck Norris, iar mamele ameninţă să capitoneze Cotrocenii cu Pampers puţin uzaţi, azi, există oameni obişnuiţi care spun că guvernanţii "nu au ce să facă, au luat decizia corectă". Şi nu o spun la televizor, pentru că, vezi Doamne, reprezintă interesul nu ştiu cui. Nu, o spun acasă, unde poate că au şi ei un părinte pensionar, o spun la o bere, prietenilor, care poate că lucrează la stat, sau vecinului al cărui patron l-a concediat când şi-a lichidat firma din cauza impozitului forfetar. Există oameni care le găsesc scuze, care mai găsesc în ei energia şi înţelegerea de care au nevoie ca să-i aprobe. Există oameni care, fără să crâcnească, acceptă să-şi sacrifice nivelul de trai, şi aşa vai de el, pentru că "ştie Băsescu/Boc/Guvernul ce face".

E clar: România are sindromul Stockholm. Începuse să dea semne în decembrie anul trecut, când, în loc să fugă de agresor care lăsase uşa deschisă, i-a spus, ca în filmul lui Almodòvar, "leagă-mă bine". Ţara asta e ca o nevastă bătută care, în loc să facă plângere la poliţie şi să bage divorţ, se udă toată când mitocanul îi aduce un buchet de flori furat din faţa blocului şi îi trage o ţucătură cu aromă de trăscău. "El e băiat bun, oi fi fost şi eu de vină"... Păi chiar ai fost de vină. De ce ai stat, proasto?

nikruckert.blogspot.com

Încă un rând de Molotoave la domnu'...

N-am mai scris. De silă. Am zis că mi-o trece, dar... De câte ori îi văd, de câte ori îi aud minţind, contrazicându-şi singuri, azi ,afirmaţiile de ieri, aruncând mereu vina asupra altora şi explicându-ne că nu sunt ei proşti, incompetenţi şi ciorditori, ci noi suntem nerecunoscători şi pretenţioşi, simt că mă ia un nou val de greaţă. Cu aceeaşi gură înspumată cu care muşca bucăţi din Guvernul liberal, ticălos şi nemernic, care nu voia să le dea profesorilor mărire de salariu cu 50%, cu aceeaşi gură cu care promitea creştere economică în 2010, cu aceeaşi gură cu care ne ura să trăim bine, cu aceeaşi gură el ne cere să le permitem să ne sărăcească. Altfel ajungem ca Grecia. Sincer? Ar fi prea tare să ajungem ca Grecia. Papandreou a împrumutat 110 miliarde şi nu scade nimănui salariul. Nici pensia. Doar le îngheaţă. Deşi sunt pe fundul găleţii cu rahat (nu, Boc, stai jos, nu de tine ziceam), grecii au încă demnitatea de a nu se gudura pe lângă mai marii finanţelor mondiale, aşa cum o face România. Ba, preşedintele nostru jucător de barbut cu banii de salarii preia (de data asta pe faţă) atribuţiile premierului şi anunţă EL măsurile de austeritate, NECERUTE de FMI. Până la urmă, înţeleg că ăsta e un acord al preşedintelui cu Franks. Atât. Nimeni nu a fost întrebat de sănătate, şi nimeni (sper) că nu îl crede când spune că, la o adică, poate să cheme înapoi misiunea FMI ca să le comunice rezultatul re-negocierii cu partenerii sociali. Traiane, vezi că băieţii ăştia nu vin când îi fluieri. Nu merge ca la şpriţărie. Singura asemănare e că există o notă de plată. Dar nu o plăteşti tu. Ci noi, papagalii ăştia cărora le ceri înţelegere şi sacrificii. Da' ştii ceva? Eu nu vreau să-ţi fac cinste. Nici ţie, nici lui Boc, nici lui Videanu, chiar dacă ar trebui consolat că nu a vrut UE să-i dea bani pentru firmă prin Ministerul Economiei. În fond, micuţul Boc zicea, anul trecut pe vremea asta, că "românii nu vor plăti niciun leuţ din banii împrumutaţi de la FMI, BM şi CE." Mă rog, nu ştiu cine l-o fi crezut... Poate că tot ăia care au crezut că în al doilea mandat ar putea trăi bine. Cum ziceam, Traiane, poate că ţi-o veni şi ţie rândul să-ţi plăteşti singur nota. Dacă n-ai cu ce, ai putea rămâne să speli... vase. Vezi să nu dispară, că ai antecendente...

foto: commondreams.org

A avut buletinele de vot legate

Domnul Mircea Geoană a fost atacat. Energetic. Şi nu oriunde, ci la dezbaterea finală care a avut loc înaintea prezidenţialelor. Aşa zice chiar domnia sa. Şi doamna Geoană a fost atacată. Nu, nu aşa, ci tot energetic. Fostul prezidenţiabil zice că, la dezbatere, era cineva "în dreapta camerei, şi îl vedeam cu lucrează". Asta, după ce domnul Hrebenciuc ne-a perpelit la "flacăra violet", aia care l-ar fi ajutat pe Divinul Zero să-şi prelungească şederea la Cotroceni cu încă 5 ani. Nu ştiu ce iau oamenii ăştia, dar în orice caz, sunt pe prafurile greşite. Dacă toţi politicienii or fi aşa... totul începe să aibă sens:

• Divinul l-a pus din nou premier pe Boc pentru că în cafea i-a ieşit un punct mic care zice numai DA, şi Boc era clar singurul care se potrivea descrierii.

• lui Şeitan i s-a arătat în bobi o despărţire, aşa că a decis să spună adio la vreo 100.000 de angajaţi de la stat.

• Vlădescu a văzut în cărţi pe cineva de la drum lung, drept pentru care l-a luat la minister pe Gheorghe, proaspăt revenit din Panama.

Şi mai sunt exemple. Politicienii noştri par să privească lumea prin fund. Al ceştii de cafea, desigur. Poate că de asta, celor mai mulţi dintre noi, în cărţi li se arată drum lung, cu bucurii şi cu renunţarea la cetăţenia română. Amin!

foto:aufderhari.facebook.joyent.us

Caroane, scoate banu'!

Sebastian Vlădescu vrea să scoată bani din orice. Cum piatra seacă deja a băgat-o la storcător, domnul ministru vrea mai nou să scoată bani şi din piatra de mormânt. Nu se apucă de jefuit morminte, cel puţin, nu DUPĂ ce "locatarii" de drept au fost cazaţi. Dar, aşa cum a glăsuit în presă, vrea să aplice impozitul forfetar şi firmelor de pompe funebre. Oamenii oricum îşi fac deja conturi "de îmnormântare" la bănci pentru că, să mori în România e mai scump decât să trăieşti - bine - în altă parte. Odată cu impozitul forfetar o să fie de-a dreptul fiţă să dai colţu' pe malul Dâmboviţei. Domnule ministru Vlădescu, am şi eu o propunere: să nu scape dom'ne nimeni cu taxa neplătită. Aţi auzit de un băiat, Caron? Uite, fac eu o sesizare: Caron ăsta trece sufletele morţilor peste Styx, pe lumea ailaltă. Evident, ia bani pe chestia asta ŞI NU PLĂTEŞTE IMPOZIT PE EI. Nu ia mult, e drept, doar un bănuţ de căciulă, dar să nu ia şi statul ceva la treaba asta? Io zic să mai întrebaţi de el, poate îi trimiteţi peste el pe băieţii ăia de care zicea domnul Boc, Comandamentul de Luptă Împotriva Fraudei Fiscale. Cică are spate, e în gaşcă cu unu', Hades, da' nu cred să fie probleme. La o adică, îi confiscaţi luntrea şi îl scoateţi din afaceri. După aia faceţi o licitaţie publică şi poate o câştigă Euroconstruct. Sau DALLI. Ar merge o parcare pe malul Styx-ului...

foto:teaca.files.wordpress.com

Parliament Shopping Center

Să facem mall la Casa Poporului. Şi să mutăm Parlamentul în sediul încă neterminat al Bibliotecii Naţionale. Dă-le dreacu' de cărţi, nu tre' să ştii să citeşti, tre' să ştii să numeri. Banii proprii. Asta, bineînţeles, dacă nu cumva ai chef să-l angajezi pe unu' pe care să-l plăteşti cu salariul minim pe economie ca să ţi-i numere el. Deci, să facem mall la Parlament, cum zice domnul Silviu Prigoană. Dar nu ar fi păcat să ne oprim aici? Câte oportunităţi de investiţii am rata... De pildă, preşedinţia. Eu cred că la Palatul Cotroceni ar merge de minune un restaurant tradiţional românesc. Din ăla cu scoarţe pe pereţi. Cum sunt împotriva vânătorii, aş zice să nu punem capete de cerb, ci portretele domnilor Cocoş şi Boureanu, iar în loc de urs împăiat, l-aş pune pe însuşi Divinul Zero pe un postament (că soclu şi-a ridicat singur). I-aş da câte 50 de whisky ca să-i lucească ochii (NU îl împăiem, deci NU o să îi aibă de sticlă) şi pauză de pipi din oră în oră. Nu zic bine? Acuma, sunt în dubiu cu Palatul Victoria. Ar putea deveni o mercerie de excepţie, având în vedere panglicarii care sunt cazaţi acolo... darrr... cred că cel mai bine ar fi să-l transformăm în sală de spectacole. Pentru conferinţele de presă ale ministerelor, ce credeaţi? Concert Sebastian Vlădescu, featuring dan Bittman, coregrafia (tribală) de Andrei Gheorghe. MC: Emil Boc. Aştept cu drag momentul în care managerul de la Wembley Arena îi va spune Madonnei "Îmi pare rău, Madge, alege-ţi altă zi pentru concert. Miercuri nu poţi, avem un show fantastic, după şedinţa Guvernului din România. O SĂ VINĂ BITTMAN!!! Şi Gheorghe!!" Apoi, pe un ton conspirativ: "Vrei să-ţi fac rost de un backstage pass?"

Gustul dulce-acidulat-aditivat al pierzaniei

Fumez. Uneori apreciez, la friptură, un pahar de Fetească Neagră, sau la o petrecere, două degete de Jack cu câteva cuburi de gheaţă. Mănânc savarine, prăjituri de casă cu iaurt de la Agapitos, sau Valentino de la Victoria. Îmi plăceau şi violetele glazurate cu şerbet pe care le făcea cofetarul bătrân de la Scala. Din când în când beau Cola Light, câteodată RedBull. Îmi place îngheţata de la Mc.Donald's Şi cred cu tărie că cel mai bun leac pentru PMS şi depresie e ciocolata. Fac şi sport, cum scrie la carte, de 3 ori pe săptămână, cardio şi Callanetics. Credeam că toate astea înseamnă că sunt un om normal. Aflu cu stupoare că ar trebui de fapt să ard în focul Gheenei, sau să-mi trăsnească Dumnezeu casoleta cu nachos (salsa şi brânză, desigur) taman când e suspansul mai mare la cinema. De ce? Mi-au explicat aleşii: sunt o vicioasă nemernică. Pe lângă taxa pe viciu cu care mă obişnuisem şi resemnasem deja, aia pentru tutun şi alcool, ei încearcă să ne lumineze cum că şaorma, ciocolata sau savarina merită şi ele să fie taxate aspru, că doar produc "dereglări metabolice". Aşa zice domnul doctor Streinu-Cercel, pe care, până la chestia asta, chiar îl apreciam sincer. Păi, dom' doctor, mă iertaţi de vorbă proastă, da' să moară trigliceridele că pot să mă fac de un chintal mâncând numa' cartofi prăjiţi, cultivaţi natural, în grădina din dotare... Îi taxaţi şi pe ăia? Eu ştiam că pâinea în exces prosteşte, aşa că mânânc lipie arăbească, puţină. Deci, nu mă luaţi de proastă. Ziceţi bre: SUNTEM DISPERAŢI! Avem nevoie să scoatem bani din piatră seacă. Aşa că o să vă taxăm şi când sughiţaţi, pentru poluare fonică. NA! Că m-am enervat... Mă duc să mănânc un Kinder din ăla pentru vicioşii mici, că aşa-i învaţă, mama lor de spurcaţi, de când le dau dinţii de lapte! Chiar! Taxă pe laptele de mamă nu băgaţi? Că a proştilor e mereu gravidă...

foto mediafax

Tradiţii româneşti: după alegeri, se taie mogulii

Pe la prânz. Ies din casă, înjurând că trebuie să-mi raşchetez parbrizul care s-a umplut de gheaţă peste noapte, reuşesc să duc la bun sfârşit operaţiunea şi, când să mă urc în maşină...

- Bună ziua. Nureldin Laura? Mă uit uşor nedumerită la domnul îmbrăcat într-un pardesiu negru care stă proptit lângă portiera mea...

-Da, eu sunt. Dar...?

-Vă rog să veniţi cu noi. Atunci observ încă un domn, care iese dintr-o maşină parcată ceva mai departe.

-Să vin cu dumneavoastră? Dar cine sunteţi, nu vă supăraţi? Nu cred că ne cunoaştem.

-Nici nu trebuie. Mergem la Parchet.

NU. Nu s-a întâmplat. ÎNCĂ. Dar nu ar fi exclus ca, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, să se întâmple. Mie. Ţie, cel care citeşti acum. Sau oricui. Credeţi că exagerez? Hai să ne gândim puţin. Dar cu creierul din dotare, nu cu al lui Radu Moraru, şi nici cu cel al lui Traian Ungureanu. Mie una nu mi se mai pare o scenă de film de acţiune, nu după o conversaţie cu un consilier al premierului demis, interimar şi - se pare - viitor, Emil Boc. Mă refer aici la doamna A. V., care îmi scrie pe messenger (nu ştiu cum de mi-a aflat ID-ul, că de la mine nu), ceea ce puteţi citi mai jos. Discuţia (iniţiată de Dna V.) se referă la un articol apărut astăzi în Curentul, potrivit căruia Sorin Freciu ar fi fost reţinut pe Aeroportul Otopeni. O fi fost sau nu. Irelevant. Orice cetăţean al României poate fi reţinut pentru cercetări, 24 de ore, vinovat ori ba. Aşa e legea. Ce mi se pare relevant este însă că, repet, un consilier al premierului, care, întâmplător sau nu, e şi preşedinte PDL şi mâna dreaptă a realesului, sondează piaţa pentru a afla ce efecte a avut bomba cu pucioasă aruncată în presă.

A.V: Buna seara!
A.V: Care este atmosfera la voi televiziune dupa aparitia aricolului acesta? http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009121638099/Actualitate/Sorin-Freciu-omul-de-casa-al-lui-Vintu-retinut-pe-Otopeni.html
L.N.: buna seara
L.N.: neschimbata
A.V: Asta e varianta oficiala transmisa de conducere?
L.N.: ??
L.N.: mai mult decat cateva mistouri chiar nu s-a intamplat nimic
L.N.: sincer, nu m-as ingrijora prea tare... chestia cu popa a fost aruncata inainte de alegeri, dupa care nu a mai auzit nimeni nimic de omul ala
L.N.: incep sa cred ca nici nu l-a prins nimeni
L.N.: asa, pot si eu sa scriu o stire pe surse ca l-au prins pe bin laden la lehliu gara
L.N.: dupa care s-o ingrop
A.V: Vom trai si vom vedea!
L.N.: chiar asa
A.V: E grav insa ca un sef de rang inalt al trustului sa nu lamureasca lucrurile, mai ale daca ele sunt neadevarate.
L.N.: o fi... dar asa de tare m-am saturat de telenovele de genul "e un trucaj ordinar" ca nici nu ma mai intereseaza eventualele lamuriri
L.N.: n-am pocnit copilul, l-am mangaiat, nu luam bani, de fapt ii dadeam sa aiba de gustare si nu m-au arestat, m-au invitat la o cafea
A.V: Fara suparare, insa nu e o atitudine specifica unui jurnalist care se respecta!
L.N.: pai, sunt mogulizata si eu, acuma, ce sa fac
L.N.: sa ma apuc sa dau telefoane la diicot?
L.N.: neah...
A.V: Atunci, "succesuri"!
L.N.: merci, merci, la fel...

Am ales să fac publică această discuţie, tocmai pentru că am considerat că asta ar fi o atitudine de jurnalist care se respectă, doamnă V. Vă supăraţi? Sper că nu. Sunteţi, de voie, de nevoie, o persoană publică şi, atunci când vorbiţi cu un jurnalist (pui de mogul sau nu) vă asumaţi "riscul" ca acea conversaţie să nu moară acolo. Iar jurnaliştii care se respectă au o problemă de deglutiţie: nu înghit nici gogoşi, nici pumni în gură.

foto: technestreport.com

Traian Băsescu nu este preşedintele României

Nu mă leg de rezultatul, contestabil sau nu, al alegerilor de ieri. Ci de discursurile prezidenţiabililor. Mircea Geoană le-a mulţumit tuturor românilor care au votat, indiferent care le-a fost opţiunea. Divinul Zero a ţinut să fure startul, iar în discursul victoriei, le-a mulţumit "românilor care l-au votat". În acel moment, s-a descalificat ca preşedinte de ţară. Şi s-a autoproclamat preşedinte al celor 5 milioane şi ceva de oameni care l-au votat. Atât. Din punctul meu de vedere, România NU are preşedinte şi, dacă rezultatul votului va fi validat în favoarea Divinului, nu va avea nici în următorii 5 ani.

Beam me up, Scotty!

Adriean Videanu a descoperit secretul nemuririi. Vă surprinde? Încă nu a făcut anunţul, dar nu e exclus. Secretul numărării voturilor în timp real l-a descoperit. Adineauri (la 23:40) a anunţat că au numărat voturile din peste 70% din secţii. Dă-mă dreacu'... Eu îl suspectez că s-a dus personal în fiecare secţie să o facă manual. Numărătoarea, desigur. Omul e foarte tare, mai ales că a avut şi un element de dificultate: pană de curent. Coincidenţă? Neah... Eu cred că a picat curentul fix în toate secţiile în care a numărat Videanu voturi. Păi, el s-a mişcat cu viteză superluminică. Normal că a crăpat reţeaua.

Mi-e frică să mă bucur...

"Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii"....

Aşa a început totul, acum 5 ani. Acum 5 ani, când Divinul Zero s-a împleticit spre cârma ţării. Asta, după ce candidatul PSD de atunci, Adrian Năstase, deja se pregătea să îşi schimbe adresa de corespondenţă cu Palatul Cotroceni. Greşit. Nu ştiu cât s-au înţeles şi câte mâini au fost forţate, cert e că Divinul s-a instalat la Palat, iar lui Năstase au început să-i smulgă termopanele. Am învins la fel ca în 2004, a zis Divinul. De asta îmi şi era frică. Să nu învingă la fel ca atunci. Adică, numărând voturile până iese cum trebuie.

Eu nu-s de aici

Expresia nu e a mea, ci a lui Mihai Dragnea. Dar mi se potriveşte. Nu am cum să fiu de aici. E imposibil să fiu dintr-o ţară în care, la sediul de campanie al partidului prezidenţial, răsună în toate difuzoarele o mizerie:



Cum ziceam: nu sunt din filmul ăsta. Un film în care oameni inteligenţi, educaţi, în toate minţile, îşi doresc să fie conduşi şi reprezentaţi de aşa ceva. Oameni care spun "nu pot vota un comunist", şi îl votează pe celălalt. Pe cel care s-a autoidentificat drept comunist acum 5 ani. Oameni care se consideră civilizaţi, dar care aleg lipsa de civilizaţie. Oameni care se lasă târâţi într-o mocirlă portocalie ca o balegă de vacă stricată la stomac. "Dă-i la bot lui Geoană"... E singurul lor argument? Mă tem că da. Atâta pot ei.

I s-a frânt...

...inima. Preşedintelui. Un om atât de simţitor... Cât o fi plâns, bietul, când s-a văzut singur-singurel, numai el şi sepepiştii, în piaţa mare şi goală a Universităţii? Cum să-ţi dai întâlnire cu omu' şi să-i dai ţeapă? Aşa, fără nicio explicaţie? Cât de insignifiant şi părăsit trebuie să se fi simţit când, în buricul târgului, pe ditamai şeful de stat nu l-a văzut nimeni? Da' chiar NIMENI! Există o singură explicaţie: omul se integrează atât de bine în peisaj, că efectiv nu-l vezi. E ca cameleonul (sic!). Eu zic, ca, de acum înainte, când mergeţi pe stradă, să vă uitaţi bine în jurul vostru. După fiecare stâlp, sub fiecare bancă, lângă fiecare tomberon. Cine ştie de unde sare Divinul? Eu, când intru în curte, o să mă uit bine pe jos, să nu calc, Doamne fereşte, pe el. Frigiderul mi-e deja frică să-l deschid.

PS Pentru telespectatorii care au deschis televizoarele mai târziu: întrebat de Dan Diaconescu (da, la OTV ), de ce nu s-a întâlnit cu românii la fiecare 3 luni aşa cum promisese, Divinul Zero a răspuns "eu m-am dus, dar nu a venit nimeni". Atât.

foto: sabin.ro

Zâmbesc...

Să nu plângi după mine, că mă întorc să te bântui!

N-am plâns, nene Dane, pe cuvânt. OK, recunosc, mi-au dat puţin lacrimile când am pus florile jos, dar în rest am zâmbit. Zău! Puteam să nu zâmbesc când mă gândeam la dumneavoastră? De omul prost şi de drumul lung să fugi ca de dracu'! Aşa îmi ziceaţi... Am încercat să fug de amândouă, nu prea mi-a ieşit cu niciuna. Dar sfatul e bun; şi nu e singurul pe care mi l-aţi dat. Zicea azi cantorul că, şi o literă dacă ai învăţat de la cineva, pe omul de la care ai învăţat-o trebuie să îl consideri profesorul tău. Multe m-aţi învăţat. M-aţi învăţat că viaţa e mult mai complicată decât credem noi şi mult mai simplă decât ne străduim să o facem. Că nimic, dar NIMIC nu e atât de rău pe cât pare şi că nimeni nu e nici bun, nici rău pe de-a-ntregul. M-aţi învăţat că lucrurile sunt gri şi că trebuie să ne educăm ochiul să distingă nuanţele, pentru că altfel riscăm să orbim. M-aţi învăţat că doi oameni se pot iubi, tachina şi înţelege timp de 60 de ani, fără ca asta să le ştirbească personalitatea, spiritul şi identitatea. M-aţi învăţat că cel mai bun lucru pe care îl poţi face la înmormântarea unui om drag, înţelept şi vesel este să-i zâmbeşti. Asta am facut azi pentru dumneavoastră. Nu pentru jurnalistul Dan Bârlădeanu, deşi v-am citit pe nerăsuflate interviurile cu Ioana Radu, Mia Braia sau Aurelian Andreescu. Nu. Pentru nenea Dan, care mă luase aliat în veşnicul război cu computerul. Pentru nenea Dan, care îşi dorea să joace la nunta mea. Nene Dane, ştiu că o să fiţi acolo.

Lăsaţi copiii să şi-o ia peste ochi

L-a pocnit sau nu. Mai contează? Psihologic vorbind, posibila zmetie prezidenţială se înscrie în comportamentul cu care, din păcate, ne-a obişnuit. Tocmai de aia spun că nu contează. Cei care nu-l înghit au un motiv în plus să icnească a greaţă, iar cei care îl adoră au fost, cel mult, amuzaţi. Aceştia din urmă sunt aceiaşi care, la momentul "cu trăscăul la volan" au zis "haide bă, mare şpârlă... ce, io n-am băut uischeane cu tovarăşii mei şi după aia am plecat cu maşina? Ce, m-a oprit vreun gabor? Oameni suntem bă, ce dreacu' "... Tot oameni am fost, ce dreacu' şi la ţigancă împuţită, găozar şi alte păsărici. Oamenii care nu l-au taxat pentru astea nu îl vor taxa nici acum, pentru că, între convingerile lor despre lume şi viaţă se regăsesc mostre de înţelepciune ca: nevasta trebuie bătută că ştie ea de ce, săptămâna fără beţie e ca nunta fără lăutari, cei mai buni mici e ăia făcuţi la grătaru' din parcare etc. A, şi încă una: preşedintele nu e şi el om? Ba da, doar că anumite porniri "umane" trebuie să şi le reprime. Aşa cum nu se scarpină în fund (sper) la vreo întâlnire oficială la nivel înalt, tot aşa ar trebui să-şi înghită comentariile din colţul blocului şi să-şi ţină mâinile acasă, câtă vreme are viză de flotant la Cotroceni sau în altă instituţie a statului. Asta n-a contat în 2004, cum nu va conta nici acum. Aşadar, efectul razelor gamma asupra electoratului e nul. Pe mine altceva m-a scos din papuci: lipsa de cojones a Divinului. Dacă mi-ar spune cineva că are un filmuleţ cu mine pupându-mă pe gură cu Brad Pitt, i-aş spune că, oricât mi-ar fi plăcut, asta nu s-a întâmplat niciodată şi că e o minciună sfruntată. În nici un caz nu aş spune "A, da? Păi nu îmi amintesc... E posibil, cine ştie, o fi fost ziua lui... trebuie să văd mai bine filmul ca să îmi dau seama în ce context s-a întâmplat", pentru ca, după câteva ore să îmi amintesc brusc că eu de fapt nici nu-l cunosc pe Brad Pitt şi că nu l-am văzut decât la televizor. Revenind: e de porc, chiar şi pentru întâiul smardoi al ţării, să susţină iniţial că un anumit comportament al copilului ar fi justificat o bastârcă peste ochi, şi după aia să îşi dea seama că el nu a bătut, niciodată, niciun copil. E clar! Omul nu mai are ţinere de minte. Partea mai nasoală e că treaba asta e contagioasă, mai ceva ca gripa porcului! Se ia prin simpatie. Prin simpatie politică... Din fericire, există anticorpi: bunul simţ.

foto: florinmihai.files.wordpress.com