Un guvern de SCAMAtori

Ţara merge bine. Faţă de o scădere prognozată de 6,9%, s-a înregistrat o prăbuşire de NUMAI 6,5 procente. Turismul românesc şi-a revenit. Salariile au crescut. La fel şi pensiile. A spus-o Boc. Dacă vă uitaţi în buzunare şi nu găsiţi acolo decât scame, să ştiţi că sunt alea pe care le caută cei de la Realitatea şi Antena 3, aşa a zis Udrea. Au zis multe azi pedeliştii despre televiziunile mogulilor la ceremonia de confirmare a Robertei Anastase în fruntea filialei PDL Prahova. Confirmare, nu realegere, că alegerea presupune mai multe opţiuni, or ea a fost singura candidată. E de înţeles, de ce să o "confuzezi" pe Roberţel cu cifre mai mari de 1? Nu ştie, săraca, să numere.

Aşa cum am văzut-o eu, ceremonia de la Ploieşti a avut următoarele idei principale:

1. Noi, pedeliştii, suntem minunaţi dar neînţeleşi.

2. Mogulii sunt răi.

3. Realitatea TV şi Antena 3 dezinformează pentru că, de fapt, noi suntem minunaţi şi mogulii sunt răi.

4. Dacă nu s-ar uita la Realitatea şi Antenă, populaţia ar realiza că trăieşte bine.

5. Acea parte a populaţiei care totuşi nu trăieşte bine e doar o scamă pe caşmirul desăvârşit al reformei înfăptuite de noi, care suntem minunaţi.

6. Opoziţia moare de oftică pentru că noi suntem, cum altfel, minunaţi.

7. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

Concluzia? Oamenii ăştia trebuie să-şi schimbe urgent prafurile sau, dacă nu au făcut-o până acum, să apeleze la ajutor de specialitate, pentru că au pierdut complet legătura cu realitatea (şi nu TV).

Cât de curând, or să organizeze congrese pe stadion, iar în tribune, şomerii or să agite pancarte portocalii pe care va scrie "PDL, te iubim, că ca tine nu găsim!" (sic)

Că tot veni vorba, nivelul real al şomajului este mult mai mare decât ăla călduţ din statistici, cu care Boc se mângâie lasciv pe deficit la conferinţele de presă. Statistica nu ia în calcul oamenii care nu mai încasează ajutor de şomaj, deşi nu şi-au găsit, încă, loc de muncă, şi nici pe cei "daţi afară cu acordul părţilor" din mediul privat (din presă, de exemplu).

În afară de asta, deşi statistica e Biblia economiştilor (aşa spunea azi domnul Coşea), prin anul I de facultate, domnul profesor Ostaciuc ne-a spus următoarea poveste: dacă într-o casă locuiesc două familii, iar una dintre ele mănâncă un pui fript în fiecare zi şi cealaltă nu mănâncă deloc, statistic vorbind, fiecare familie mănâncă jumătate de pui fript pe zi. Asta se numeşte minciună statistică.

Revenind la ceremonia de azi dedicată Robertei; am fost surprinsă să aflu că şi primarii prahoveni sunt afectaţi de criză. Unul dintre ei i-a mărturisit Elenei Udrea că doarme cu poza ei sub pernă. Cum, dom'ne, bietul om chiar nu are bani de-un Playboy?!

foto:1.bp.blogspot.com

România, dată în fapt

Am priceput de ce zic băieţii ăştia de la Palatul Victoria că economia a început să-şi revină: merg bine exporturile, dom'le. Nu alea de grâu, roşii, morcovi sau alte plăntuţe care cresc pe meleaguri mioritice de pe vremea lui Burebista. România a făcut anul trecut un milion de euro exportând... banane, dragilor! Mai mult de două mii de tone. Că nu sunt cultivate la noi şi doar tranzitează "the land of choice", asta e partea a doua. Sau că e vorba doar de plimbatul unor hârtii. Irelevant! În scripte, România s-a dat de gol. A recunoscut, în sfârşit, ceea ce devenise evident de foarte mult timp: e o ţară bananieră. Regretul meu e că nu exportăm varză, acolo avem supraproducţie. Şi la Victoria, şi la Cotroceni, şi la Parlament...

foto: fourthirds-user.com

Spălată e ca nouă...

Boureanu, la RTV: "Nu spun că PDL deţine cheia tuturor succeselor, poate că unele lucruri le-am făcut prost. Poate că o să vină alt partid, important e să continue pe aceeaşi linie". Să mai spui că numele n-are legătură...

"Ieri nu s-a discutat nicio propunere de premier", zice tot Boureanu. Tind să-l cred; după ultimele înregistrări, principala preocupare a preşedintelui (al ţării, nu al partidului, deşi recunoaşte cu guriţa lui că nu e constituţional ce face) era cum să urce în sondaje. Şi cu cine era să discute despre asta, dacă nu cu partidul lui de suflet? "Alt partid nu am, decât pe voi", le-a spus ieri. Ca soţul care vine de la bordel şi îi dă nevestei să spele cămaşa murdară de rujul alteia, "că doar ştii că tot la tine mă întorc, mamă". Ştie. Şi el ştie că proasta îl iartă de fiecare dată. Ieri, proasta nu l-a mai iertat. Mai zâmbeşte şi îl ţine de mână de ochii lumii, dar în sinea ei a început să se gândească la divorţ.

Şi totuşi, de ce îşi vrea Divinul Zero imaginea spălată? În fond, şi-a prelungit şederea la Cotroceni cu încă 5 ani, Dosarul Flota s-a scufundat demult, casa din Mihăileanu nu... Normal ar fi să-l doară la bascheţi dacă are 1, 10 sau 100% din încrederea populaţiei. Dar dacă mai vrea 5 ani?

Nu e constituţional, ziceţi? Aşa, şi? Ce, e constituţional ca şeful statului să îşi bage nasul şi alte extremităţi în conducerea partidelor politice, să îşi aroge prerogative de premier şi în general să facă tot ceea ce a făcut până acum?

De fapt, staţi aşa, că de data asta poate să ne ardă cât se poate de constituţional. Cu o condiţie: să schimbe Constituţia. Chiar şi o virgulă dacă se modifică în textul legii fundamentale, se consideră schimbată cu totul. Or, un cetăţean român are dreptul la nu mai mult de două mandate într-o singură Constituţie. Mihai Dragnea a scris despre asta aici. La alegerile prezidenţiale, a existat şi un buletin de vot referitor la reducerea numărului de parlamentari şi la desfiinţarea unei camere. "Poporul", din păcate, a validat acest referendum, iar asta înseamnă că rezultatul său va fi şi pus în practică. E un silogism elementar, dragul meu Watson: Divinul a avut două mandate, schimbăm Constituţia, mai are dreptul CONSTITUŢIONAL la unul. Şi uite aşa, omul aplică, încă o dată, ceea ce pare a fi principiul lui de viaţă: o dată e ca niciodată, a doua oară nu se pune şi, desigur, spălată e ca nouă. Imaginea, normal.

Noaptea cuţitelor boante

Costume negre, figuri impenetrabile, omertà. Mitraliere si ochelari fumurii n-am văzut, dar poate că nu m-am uitat eu bine. La Camorra? Cosa Nostra? Nu. La Piovra, varianta portocalie. Naşul de babord a decis să-şi lepede complet spoiala constituţională, şi aşa subţire şi neconvingătoare şi să-şi asume, la vedere, rolul pe care l-a jucat de la început: il capo di tutti i capi. Foarte vocală până prin 2009, societatea civilă tace mâlc, acum, când preşedintele României nu numai că se bagă în bucătăria PDL, dar îşi încinge şorţul, îşi suflecă mânecile şi se apucă de călit ceapă, chit că mirosul greţos de rântaş trece prin uşa închisă cu lacăt.

Preşedintele României cheamă la picior democrat-liberalii, după ce, cu o săptămână în urmă, spunea că PDL a apucat-o pe o cale greşită şi se dezicea de ei cu atâta convingere, de ai fi crezut că, dacă-i trece Boc calea îşi scuipă-n sân şi se dă trei paşi înapoi.

Astăzi, spuneam, după ce le-a dat o bucată peste ochi, îi cheamă să le explice cam ce ar trebui să execute în continuare ca să nu piardă guvernarea.

Coreeect, de România îl doare-n brişcă, în fond, înainte să ne onoreze cu al doilea mandat, Divinul spunea că asta, la a cărei preşedinţie candida, e oricum o ţară muribundă. Normal că nu mai contează. Dar, atunci, la ce Doamne, iartă-mă, mai vreţi să rămâneţi la guvernare? La guvernarea cui? A... Poate vreţi să asistaţi la autopsie? De aia v-aţi îmbrăcat în negru azi? Aţi auzit că România îşi trage sufletul şi nu vreţi să rataţi parastasul? Sau era repetiţie cu costume?

Repetiţie, repetiţie, dar nu toată lumea şi-a învăţat textul: un oarecare domn deputat Păduraru a avut tupeul să-i spună Divinului că la umbra lui nici iarba nu creşte şi că viitorul premier ar trebui să fie unul care să-i mai spună şi NU, din când în când.

Din motive de Cod Penal, Divinul n-a putut să zică "tăiaţi-i capul" aşa cum, sunt sigură, şi-ar fi dorit. Poate l-a pupat pe obraz? Poate îi trimite acasă un cap de cal? Sau poate le pune tuturor şoricioaică în cafeaua de protocol de la Vila Lac.

La urma urmei, din punctul lui de vedere, PDL s-a stricat. Nu prea mai răspunde la comenzi, dă erori, se resetează când ţi-e lumea mai dragă... În plus, a apărut un model nou de partid-tip-Zewa: UNPR. Încă nu are toate dotările, dar are potenţial şi multe limbi de catifea...

foto: romanialibera.ro

România, mamă denaturată

"Alexandru Ioan Cuza a avut noroc că a murit acum 100 şi ceva de ani. Altfel, acum îi tăia Băsescu pensia. Ce i-a trebuit să renunţe la armată şi să se apuce de politică, să facă Unirea Principatelor si să n-aibă serviciul complet?!" Mugur Ciuvică

Se spune că patria şi părinţii nu le poţi alege, dar le datorezi respect. Oare? E adevărat, nu poţi alege ţara în care te naşti, dar o poţi alege pe cea în care vrei să trăieşti. Ai două variante: fie încerci să transformi ţara în care te-ai născut, în cea în care ai vrea să-ţi trăieşti restul zilelor, fie găseşti una gata făcută şi emigrezi. "Cum, şi renunţi aşa usor?" vor spune patrioţii.

Când încerci o dată, de două, de trei ori să-ţi ajuţi ţara să iasă din băltoaca în care se tăvăleşte veselă şi ea îţi dă peste mână de fiecare dată, ridici din umeri a lehamite, te întorci pe călcâie şi pleci.

E ca atunci când încerci să scoţi un beţiv de sub masă şi el îţi înfige şişul în picior. Zace în propriile lături şi îi e bine aşa. Îl înţelegi, dar nu-l poţi respecta. Cel mult, ţi-e milă. Totuşi, e nevoie de mai mult ca să rămâi lângă el.

Nici patriei, nici părinţilor nu le datorezi respect. Respectul trebuie câştigat.

Nişte părinţi care au adus pe lume un copil, doar ca să-l abandoneze pe treptele primului orfelinat nu merită nici măcar un scuipat; e păcat să-ţi laşi ADN-ul pe obrazul lor.

O ţară care se descotoroseşte de responsabilitatea propriilor cetăţeni, care nu au altă vină decât aceea de a se fi născut acolo, nu merită nimic. În nici un caz respect.

Acum, ţara mea e ca o mamă care, atunci când copiii ei plâng de foame pentru că ea le-a băut banii de pâine, le dă o palmă groasă peste gură şi îi trimite la cerşit.

Eu una cred că România ar trebui decăzută din drepturi şi băgată la puşcărie pentru rele tratamente aplicate cetăţenilor. Problema e că României i s-a dus buhul pe uliţă că e beţivă, proastă, cam curvă, n-are ţinere de minte şi nici cuvânt de onoare. De aia nimeni nu vrea să-i înfieze copiii. Dacă le iese mama din pârnaie îţi vine la poartă hăhăind, să şi-i ceară înapoi?!

foto:adhd.typepad.com

Hotel de vorbe

Verba volant, scripta manent.

"A fost doar o vorbă aruncată in vânt, de ce te superi?" De câte ori aţi auzit asta? De prea multe, nu? Şi, de fiecare dată, aţi încercat să vă convingeţi singuri că aşa e, v-aţi spus în sinea voastră "ete na, hai că şi eu exagerez, ce atâta tevatură pentru ce a zis X sau Y?".

Vorbele zboară. Şi cuţitele. Cuţitul se răsuceşte o dată, de două, de trei ori, depinde de sadismul celui care l-a împlântat. O vorbă se poate răsuci la infinit. Nu în carne, ci în minte. În suflet. Cred că principalul defect al nostru, al oamenilor, în afară de sentimente, este faptul că avem memorie. Cuţitul trece prin carne şi ajunge la os. O vorbă trece prin ţesutul subţire şi fragil al sentimentelor şi ajunge în nucleul dur al minţii, al memoriei. Iar rănile pe care le poate pricinui acolo sunt extraordinar de adânci. Nici măcar nu eşti conştient că le ai; nu sângerezi, nu te doare carnea şi nu ai vânătăi. Neplăcut este că rănile astea sufleteşti pricinuite de vorbe se propagă ca un pui de monstru extraterestru. Dacă ai fost atins, s-ar putea ca, la rândul tău, să începi să răneşti şi tu, în stânga şi-n dreapta, ca într-o încercare (futilă) de a-ţi construi un scut.

"Sunt vorbele aşa de importante?!" Sunt. Vorbirea este principalul nostru mod de comunicare, de când am făcut prostia inimaginabilă de a ne ridica în două picioare. Sigur, există şi comunicare non-verbală, dar o vorbă "aruncată-n vânt" poate deveni un bumerang, care odată aruncat, distruge ce găseşte în calea lui şi după aceea se întoarce la aruncător ca să-l lovească şi pe el.

Cuvintele zboară. Şi gloanţele. Decât să boceşti la căpătâiul celui pe care l-ai împuşcat fără să vrei neapărat să-l ucizi, mai bine pui piedica pistolului, scoţi gloanţele din el şi îl ţii în cutie. Decât să trebuiască să ceri iertare pentru că "o vorbă aruncată" a făcut mai mult rău decât tot binele pe care ţi-ai fi dorit să-l faci, mai bine pune piedica: gândeşte-te înainte. Şi, dacă e cazul, scoate gloanţele din pistol. De ce să-i boceşti la căpătâi rănitului?...

foto: veginfo.org

Lecția de umilință și lecția de tupeu

Până acum, gândeam că sinucigașii sunt lași. Aseară l-am văzut însă în platoul Antenei 3, la Sinteza Zilei, pe Adrian Sobaru. Când s-a aruncat din balconul Parlamentului, omul a devenit erou, statut pe care îl refuză cu obstinaţie. Un om simplu în cel mai pur sens al cuvântului, cu un zâmbet timid pe buze, Adrian Sobaru mângâia cu un gest stingher blatul desk-ului din studio, în timp ce făcea o analiză de o acurateţe aproape matematică societăţii şi clasei politice româneşti. "Soţia mea şi copiii mei sunt speciali. Eu... sunt un simplu om." Asta uităm, de multe ori, să fim. Oameni, pur şi simplu. Uităm să avem dorinţe, aşteptări, revolte şi onoare. Asta e lecţia de umilinţă pe care am înţeles-o acum de la Adrian Sobaru.

A nu se înţelege prin acest gen de umilinţă o atitudine de râmă, vorba Divinului. Dimpotrivă. Divinul Zero s-a simţit lezat în amorul propriu pentru că ai săi "colegi, doamna cancelar Merkel sau domnul preşedinte Sarkozy" nu l-au avertizat despre poziţia lor nefavorabilă privind aderarea României la Spaţiul Schengen. "Ori suntem parteneri egali, ori nu mai suntem", a zis Divinul. "Ştii cât am lucrat eu la acordul ăsta? Şi ei mi-au dat de m-au julit", aş adăuga eu. Cum s-ar spune, UE i-a dat o perversă de pe Bruxelles. Şi nu, Divinule, nu suntem parteneri egali cu celelalte ţări europene. Din cauza faptului nenorocit că avem un guvern penibil, care nu e în stare să-şi gestioneze bugetul de cumpărături din Obor, darămite pe al ţării, ne găsim în postura de milogi. Or, când stai cu mâna întinsă, nu prea îţi permiţi să dai palme. Poţi primi un bănuţ sau... un scuipat. Şi nici măcar nu-ţi dă mâna să te superi. Mai ales când n-ai talent la cuvinte iscusite. "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte", spunea maestrul Dinică în Filantropica. Ori suntem pomanagii, ori nu mai suntem!

Aruncă-te, Boc!

Aruncă-te din fotoliul de premier, din funcţia de preşedinte al PDL, aruncă-te din România. În general, aruncă-te. Pleacă. Ia-ţi toţi golanii şi combinatorii de la Victoria, ţineţi-vă de mâini şi săriţi de pe turnul BRD. Ca să fiţi siguri.

Adrian Sobaru n-a putut să se arunce decât dintr-un balcon al Parlamentului. Omul a vrut să moară între cei care "ne-au ucis viitorul". Asta scria pe tricoul lui. Chiar dacă Dumnezeu nu l-a lăsat să-şi piardă viaţa, sângele lui tot a rămas în Parlament, pe banca de care şi-a zdrobit faţa, în cădere. Unii au plâns. Mulţi au fost şocaţi. Alţii au continuat şedinţa, în care se dezbătea legea salarizării. Nicio legătură?

Adrian Sobaru are doi copii. Unul dintre ei este autist. Din salariul lui de electrician la TVR, cel mai prost Guvern al tuturor timpurilor i-a tăiat un sfert. Şi indemnizaţia pentru copilul cu probleme i-a fost tăiată. Omul i-a dedicat lui Boc saltul său în gol. Replica premierului? "Nu asta e soluţia".

Ai dreptate, Boc. Dacă la 21 de ani de la Revoluţie un om care a încercat să se omoare în plenul Parlamentului strigă "Libertate!" de pe targă, în timp ce este transportat la ambulanţă, sigur nu asta e soluţia. De fapt, soluţia o găseşti în titlul acestei postări. Nu îţi recomand să-ţi tai venele, nu de alta, dar în cazul tău, n-are ce să curgă. Doar pleacă. Lasă-ne, înainte să ne omori pe toţi.

Învăţământul, în slujba turismului

Ministrul educaţiei, Daniel Funebru (sic!) vrea să ia 3 săptămâni din vacanţa de vară (zice el, cea mai lungă din Europa, măcar atât să avem şi noi lung) şi să le adauge vacanţei de iarnă. Zice tot el, ca să micşoreze costurile şi absenteismul, să încurajeze turismul şiiii... [tobe] să reducă ambuteiajele, oameni buni! Adică vrei să schimbi calendarul şcolar ca să nu-ţi mai crească barba aşteptând, în maşină, pe DN1? Asta îmi aduce aminte de un banc: Cică 2 nemţi se uitau la un Duster şi discutau:

- Asta e românească?

- Da, făcută la Mioveni.

- Şi e SUV?

- Da.

- 4x4?

- Da, mă, românească, SUV, 4x4.

- Fantastic! Ar face orice românii, numai să nu-şi construiască drumuri!

Şi totuşi, drumuri s-au construit. Am avut deosebita onoare de a mă "da" săptămâna trecută pe celebra mini-autostradă Transilvania, tronsonul Turda-Gilău. Cu acest minunat prilej, am constatat că din cei 40 km, vreo 3,5 are numai breteaua de urcare/coborâre pe/de pe autostradă. În loc să fie în linie dreaptă sau, hai, cu o buclă de bun simţ, breteluţa arată ca o coadă îmbârligată de purcel. Sau ca un montagne russe. Normal, trebuia să treacă şi pe terenu' lu' domnu, şi pe al lu' domnu', ce, ei să nu fie despăgubiţi?!

La cum funcţionează lucrurile la noi, încep să mă gândesc că Funebru vrea să schimbe calendarul şcolar pentru că nu se pupă cu planurile de concediu ale vreunui şmecher. De aia vacanţele trebuie să nu mai fie suprapuse la nivel naţional şi să aibă date flexibile. Corect, e mai ieftin să schimbi la nivel de judeţ data la care intră copiii în vacanţă, decât să-ţi modifici rezervarea la un hotel de 5 stele pe Coasta de Azur.

Eu cred, totuşi, că domnul ministru e surmenat şi de aia o ia pe mirişte. Poate că are chiar el nevoie de o vacanţă. Dacă îmi permite o sugestie, am auzit că scufundările sunt foarte relaxante. Cică pe fundul Gropii Marianelor e un peisaj marin fabulos...

foto: mediafax.ro

Un veritabil La Piovra al politicii româneşti

Bucuraţi-vă, înălţaţi cântece de slavă, să se audă tocmai dincolo de zidurile Cotrocenilor: a răsărit soarele la Bucureşti. Fix din cosiţele blonde ale lui Nuţi Udrea. Aşa grăit-a Ioan. Nu botezătorul, ci Oltean. Tocmai de aia a venit la Congres şi Roberta Anastase: să ia lumină. Adevărul e că în Camera DeRutaţilor (sic!) trebuie să fie tare întuneric, daca a ajuns să vadă dublu numărul de parlamentari prezenţi în sală. Poate că, în aura emanată de Sfânta Nuţi Atotdezvoltatoarea, şi-o nimeri şi Roberta degetele pe care socoteşte voturile de furat. Baconschi mai-mai că s-a prăbuşit în genunchi, sub farmecul sfintei (da, sub FARMEC, la ce v-aţi gândit păcătoşilor?!), dar a rezistat eroic. Seria declaraţiilor (a se citi pupăturilor tip Zewa) năucitoare a fost continuată de Raluca Turcan, care a zis că Nuţi poate deveni un veritabil Kill Bill al politicii româneşti. Îu, Doamne, iartă-mă, adică tot filmu' deodată, aşa?! Adică, e ca şi cum ai spune "Raluca, eşti Pe aripile vântului"? Mă gândesc totuşi că doamna Turcan a vrut să spună că Nuţi ar putea, la o adică, să devină personajul The Bride din Kill Bill. Altfel, s-ar putea zice că tot PD-L-ul e "Tăntălăul şi gogomanul", preşedintele e "Zbor deasupra unui cuib de cuci", Boc şi Guvernul sunt "Ali Baba şi cei 40 de hoţi" Parlamentul e "Bunul, răul şi urâtul" şi România tot nu ştie să răspundă la întrebarea "Quo Vadis".

P.S. Ca orice întrupare mesianică, şi Nuţi este numai una (vezi foto). Chiar una. În sensul că doar ea a candidat la preşedinţia organizaţiei PD-L Bucureşti. Mă şi mir că a câştigat! A ajutat-o Dumnezeu, deh... Amin!

Stimulentele de dinainte şi ţigara de după

Ştiu, am aşteptări exagerate din partea şlehtei de la Palatul Victoria. Sunt conştientă că Dicţionarul Explicativ al Limbii Române e teritoriu virgin pentru cei mai mulţi dintre guvernanţii noştri, tocmai de aceea încerc să explic aici un lucru care mi-a făcut câri-câri pe creier de când cu protestele de la Finanţe: trăi-v-ar, STIMULENTUL se dă înainte de a face o acţiune, tocmai pentru a motiva, pentru a energiza, pentru a da un imbold în realizarea unei acţiuni viitoare. Pe baza criteriului de performanţă se dă BONUSUL, RECOMPENSA, RĂSPLATA. Deci: stimulentele sunt plătite celor de la ANAF ca să ne controleze mai cu talent, să scuture fiecare sertar, fiecare pliculeţ şi să ne întoarcă pe dos fiecare buzunar. În viitor. Dacă deja au făcut chestia asta şi au fost încununaţi de succesuri, adică na, cum ar veni, ca să înţeleagă şi domnul ministru Ialomiţianu, au atins vreo performanţă, le dai o primă, un bonus, o recompensă. Capisci? Nu poţi stimula ceva ce s-a consumat deja. Domnu' ministru, e ca şi cum aţi înghiţi Viagra după ce v-aţi luat deja o poşetă în cap pentru... lipsă de performanţă.

Nesimţirea se hrăneşte cu speranţă

Înainte de orice, vreau să ştiţi că niciodată nu am aruncat cu noroi în vreun loc din care am plecat. Nu o fac nici acum. Dar aş vrea să spun cu voce tare nişte lucruri care se spun doar pe hol, la ţigară ori în sala de şedinţe, înainte sau după ce se răsteşte directorul.

Da, este vorba de The Money Channel. Un loc în care am muncit mult, cu drag şi încredere, alături de nişte oameni minunaţi. Tocmai pentru aceşti oameni minunaţi vreau să ridic acum glasul. Mulţi dintre ei şi l-au pierdut, amuţiţi de ceea ce li se întâmplă.

Este octombrie şi, la TMC, din luna mai se munceşte aproape benevol. Salariile au fost plătite cu întârzieri mari, de nejustificat pentru bănci, Enel, administratorul blocului, prietenii deveniţi creditori şi copiii ale căror nevoi nu pot aştepta şedinţa în care şeful să explice de ce părinţii lor trebuie să muncească gratis. Acum, angajaţii The Money Channel SPERĂ că promisiunea de a primi 500 de lei (jumătate din suma de pe cartea de muncă, aferentă lunii IULIE) se va concretiza.

Între timp, li se interzice dreptul la orice formă de protest, sub ameninţarea concedierii (probabil tot cu acordul părţilor, ca de obicei, ca nu cumva oamenii să beneficieze de ajutor de şomaj).

"Asta e, nu sunt bani! Tocmai de aia va trebui să munciţi şi mai mult!" Este discursul cotidian al conducerii.

Şi totuşi, MUNCA este definită drept o activitate REMUNERATĂ, domnilor. Altfel, se numeşte voluntariat.

Deja, refuzând să plătească integral salariul pe cartea de muncă, angajatorul îşi jefuieşte oamenii de nişte drepturi importante; dar dreptul de a protesta este şi el suprimat?!

Plecând de la TMC, eu nu am capitulat. Dimpotrivă, am ales să lupt. Însă arma mea, onestitatea, s-a lovit de scutul înşelătoriei şi al indolenţei. Cu siguranţă, conflictul se va tranşa în justiţie. Pentru că am învăţat - graţie lor - că speranţa este bună, dar acţiunea este şi mai bună.

Asta este lecţia mea. Nu e o chemare la revoltă, ci la respect şi normalitate. Atitudinea de stăpân de sclavi nu are darul de a creşte productivitatea, ci greaţa. Lehamitea. Iar când jurnaliştii îşi pierd motorul principal şi, în fond, ultimul resort, PASIUNEA, mă tem, domnilor, că voi, conducerea, veţi fi cei care vor stinge lumina. Iar asta vorbeşte despre capacităţile voastre manageriale. Nu sunt bani? Înseamnă că cineva nu şi-a făcut treaba. Cine se ocupa de asta? Vă las să vă daţi singuri răspunsul, domnilor directori. Trebuie doar să vă priviţi în oglindă. Sunt sigură că o puteţi face, fără probleme. Singura care v-ar fi putut împiedica era conştiinţa, dar aţi pierdut-o pe drum.

foto: brainblogger.com

Vă temeţi că trebuie să plătiţi nişte bani în plus?

"[Guvernul] e ca ăla care plimbă un galoş şi zice că-i căţel: are o problemă de percepţie." (Adrian Izvoranu, ACPR)

Da, domnule Şeitan. Refuz să dau nişte bani, oricât de mulţi sau de puţini, unui stat care nu face altceva decât să mă umilească. Unui stat care mă pune să alerg, în fiecare lună, la 3 instituţii diferite, în 3 colţuri diferite ale Bucureştiului ăsta împuţit şi aglomerat, pentru simpla vină de a lucra în regim de colaborare sau de a încasa drepturi de autor.

Domnilor guvernanţi, a munci este un drept, nu o infracţiune. Un om care munceşte legal nu trebuie pedepsit, ci încurajat să o facă în continuare. Suprataxarea, supraimpozitarea muncii au un singur efect: munca la negru. După ce se vor fi îngrămădit la ghişeele de la CNPAS, CAS, ANOFM, SRI, SIE, DIE şi ce alte ghişee or mai fi, mai ceva ca la concertul Madonnei, oamenii vor face un pas înapoi, îşi vor întoarce pe dos buzunarele goale şi vor spune: "de ce dracu' am facut io asta?!" Îşi vor desfiinţa statutul de PFA, îşi vor rezilia contractele de DDA şi vor cere să fie plătiţi cu banii jos. Fără acte.

Eu una aşa voi face. Refuz să particip, forţat, la noul FNI făcut cu banii unei naţii prea amorţite să vadă că asta e cea mai mare ţeapă de la CARITAS încoace. În niciun stat civilizat din lumea asta nu este de conceput ca o contribuţie (fie ea pentru pensie, şomaj sau asigurare de sănătate) să fie percepută de două ori, în paralel, de la aceeaşi persoană.

Contractele de DDA şi de colaborare sunt declarate de beneficiar/angajator şi impozitate, deja, de stat. Pentru ce umilirea şi jecmănirea suplimentară a populaţiei, domnilor?

Şi, dacă tot vă purtaţi ca hoţii de buzunare într-un troleu aglomerat, de ce nu aveţi măcar talentul de a ciordi o singură dată pe an? Aşa fac marii borfaşi: dau un tun şi stau cuminţi până la următorul. Dumneavoastră, domnilor guvernanţi, sunteţi doar nişte bieţi găinari de criză.

În concluzie, domnilor, refuz să vă fiu victimă. Mai mult, ca un bun cetăţean ce sunt, mă simt datoare să semnalez o infracţiune în derulare: denunţ statul român pentru înşelăciune calificată cu caracter continuat.

Emigraţi, emigraţi, emigraţi!

E dreptul nostru să plecăm la mai bine. În acest moment, statul nu are bani să plătească medicii şi profesorii. Asta e realitatea.

Şi n-a zis-o vreun mogul, monstru capitalist; a zis-o şeful statului, aseară, la TVR. Oricât de sinistru ar părea îndemnul, ieşit din gura unui preşedinte de ţară, trebuie să recunosc faptul că, dincolo de cinism (doar el a promulgat legea salarizării profesorilor, care le acorda un plus de 50%, deşi Tăriceanu urla că n-are de unde), dincolo de asta, zic, am apreciat obiectivitatea. Putea să se smiorcăie, să facă apel la loialitate, solidaritate şi spirit de sacrificiu. Să ne ceară să punem umărul la reconstruirea economică. N-a făcut-o. A zis, în cuvinte mai multe: Căraţi-vă. Ne ducem pe copcă. Am păpat banii, ne-am şi lins pe bot, acuma gata. Dacă vreţi să munciţi ca proştii, pe nimic, e fix alegerea voastră.

Îmi place atitudinea asta, unii ar putea lua lecţii de la Divin. Până la urmă, poate că e mai bine aşa, decât să ne ţii ca pe căţeaua săracului, legată în fundul curţii - nici nu-i dă de mâncare, nici nu se-ndură să-i dea drumul pe uliţă. Şi totuşi, oare a cui o fi vina că biata căţea moare de foame? Poate chiar a ei, că n-a turbat la timp.

foto: imageenvision.com

Preşedintele râde ca proasta la viitură

Unde e preşedintele? Întrebarea asta era pe toate burtierele şi pe buzele tuturor moderatorilor. L-o fi luat viitura, am zis eu. Du-te, mă, că ăsta pluteşte şi-n cap, ca geamandura, mi-a răspuns o prietenă. A avut dreptate. Divinul Zero a pogorât astăzi din elicopter, ca Zeus din Olimp, în mijlocul sinistraţilor. Care, contrar aşteptărilor, nu l-au întâmpinat cu furci şi topoare, ci cu speranţă. Deşartă, normal. Ce a zis Divinul când a deschis gura? "HĂ, HĂ, HĂ", ce altceva?! Reproduc din memorie o frântură de dialog între preşedintele ţării şi un om, cetăţean român, căruia apa i-a luat tot.

- Câţi copii ai?
- Doi, şi al treilea e pe drum.
- Hă, hă, hă, lasă că pe ăsta îl prinde în casă nouă.

Nu ştiu ce a spus mai departe Divinul. Am refuzat să-l mai ascult. Vedeam doar că râdea în continuare cu gura până la urechi. 22 de morţi, 4000 de gospodării inundate şi vreo 8000 de evacuaţi. Siretul îşi varsă mâlul peste vieţi întregi, bărbaţi în toată firea nu se pot opri din plâns, bătrâni care au muncit greu de când se ştiu povestesc cu lacrimile înnodate în bărbie că nu mai au de ce şi cum să trăiască. Şi tu râzi. De când n-ai mai făcut, Divinule, o baie de mulţime? De mocirlă nu te-ntreb...

Când câinele de pază al societăţii e luat de hingheri

Campaniile de presă care denigrează instituţiile statului constituie o vulnerabilitate strategică. Să moară motoru' de la Roveru' lu' EBA dacă vă mint! Aşa scrie în Strategia Naţională de Apărare, născută din neţărmurita înţelepciune a Divinului Zero. După o definire a conceptelor - risc, ameninţare, vulnerabilitate -, la capitolul Vulnerabilităţi, fix sub crima organizată, e presa. Alte ameninţări care planează, cică, asupra bietei noastre ţărişoare ar mai fi proliferarea armelor de distrugere in masă şi dezvoltarea programelor de rachete balistice. Atâââât... Ce Al-Qaida, ce Hezbollah, IRA sau ETA? Ăia sunt sugari, nişte dulci prunci care se joacă şi ei cu carbid şi sperie lumea aiurea. În schimb, presa... Eeeeiiii, aici e altă poveste. De fapt, nu teroriştii internaţionali, ci jurnaliştii ar trebui închişi la Guantanamo, în loc să fie lăsaţi să zburde prin redacţii, care nu sunt altceva decât cuiburi de uzurpatori ai puterii legitime. Eu propun, şi o să scriu şi un memoriu la Palatul Cotroceni, să se desfiinţeze dom'ne presa. Cu totul. OK, să rămână o televiziune-două, da' numai alea corecte, echidistante şi imparţiale. Nemogulizate. OTV, că e televiziunea poporului, B1 TV şi, eventual, şi Taraf TV. Şi gata. Restul, papapapapa. Cel mult, să li se permită să preia programele posturilor pe care le-am menţionat mai sus. Şi poate duminica să aibă o emisiune de câteva ore cu ode, poezii patriotice şi imnuri dedicate conducătorului iubit, destoinicului cârmaci, întâiului bărbat al ţării. Mă scuzaţi, nu mai stau, mă duc să-mi scutur de praf cravata de pionier. Şi s-o vopsesc în portocaliu.

P.S. Bin Laden, Al Zawahiri şi alţi trişti, sunteţi penibili, ieşiţi bă, la pensie, că vin ăştia mici tare din urmă. Băselu' akbar!

www.maddogresin.com

Nuţi, dă-i cep!

"Dacă moţiunea pică, eu dau şampania!" Este declaraţia doamnei ministru Elena Udrea. Una e rezolvată: moţiunea a picat. Ce nu înţeleg (dar încep să cred că nici nu trebuie) este ce Doamne, iartă-mă, or avea de sărbătorit?! Căderea moţiunii înseamnă rămânerea la butoane a lui Boc&Co. De fapt, ăştia mici rămân doar la electrozi, că la butoane e tot Divinul. Căderea moţiunii înseamnă o Românie mai săracă. O Românie cu oameni care nu îşi vor mai permite nici măcar puţinul pe care şi-l permiteau până acum. Pentru că, hai să fim serioşi, câţi dintre pensionarii care vor sărăci cu 15% au pensii "nesimţite"? Câţi bugetari au salarii umflate cu pompa, de sporuri aberante? Prea puţini ca să ajute la o scădere reală a cheltuielilor. Banu' gros se duce în contractele păguboase pentru stat, dar al naibii de bune pentru "băieţii deştepţi". Alţii decât ăia la care se referea Divinul. Dar evident că de acolo nu taie nimeni nimic. Ba, fiecare îşi taie porţia. Berceanu ştieeee! Şi AdriEan. Şi Ridzi. Şi Udrea. De fapt, cam toţi... Hai că aţi fost buni. V-a ieşit şi de data asta. Ziceţi că faceţi chef cu şampanie?... Noi ne îmbătăm ca de obicei cu apă rece.

Admiratoarea admiratoarei doamnei Udrea

Nuţi spaima Constituţii loveşte din nou! Intră ea, mititica, prin telefon la Ora de Foc de la Realitatea (de data asta era chiar ea, nu vreo admiratoare) să se revolte în direct că pe Oana Stancu şi Adrian Ursu îi ţineau şalele de creditul ei de 3 bulioane de euro (chiar, cu ce l-o fi garantat?!). Blonda de la Golden Şliţ a explicat că a pierdut nişte bani în imobiliare şi asta i-a fost învăţătură de minte, să nu se mai bage în lucruri la care nu se pricepe. Irezistibil! Normal că Oana Stancu a pus singura întrebare care putea fi pusă în continuarea discuţiei: păi ca să conduceţi Ministerul Dezvoltării şi Turismului, ce competenţe aveţi, doamnă? În acel moment, a devenit evident că poţi să scoţi fata din Pleşcoi, dar nu poţi să scoţi Pleşcoiul din fată, oricâte Vuittoane şi Versăci îi pui în braţe: extrem de ofuscată, Nuţi a replicat: nu e treaba dumneavoastră şi nu mă interesează opinia dumneavoastră despre competenţele mele. Ei, fată, aici ai scrântit-o. Oana Stancu e cetăţean român, angajat şi plătitor de taxe. Din taxe eşti plătită tu, Berceanu, Videanu şi ceilalţi combinatori din gaşca de la Victoria. Cum s-ar zice, Oana Stancu e angajatorul tău. Păi, Nuţi Cocoş, cât de gros să-ţi fie obrazul sub crema aia Prairie să le spui oamenilor din banii cărora trăieşti (şi aici nu mă refer neapărat la salariul de ministru, ci la afacerile al naibii de profitabile cu statul) că ţi se rupe de părerea lor? Eu cred că guvernarea are un efect advers foarte grav: amnezia. Nuţi uită că nu s-a prăbuşit din Olimp, ci de pe bariera de la Parking Dalli. Turcescu ştie!, chiar dacă, uneori, şi el pare să fi uitat...

Auzi, ştii ceva? Lasă, fată, că tu eşti competentă... Am văzut că ai făcut şi imn, şi brand, vrei să faci staţiune balneo-climaterică în Bucureşti - pentru asta am două propuneri: Strada Tipografilor după ce plouă, că e cu tot cu nămol, sau mai bine repari Herculanele - ai fost şi la botezul prinţului Carol, hăhăhă, eşti tare, ce mai! Las-o pe Stancu, ce ştie ea, de fapt lasă-ne pe toţi, ia şi restul găştii şi căraţi-vă! Fă o prospecţie în Triunghiul Bermudelor, poate pui de-o înfrăţire. Deşi, s-ar putea ca Triunghiul să vă trimită retur când o să-i ziceţi că vreţi să-l reduceţi cu 25%...

foto: famouswhy.ro

Cu poliţistul legat de pat

Ruşine să vă fie! Care v-aţi gândit la prostii, spuneţi Crezul de 100 de ori şi ţineţi post negru până scade deficitul! Eu mă refeream la cu totul altceva... De ieri, 18 mai, dacă eşti în concediu medical trebuie să-ţi iei o pijama nouă şi să ai în permanenţă cafeaua făcută. Nu se ştie niciodată când îţi pică vizita unui om de stat la drum de zi. Pe româneşte: de ieri, poliţia are dreptul de a verifica dacă, în concediu medical fiind, stai acasă sau umbli creanga prin urbe. Dacă alegi varianta B, chiar a doua zi după vizita-surpriză, te trezeşti şomer.

Acuma, na, mă întreb şi eu ca omul muncitor: da' dacă, Doamne feri, descoperă medicul meu că sunt surmenată, stresată şi în general în pragul nebuniei şi că, dacă nu ma odihnesc urgent, risc să mă înfrupt din beregata aproapelui la serviciu? Dacă doctorul îmi recomandă un concediu medical, în care să mă plimb, să mă relaxez, eventual să ies câteva zile din oraş, în orice caz, să nu stau ÎN CASĂ? Ce fac? Sun la Poliţie şi cer un "organ" care să se plimbe cu mine? Aş putea să las un bilet pe uşă cu "Florile, portocalele şi compotul lăsaţi-le pe preş. Nu sunaţi, ies eu din când în când."

foto: candobetter.org

Rusaliile, usturoiul şi evaziunea

Avem un ministru de finanţe capabil. Sebastian Vlădescu a reuşit să identifice însăşi rădăcina răului, mama şi tatăl evaziunii fiscale. Şi, cum Necuratul se ascunde unde te-ai aştepta cel mai puţin, Vlădescu a anunţat că a fost descoperită o reţea de traficanţi de... Aud? Lăsaţi-o moartă, că n-o să ghiciţi în vecii vecilor: USTUROI! Împuţită treabă, ei? Domnul ministru spune că "marfa" e adusă cu lădiţa, din China, prin Moldova. Ce ţigări, ce cocaină, ce etnobotanice? Mofturi! Usturoiul e viitorul interlopilor. De acolo ar veni taxele grase, că doar, de la Vespasian dicere, banii n-au miros.

***

A fost şedinţa Consiliului Economic şi Social. Trecem peste faptul că s-a întâmplat DUPĂ vizita FMI, nu în timpul sau înainte cum era normal ca să se pună de acord guvernanţii (a se citi preşedintele) cu partenerii sociali; da' chiar aşa, să se termine când era acţiunea în toi? Eu tot aşteptam să înceapă o ciomăgeală a la carte, ca în Parlamentele sud-americane, şi, ce să vezi: telenovelă, dom'le, s-a terminat episodul. Şi nici n-o să fie luni continuarea, ci tocmai marţi, pe 25. De ce? Cum de ce, păcătoşilor? Sunt Rusaliile, aşa cum a ţinut să amintească azi, în plenul CES-ului, o voce de răzeş. Păi cum să lucrezi de Rusalii? Crunt blestem se va abate asupră-ţi dacă faci una ca asta, voinicule: PIB-ul ţi se va nărui, deficitul va creşte până când cerul îl va întuneca, apele vor curge portocalii, gropile vor înghiţi autostrada Turda-Gilău, iar norodul îşi va huli conducătorul. Amin!

România are Sindromul Stockholm

Mircea Badea zicea că România trebuie internată. Până de curând, l-aş fi contrazis, încă mai credeam că poate fi tratată ambulator. Da' nu mai ţine... Scad pensiile, salariile, indemnizaţiile, alocaţiile, ajutorul de şomaj, se introduc noi taxe, am putea avea "şansa" de a creşte şi TVA şi cota unică. Asta după ce, acum numai câteva luni, primeam asigurări de la cei care acum anunţă toate nenorocirile astea, că nu se va ajunge aici. Şi după ce, acum 2 ani, tot ei urlau ca din gură de şarpe că sunt bani pentru măriri de salarii, pentru pensii, pentru toate programele sociale în derulare şi pentru încă vreo câteva la care nu se gândise nimeni. Cu toate astea, azi, când fiecare pensionar îşi descoperă calităţi de Chuck Norris, iar mamele ameninţă să capitoneze Cotrocenii cu Pampers puţin uzaţi, azi, există oameni obişnuiţi care spun că guvernanţii "nu au ce să facă, au luat decizia corectă". Şi nu o spun la televizor, pentru că, vezi Doamne, reprezintă interesul nu ştiu cui. Nu, o spun acasă, unde poate că au şi ei un părinte pensionar, o spun la o bere, prietenilor, care poate că lucrează la stat, sau vecinului al cărui patron l-a concediat când şi-a lichidat firma din cauza impozitului forfetar. Există oameni care le găsesc scuze, care mai găsesc în ei energia şi înţelegerea de care au nevoie ca să-i aprobe. Există oameni care, fără să crâcnească, acceptă să-şi sacrifice nivelul de trai, şi aşa vai de el, pentru că "ştie Băsescu/Boc/Guvernul ce face".

E clar: România are sindromul Stockholm. Începuse să dea semne în decembrie anul trecut, când, în loc să fugă de agresor care lăsase uşa deschisă, i-a spus, ca în filmul lui Almodòvar, "leagă-mă bine". Ţara asta e ca o nevastă bătută care, în loc să facă plângere la poliţie şi să bage divorţ, se udă toată când mitocanul îi aduce un buchet de flori furat din faţa blocului şi îi trage o ţucătură cu aromă de trăscău. "El e băiat bun, oi fi fost şi eu de vină"... Păi chiar ai fost de vină. De ce ai stat, proasto?

nikruckert.blogspot.com

Încă un rând de Molotoave la domnu'...

N-am mai scris. De silă. Am zis că mi-o trece, dar... De câte ori îi văd, de câte ori îi aud minţind, contrazicându-şi singuri, azi ,afirmaţiile de ieri, aruncând mereu vina asupra altora şi explicându-ne că nu sunt ei proşti, incompetenţi şi ciorditori, ci noi suntem nerecunoscători şi pretenţioşi, simt că mă ia un nou val de greaţă. Cu aceeaşi gură înspumată cu care muşca bucăţi din Guvernul liberal, ticălos şi nemernic, care nu voia să le dea profesorilor mărire de salariu cu 50%, cu aceeaşi gură cu care promitea creştere economică în 2010, cu aceeaşi gură cu care ne ura să trăim bine, cu aceeaşi gură el ne cere să le permitem să ne sărăcească. Altfel ajungem ca Grecia. Sincer? Ar fi prea tare să ajungem ca Grecia. Papandreou a împrumutat 110 miliarde şi nu scade nimănui salariul. Nici pensia. Doar le îngheaţă. Deşi sunt pe fundul găleţii cu rahat (nu, Boc, stai jos, nu de tine ziceam), grecii au încă demnitatea de a nu se gudura pe lângă mai marii finanţelor mondiale, aşa cum o face România. Ba, preşedintele nostru jucător de barbut cu banii de salarii preia (de data asta pe faţă) atribuţiile premierului şi anunţă EL măsurile de austeritate, NECERUTE de FMI. Până la urmă, înţeleg că ăsta e un acord al preşedintelui cu Franks. Atât. Nimeni nu a fost întrebat de sănătate, şi nimeni (sper) că nu îl crede când spune că, la o adică, poate să cheme înapoi misiunea FMI ca să le comunice rezultatul re-negocierii cu partenerii sociali. Traiane, vezi că băieţii ăştia nu vin când îi fluieri. Nu merge ca la şpriţărie. Singura asemănare e că există o notă de plată. Dar nu o plăteşti tu. Ci noi, papagalii ăştia cărora le ceri înţelegere şi sacrificii. Da' ştii ceva? Eu nu vreau să-ţi fac cinste. Nici ţie, nici lui Boc, nici lui Videanu, chiar dacă ar trebui consolat că nu a vrut UE să-i dea bani pentru firmă prin Ministerul Economiei. În fond, micuţul Boc zicea, anul trecut pe vremea asta, că "românii nu vor plăti niciun leuţ din banii împrumutaţi de la FMI, BM şi CE." Mă rog, nu ştiu cine l-o fi crezut... Poate că tot ăia care au crezut că în al doilea mandat ar putea trăi bine. Cum ziceam, Traiane, poate că ţi-o veni şi ţie rândul să-ţi plăteşti singur nota. Dacă n-ai cu ce, ai putea rămâne să speli... vase. Vezi să nu dispară, că ai antecendente...

foto: commondreams.org

A avut buletinele de vot legate

Domnul Mircea Geoană a fost atacat. Energetic. Şi nu oriunde, ci la dezbaterea finală care a avut loc înaintea prezidenţialelor. Aşa zice chiar domnia sa. Şi doamna Geoană a fost atacată. Nu, nu aşa, ci tot energetic. Fostul prezidenţiabil zice că, la dezbatere, era cineva "în dreapta camerei, şi îl vedeam cu lucrează". Asta, după ce domnul Hrebenciuc ne-a perpelit la "flacăra violet", aia care l-ar fi ajutat pe Divinul Zero să-şi prelungească şederea la Cotroceni cu încă 5 ani. Nu ştiu ce iau oamenii ăştia, dar în orice caz, sunt pe prafurile greşite. Dacă toţi politicienii or fi aşa... totul începe să aibă sens:

• Divinul l-a pus din nou premier pe Boc pentru că în cafea i-a ieşit un punct mic care zice numai DA, şi Boc era clar singurul care se potrivea descrierii.

• lui Şeitan i s-a arătat în bobi o despărţire, aşa că a decis să spună adio la vreo 100.000 de angajaţi de la stat.

• Vlădescu a văzut în cărţi pe cineva de la drum lung, drept pentru care l-a luat la minister pe Gheorghe, proaspăt revenit din Panama.

Şi mai sunt exemple. Politicienii noştri par să privească lumea prin fund. Al ceştii de cafea, desigur. Poate că de asta, celor mai mulţi dintre noi, în cărţi li se arată drum lung, cu bucurii şi cu renunţarea la cetăţenia română. Amin!

foto:aufderhari.facebook.joyent.us

Caroane, scoate banu'!

Sebastian Vlădescu vrea să scoată bani din orice. Cum piatra seacă deja a băgat-o la storcător, domnul ministru vrea mai nou să scoată bani şi din piatra de mormânt. Nu se apucă de jefuit morminte, cel puţin, nu DUPĂ ce "locatarii" de drept au fost cazaţi. Dar, aşa cum a glăsuit în presă, vrea să aplice impozitul forfetar şi firmelor de pompe funebre. Oamenii oricum îşi fac deja conturi "de îmnormântare" la bănci pentru că, să mori în România e mai scump decât să trăieşti - bine - în altă parte. Odată cu impozitul forfetar o să fie de-a dreptul fiţă să dai colţu' pe malul Dâmboviţei. Domnule ministru Vlădescu, am şi eu o propunere: să nu scape dom'ne nimeni cu taxa neplătită. Aţi auzit de un băiat, Caron? Uite, fac eu o sesizare: Caron ăsta trece sufletele morţilor peste Styx, pe lumea ailaltă. Evident, ia bani pe chestia asta ŞI NU PLĂTEŞTE IMPOZIT PE EI. Nu ia mult, e drept, doar un bănuţ de căciulă, dar să nu ia şi statul ceva la treaba asta? Io zic să mai întrebaţi de el, poate îi trimiteţi peste el pe băieţii ăia de care zicea domnul Boc, Comandamentul de Luptă Împotriva Fraudei Fiscale. Cică are spate, e în gaşcă cu unu', Hades, da' nu cred să fie probleme. La o adică, îi confiscaţi luntrea şi îl scoateţi din afaceri. După aia faceţi o licitaţie publică şi poate o câştigă Euroconstruct. Sau DALLI. Ar merge o parcare pe malul Styx-ului...

foto:teaca.files.wordpress.com

Parliament Shopping Center

Să facem mall la Casa Poporului. Şi să mutăm Parlamentul în sediul încă neterminat al Bibliotecii Naţionale. Dă-le dreacu' de cărţi, nu tre' să ştii să citeşti, tre' să ştii să numeri. Banii proprii. Asta, bineînţeles, dacă nu cumva ai chef să-l angajezi pe unu' pe care să-l plăteşti cu salariul minim pe economie ca să ţi-i numere el. Deci, să facem mall la Parlament, cum zice domnul Silviu Prigoană. Dar nu ar fi păcat să ne oprim aici? Câte oportunităţi de investiţii am rata... De pildă, preşedinţia. Eu cred că la Palatul Cotroceni ar merge de minune un restaurant tradiţional românesc. Din ăla cu scoarţe pe pereţi. Cum sunt împotriva vânătorii, aş zice să nu punem capete de cerb, ci portretele domnilor Cocoş şi Boureanu, iar în loc de urs împăiat, l-aş pune pe însuşi Divinul Zero pe un postament (că soclu şi-a ridicat singur). I-aş da câte 50 de whisky ca să-i lucească ochii (NU îl împăiem, deci NU o să îi aibă de sticlă) şi pauză de pipi din oră în oră. Nu zic bine? Acuma, sunt în dubiu cu Palatul Victoria. Ar putea deveni o mercerie de excepţie, având în vedere panglicarii care sunt cazaţi acolo... darrr... cred că cel mai bine ar fi să-l transformăm în sală de spectacole. Pentru conferinţele de presă ale ministerelor, ce credeaţi? Concert Sebastian Vlădescu, featuring dan Bittman, coregrafia (tribală) de Andrei Gheorghe. MC: Emil Boc. Aştept cu drag momentul în care managerul de la Wembley Arena îi va spune Madonnei "Îmi pare rău, Madge, alege-ţi altă zi pentru concert. Miercuri nu poţi, avem un show fantastic, după şedinţa Guvernului din România. O SĂ VINĂ BITTMAN!!! Şi Gheorghe!!" Apoi, pe un ton conspirativ: "Vrei să-ţi fac rost de un backstage pass?"

Gustul dulce-acidulat-aditivat al pierzaniei

Fumez. Uneori apreciez, la friptură, un pahar de Fetească Neagră, sau la o petrecere, două degete de Jack cu câteva cuburi de gheaţă. Mănânc savarine, prăjituri de casă cu iaurt de la Agapitos, sau Valentino de la Victoria. Îmi plăceau şi violetele glazurate cu şerbet pe care le făcea cofetarul bătrân de la Scala. Din când în când beau Cola Light, câteodată RedBull. Îmi place îngheţata de la Mc.Donald's Şi cred cu tărie că cel mai bun leac pentru PMS şi depresie e ciocolata. Fac şi sport, cum scrie la carte, de 3 ori pe săptămână, cardio şi Callanetics. Credeam că toate astea înseamnă că sunt un om normal. Aflu cu stupoare că ar trebui de fapt să ard în focul Gheenei, sau să-mi trăsnească Dumnezeu casoleta cu nachos (salsa şi brânză, desigur) taman când e suspansul mai mare la cinema. De ce? Mi-au explicat aleşii: sunt o vicioasă nemernică. Pe lângă taxa pe viciu cu care mă obişnuisem şi resemnasem deja, aia pentru tutun şi alcool, ei încearcă să ne lumineze cum că şaorma, ciocolata sau savarina merită şi ele să fie taxate aspru, că doar produc "dereglări metabolice". Aşa zice domnul doctor Streinu-Cercel, pe care, până la chestia asta, chiar îl apreciam sincer. Păi, dom' doctor, mă iertaţi de vorbă proastă, da' să moară trigliceridele că pot să mă fac de un chintal mâncând numa' cartofi prăjiţi, cultivaţi natural, în grădina din dotare... Îi taxaţi şi pe ăia? Eu ştiam că pâinea în exces prosteşte, aşa că mânânc lipie arăbească, puţină. Deci, nu mă luaţi de proastă. Ziceţi bre: SUNTEM DISPERAŢI! Avem nevoie să scoatem bani din piatră seacă. Aşa că o să vă taxăm şi când sughiţaţi, pentru poluare fonică. NA! Că m-am enervat... Mă duc să mănânc un Kinder din ăla pentru vicioşii mici, că aşa-i învaţă, mama lor de spurcaţi, de când le dau dinţii de lapte! Chiar! Taxă pe laptele de mamă nu băgaţi? Că a proştilor e mereu gravidă...

foto mediafax

Tradiţii româneşti: după alegeri, se taie mogulii

Pe la prânz. Ies din casă, înjurând că trebuie să-mi raşchetez parbrizul care s-a umplut de gheaţă peste noapte, reuşesc să duc la bun sfârşit operaţiunea şi, când să mă urc în maşină...

- Bună ziua. Nureldin Laura? Mă uit uşor nedumerită la domnul îmbrăcat într-un pardesiu negru care stă proptit lângă portiera mea...

-Da, eu sunt. Dar...?

-Vă rog să veniţi cu noi. Atunci observ încă un domn, care iese dintr-o maşină parcată ceva mai departe.

-Să vin cu dumneavoastră? Dar cine sunteţi, nu vă supăraţi? Nu cred că ne cunoaştem.

-Nici nu trebuie. Mergem la Parchet.

NU. Nu s-a întâmplat. ÎNCĂ. Dar nu ar fi exclus ca, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, să se întâmple. Mie. Ţie, cel care citeşti acum. Sau oricui. Credeţi că exagerez? Hai să ne gândim puţin. Dar cu creierul din dotare, nu cu al lui Radu Moraru, şi nici cu cel al lui Traian Ungureanu. Mie una nu mi se mai pare o scenă de film de acţiune, nu după o conversaţie cu un consilier al premierului demis, interimar şi - se pare - viitor, Emil Boc. Mă refer aici la doamna A. V., care îmi scrie pe messenger (nu ştiu cum de mi-a aflat ID-ul, că de la mine nu), ceea ce puteţi citi mai jos. Discuţia (iniţiată de Dna V.) se referă la un articol apărut astăzi în Curentul, potrivit căruia Sorin Freciu ar fi fost reţinut pe Aeroportul Otopeni. O fi fost sau nu. Irelevant. Orice cetăţean al României poate fi reţinut pentru cercetări, 24 de ore, vinovat ori ba. Aşa e legea. Ce mi se pare relevant este însă că, repet, un consilier al premierului, care, întâmplător sau nu, e şi preşedinte PDL şi mâna dreaptă a realesului, sondează piaţa pentru a afla ce efecte a avut bomba cu pucioasă aruncată în presă.

A.V: Buna seara!
A.V: Care este atmosfera la voi televiziune dupa aparitia aricolului acesta? http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009121638099/Actualitate/Sorin-Freciu-omul-de-casa-al-lui-Vintu-retinut-pe-Otopeni.html
L.N.: buna seara
L.N.: neschimbata
A.V: Asta e varianta oficiala transmisa de conducere?
L.N.: ??
L.N.: mai mult decat cateva mistouri chiar nu s-a intamplat nimic
L.N.: sincer, nu m-as ingrijora prea tare... chestia cu popa a fost aruncata inainte de alegeri, dupa care nu a mai auzit nimeni nimic de omul ala
L.N.: incep sa cred ca nici nu l-a prins nimeni
L.N.: asa, pot si eu sa scriu o stire pe surse ca l-au prins pe bin laden la lehliu gara
L.N.: dupa care s-o ingrop
A.V: Vom trai si vom vedea!
L.N.: chiar asa
A.V: E grav insa ca un sef de rang inalt al trustului sa nu lamureasca lucrurile, mai ale daca ele sunt neadevarate.
L.N.: o fi... dar asa de tare m-am saturat de telenovele de genul "e un trucaj ordinar" ca nici nu ma mai intereseaza eventualele lamuriri
L.N.: n-am pocnit copilul, l-am mangaiat, nu luam bani, de fapt ii dadeam sa aiba de gustare si nu m-au arestat, m-au invitat la o cafea
A.V: Fara suparare, insa nu e o atitudine specifica unui jurnalist care se respecta!
L.N.: pai, sunt mogulizata si eu, acuma, ce sa fac
L.N.: sa ma apuc sa dau telefoane la diicot?
L.N.: neah...
A.V: Atunci, "succesuri"!
L.N.: merci, merci, la fel...

Am ales să fac publică această discuţie, tocmai pentru că am considerat că asta ar fi o atitudine de jurnalist care se respectă, doamnă V. Vă supăraţi? Sper că nu. Sunteţi, de voie, de nevoie, o persoană publică şi, atunci când vorbiţi cu un jurnalist (pui de mogul sau nu) vă asumaţi "riscul" ca acea conversaţie să nu moară acolo. Iar jurnaliştii care se respectă au o problemă de deglutiţie: nu înghit nici gogoşi, nici pumni în gură.

foto: technestreport.com

Traian Băsescu nu este preşedintele României

Nu mă leg de rezultatul, contestabil sau nu, al alegerilor de ieri. Ci de discursurile prezidenţiabililor. Mircea Geoană le-a mulţumit tuturor românilor care au votat, indiferent care le-a fost opţiunea. Divinul Zero a ţinut să fure startul, iar în discursul victoriei, le-a mulţumit "românilor care l-au votat". În acel moment, s-a descalificat ca preşedinte de ţară. Şi s-a autoproclamat preşedinte al celor 5 milioane şi ceva de oameni care l-au votat. Atât. Din punctul meu de vedere, România NU are preşedinte şi, dacă rezultatul votului va fi validat în favoarea Divinului, nu va avea nici în următorii 5 ani.

Beam me up, Scotty!

Adriean Videanu a descoperit secretul nemuririi. Vă surprinde? Încă nu a făcut anunţul, dar nu e exclus. Secretul numărării voturilor în timp real l-a descoperit. Adineauri (la 23:40) a anunţat că au numărat voturile din peste 70% din secţii. Dă-mă dreacu'... Eu îl suspectez că s-a dus personal în fiecare secţie să o facă manual. Numărătoarea, desigur. Omul e foarte tare, mai ales că a avut şi un element de dificultate: pană de curent. Coincidenţă? Neah... Eu cred că a picat curentul fix în toate secţiile în care a numărat Videanu voturi. Păi, el s-a mişcat cu viteză superluminică. Normal că a crăpat reţeaua.

Mi-e frică să mă bucur...

"Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii"....

Aşa a început totul, acum 5 ani. Acum 5 ani, când Divinul Zero s-a împleticit spre cârma ţării. Asta, după ce candidatul PSD de atunci, Adrian Năstase, deja se pregătea să îşi schimbe adresa de corespondenţă cu Palatul Cotroceni. Greşit. Nu ştiu cât s-au înţeles şi câte mâini au fost forţate, cert e că Divinul s-a instalat la Palat, iar lui Năstase au început să-i smulgă termopanele. Am învins la fel ca în 2004, a zis Divinul. De asta îmi şi era frică. Să nu învingă la fel ca atunci. Adică, numărând voturile până iese cum trebuie.

Eu nu-s de aici

Expresia nu e a mea, ci a lui Mihai Dragnea. Dar mi se potriveşte. Nu am cum să fiu de aici. E imposibil să fiu dintr-o ţară în care, la sediul de campanie al partidului prezidenţial, răsună în toate difuzoarele o mizerie:



Cum ziceam: nu sunt din filmul ăsta. Un film în care oameni inteligenţi, educaţi, în toate minţile, îşi doresc să fie conduşi şi reprezentaţi de aşa ceva. Oameni care spun "nu pot vota un comunist", şi îl votează pe celălalt. Pe cel care s-a autoidentificat drept comunist acum 5 ani. Oameni care se consideră civilizaţi, dar care aleg lipsa de civilizaţie. Oameni care se lasă târâţi într-o mocirlă portocalie ca o balegă de vacă stricată la stomac. "Dă-i la bot lui Geoană"... E singurul lor argument? Mă tem că da. Atâta pot ei.

I s-a frânt...

...inima. Preşedintelui. Un om atât de simţitor... Cât o fi plâns, bietul, când s-a văzut singur-singurel, numai el şi sepepiştii, în piaţa mare şi goală a Universităţii? Cum să-ţi dai întâlnire cu omu' şi să-i dai ţeapă? Aşa, fără nicio explicaţie? Cât de insignifiant şi părăsit trebuie să se fi simţit când, în buricul târgului, pe ditamai şeful de stat nu l-a văzut nimeni? Da' chiar NIMENI! Există o singură explicaţie: omul se integrează atât de bine în peisaj, că efectiv nu-l vezi. E ca cameleonul (sic!). Eu zic, ca, de acum înainte, când mergeţi pe stradă, să vă uitaţi bine în jurul vostru. După fiecare stâlp, sub fiecare bancă, lângă fiecare tomberon. Cine ştie de unde sare Divinul? Eu, când intru în curte, o să mă uit bine pe jos, să nu calc, Doamne fereşte, pe el. Frigiderul mi-e deja frică să-l deschid.

PS Pentru telespectatorii care au deschis televizoarele mai târziu: întrebat de Dan Diaconescu (da, la OTV ), de ce nu s-a întâlnit cu românii la fiecare 3 luni aşa cum promisese, Divinul Zero a răspuns "eu m-am dus, dar nu a venit nimeni". Atât.

foto: sabin.ro