Admiratoarea admiratoarei doamnei Udrea

Nuţi spaima Constituţii loveşte din nou! Intră ea, mititica, prin telefon la Ora de Foc de la Realitatea (de data asta era chiar ea, nu vreo admiratoare) să se revolte în direct că pe Oana Stancu şi Adrian Ursu îi ţineau şalele de creditul ei de 3 bulioane de euro (chiar, cu ce l-o fi garantat?!). Blonda de la Golden Şliţ a explicat că a pierdut nişte bani în imobiliare şi asta i-a fost învăţătură de minte, să nu se mai bage în lucruri la care nu se pricepe. Irezistibil! Normal că Oana Stancu a pus singura întrebare care putea fi pusă în continuarea discuţiei: păi ca să conduceţi Ministerul Dezvoltării şi Turismului, ce competenţe aveţi, doamnă? În acel moment, a devenit evident că poţi să scoţi fata din Pleşcoi, dar nu poţi să scoţi Pleşcoiul din fată, oricâte Vuittoane şi Versăci îi pui în braţe: extrem de ofuscată, Nuţi a replicat: nu e treaba dumneavoastră şi nu mă interesează opinia dumneavoastră despre competenţele mele. Ei, fată, aici ai scrântit-o. Oana Stancu e cetăţean român, angajat şi plătitor de taxe. Din taxe eşti plătită tu, Berceanu, Videanu şi ceilalţi combinatori din gaşca de la Victoria. Cum s-ar zice, Oana Stancu e angajatorul tău. Păi, Nuţi Cocoş, cât de gros să-ţi fie obrazul sub crema aia Prairie să le spui oamenilor din banii cărora trăieşti (şi aici nu mă refer neapărat la salariul de ministru, ci la afacerile al naibii de profitabile cu statul) că ţi se rupe de părerea lor? Eu cred că guvernarea are un efect advers foarte grav: amnezia. Nuţi uită că nu s-a prăbuşit din Olimp, ci de pe bariera de la Parking Dalli. Turcescu ştie!, chiar dacă, uneori, şi el pare să fi uitat...

Auzi, ştii ceva? Lasă, fată, că tu eşti competentă... Am văzut că ai făcut şi imn, şi brand, vrei să faci staţiune balneo-climaterică în Bucureşti - pentru asta am două propuneri: Strada Tipografilor după ce plouă, că e cu tot cu nămol, sau mai bine repari Herculanele - ai fost şi la botezul prinţului Carol, hăhăhă, eşti tare, ce mai! Las-o pe Stancu, ce ştie ea, de fapt lasă-ne pe toţi, ia şi restul găştii şi căraţi-vă! Fă o prospecţie în Triunghiul Bermudelor, poate pui de-o înfrăţire. Deşi, s-ar putea ca Triunghiul să vă trimită retur când o să-i ziceţi că vreţi să-l reduceţi cu 25%...

foto: famouswhy.ro

Cu poliţistul legat de pat

Ruşine să vă fie! Care v-aţi gândit la prostii, spuneţi Crezul de 100 de ori şi ţineţi post negru până scade deficitul! Eu mă refeream la cu totul altceva... De ieri, 18 mai, dacă eşti în concediu medical trebuie să-ţi iei o pijama nouă şi să ai în permanenţă cafeaua făcută. Nu se ştie niciodată când îţi pică vizita unui om de stat la drum de zi. Pe româneşte: de ieri, poliţia are dreptul de a verifica dacă, în concediu medical fiind, stai acasă sau umbli creanga prin urbe. Dacă alegi varianta B, chiar a doua zi după vizita-surpriză, te trezeşti şomer.

Acuma, na, mă întreb şi eu ca omul muncitor: da' dacă, Doamne feri, descoperă medicul meu că sunt surmenată, stresată şi în general în pragul nebuniei şi că, dacă nu ma odihnesc urgent, risc să mă înfrupt din beregata aproapelui la serviciu? Dacă doctorul îmi recomandă un concediu medical, în care să mă plimb, să mă relaxez, eventual să ies câteva zile din oraş, în orice caz, să nu stau ÎN CASĂ? Ce fac? Sun la Poliţie şi cer un "organ" care să se plimbe cu mine? Aş putea să las un bilet pe uşă cu "Florile, portocalele şi compotul lăsaţi-le pe preş. Nu sunaţi, ies eu din când în când."

foto: candobetter.org

Rusaliile, usturoiul şi evaziunea

Avem un ministru de finanţe capabil. Sebastian Vlădescu a reuşit să identifice însăşi rădăcina răului, mama şi tatăl evaziunii fiscale. Şi, cum Necuratul se ascunde unde te-ai aştepta cel mai puţin, Vlădescu a anunţat că a fost descoperită o reţea de traficanţi de... Aud? Lăsaţi-o moartă, că n-o să ghiciţi în vecii vecilor: USTUROI! Împuţită treabă, ei? Domnul ministru spune că "marfa" e adusă cu lădiţa, din China, prin Moldova. Ce ţigări, ce cocaină, ce etnobotanice? Mofturi! Usturoiul e viitorul interlopilor. De acolo ar veni taxele grase, că doar, de la Vespasian dicere, banii n-au miros.

***

A fost şedinţa Consiliului Economic şi Social. Trecem peste faptul că s-a întâmplat DUPĂ vizita FMI, nu în timpul sau înainte cum era normal ca să se pună de acord guvernanţii (a se citi preşedintele) cu partenerii sociali; da' chiar aşa, să se termine când era acţiunea în toi? Eu tot aşteptam să înceapă o ciomăgeală a la carte, ca în Parlamentele sud-americane, şi, ce să vezi: telenovelă, dom'le, s-a terminat episodul. Şi nici n-o să fie luni continuarea, ci tocmai marţi, pe 25. De ce? Cum de ce, păcătoşilor? Sunt Rusaliile, aşa cum a ţinut să amintească azi, în plenul CES-ului, o voce de răzeş. Păi cum să lucrezi de Rusalii? Crunt blestem se va abate asupră-ţi dacă faci una ca asta, voinicule: PIB-ul ţi se va nărui, deficitul va creşte până când cerul îl va întuneca, apele vor curge portocalii, gropile vor înghiţi autostrada Turda-Gilău, iar norodul îşi va huli conducătorul. Amin!

România are Sindromul Stockholm

Mircea Badea zicea că România trebuie internată. Până de curând, l-aş fi contrazis, încă mai credeam că poate fi tratată ambulator. Da' nu mai ţine... Scad pensiile, salariile, indemnizaţiile, alocaţiile, ajutorul de şomaj, se introduc noi taxe, am putea avea "şansa" de a creşte şi TVA şi cota unică. Asta după ce, acum numai câteva luni, primeam asigurări de la cei care acum anunţă toate nenorocirile astea, că nu se va ajunge aici. Şi după ce, acum 2 ani, tot ei urlau ca din gură de şarpe că sunt bani pentru măriri de salarii, pentru pensii, pentru toate programele sociale în derulare şi pentru încă vreo câteva la care nu se gândise nimeni. Cu toate astea, azi, când fiecare pensionar îşi descoperă calităţi de Chuck Norris, iar mamele ameninţă să capitoneze Cotrocenii cu Pampers puţin uzaţi, azi, există oameni obişnuiţi care spun că guvernanţii "nu au ce să facă, au luat decizia corectă". Şi nu o spun la televizor, pentru că, vezi Doamne, reprezintă interesul nu ştiu cui. Nu, o spun acasă, unde poate că au şi ei un părinte pensionar, o spun la o bere, prietenilor, care poate că lucrează la stat, sau vecinului al cărui patron l-a concediat când şi-a lichidat firma din cauza impozitului forfetar. Există oameni care le găsesc scuze, care mai găsesc în ei energia şi înţelegerea de care au nevoie ca să-i aprobe. Există oameni care, fără să crâcnească, acceptă să-şi sacrifice nivelul de trai, şi aşa vai de el, pentru că "ştie Băsescu/Boc/Guvernul ce face".

E clar: România are sindromul Stockholm. Începuse să dea semne în decembrie anul trecut, când, în loc să fugă de agresor care lăsase uşa deschisă, i-a spus, ca în filmul lui Almodòvar, "leagă-mă bine". Ţara asta e ca o nevastă bătută care, în loc să facă plângere la poliţie şi să bage divorţ, se udă toată când mitocanul îi aduce un buchet de flori furat din faţa blocului şi îi trage o ţucătură cu aromă de trăscău. "El e băiat bun, oi fi fost şi eu de vină"... Păi chiar ai fost de vină. De ce ai stat, proasto?

nikruckert.blogspot.com

Încă un rând de Molotoave la domnu'...

N-am mai scris. De silă. Am zis că mi-o trece, dar... De câte ori îi văd, de câte ori îi aud minţind, contrazicându-şi singuri, azi ,afirmaţiile de ieri, aruncând mereu vina asupra altora şi explicându-ne că nu sunt ei proşti, incompetenţi şi ciorditori, ci noi suntem nerecunoscători şi pretenţioşi, simt că mă ia un nou val de greaţă. Cu aceeaşi gură înspumată cu care muşca bucăţi din Guvernul liberal, ticălos şi nemernic, care nu voia să le dea profesorilor mărire de salariu cu 50%, cu aceeaşi gură cu care promitea creştere economică în 2010, cu aceeaşi gură cu care ne ura să trăim bine, cu aceeaşi gură el ne cere să le permitem să ne sărăcească. Altfel ajungem ca Grecia. Sincer? Ar fi prea tare să ajungem ca Grecia. Papandreou a împrumutat 110 miliarde şi nu scade nimănui salariul. Nici pensia. Doar le îngheaţă. Deşi sunt pe fundul găleţii cu rahat (nu, Boc, stai jos, nu de tine ziceam), grecii au încă demnitatea de a nu se gudura pe lângă mai marii finanţelor mondiale, aşa cum o face România. Ba, preşedintele nostru jucător de barbut cu banii de salarii preia (de data asta pe faţă) atribuţiile premierului şi anunţă EL măsurile de austeritate, NECERUTE de FMI. Până la urmă, înţeleg că ăsta e un acord al preşedintelui cu Franks. Atât. Nimeni nu a fost întrebat de sănătate, şi nimeni (sper) că nu îl crede când spune că, la o adică, poate să cheme înapoi misiunea FMI ca să le comunice rezultatul re-negocierii cu partenerii sociali. Traiane, vezi că băieţii ăştia nu vin când îi fluieri. Nu merge ca la şpriţărie. Singura asemănare e că există o notă de plată. Dar nu o plăteşti tu. Ci noi, papagalii ăştia cărora le ceri înţelegere şi sacrificii. Da' ştii ceva? Eu nu vreau să-ţi fac cinste. Nici ţie, nici lui Boc, nici lui Videanu, chiar dacă ar trebui consolat că nu a vrut UE să-i dea bani pentru firmă prin Ministerul Economiei. În fond, micuţul Boc zicea, anul trecut pe vremea asta, că "românii nu vor plăti niciun leuţ din banii împrumutaţi de la FMI, BM şi CE." Mă rog, nu ştiu cine l-o fi crezut... Poate că tot ăia care au crezut că în al doilea mandat ar putea trăi bine. Cum ziceam, Traiane, poate că ţi-o veni şi ţie rândul să-ţi plăteşti singur nota. Dacă n-ai cu ce, ai putea rămâne să speli... vase. Vezi să nu dispară, că ai antecendente...

foto: commondreams.org

A avut buletinele de vot legate

Domnul Mircea Geoană a fost atacat. Energetic. Şi nu oriunde, ci la dezbaterea finală care a avut loc înaintea prezidenţialelor. Aşa zice chiar domnia sa. Şi doamna Geoană a fost atacată. Nu, nu aşa, ci tot energetic. Fostul prezidenţiabil zice că, la dezbatere, era cineva "în dreapta camerei, şi îl vedeam cu lucrează". Asta, după ce domnul Hrebenciuc ne-a perpelit la "flacăra violet", aia care l-ar fi ajutat pe Divinul Zero să-şi prelungească şederea la Cotroceni cu încă 5 ani. Nu ştiu ce iau oamenii ăştia, dar în orice caz, sunt pe prafurile greşite. Dacă toţi politicienii or fi aşa... totul începe să aibă sens:

• Divinul l-a pus din nou premier pe Boc pentru că în cafea i-a ieşit un punct mic care zice numai DA, şi Boc era clar singurul care se potrivea descrierii.

• lui Şeitan i s-a arătat în bobi o despărţire, aşa că a decis să spună adio la vreo 100.000 de angajaţi de la stat.

• Vlădescu a văzut în cărţi pe cineva de la drum lung, drept pentru care l-a luat la minister pe Gheorghe, proaspăt revenit din Panama.

Şi mai sunt exemple. Politicienii noştri par să privească lumea prin fund. Al ceştii de cafea, desigur. Poate că de asta, celor mai mulţi dintre noi, în cărţi li se arată drum lung, cu bucurii şi cu renunţarea la cetăţenia română. Amin!

foto:aufderhari.facebook.joyent.us

Caroane, scoate banu'!

Sebastian Vlădescu vrea să scoată bani din orice. Cum piatra seacă deja a băgat-o la storcător, domnul ministru vrea mai nou să scoată bani şi din piatra de mormânt. Nu se apucă de jefuit morminte, cel puţin, nu DUPĂ ce "locatarii" de drept au fost cazaţi. Dar, aşa cum a glăsuit în presă, vrea să aplice impozitul forfetar şi firmelor de pompe funebre. Oamenii oricum îşi fac deja conturi "de îmnormântare" la bănci pentru că, să mori în România e mai scump decât să trăieşti - bine - în altă parte. Odată cu impozitul forfetar o să fie de-a dreptul fiţă să dai colţu' pe malul Dâmboviţei. Domnule ministru Vlădescu, am şi eu o propunere: să nu scape dom'ne nimeni cu taxa neplătită. Aţi auzit de un băiat, Caron? Uite, fac eu o sesizare: Caron ăsta trece sufletele morţilor peste Styx, pe lumea ailaltă. Evident, ia bani pe chestia asta ŞI NU PLĂTEŞTE IMPOZIT PE EI. Nu ia mult, e drept, doar un bănuţ de căciulă, dar să nu ia şi statul ceva la treaba asta? Io zic să mai întrebaţi de el, poate îi trimiteţi peste el pe băieţii ăia de care zicea domnul Boc, Comandamentul de Luptă Împotriva Fraudei Fiscale. Cică are spate, e în gaşcă cu unu', Hades, da' nu cred să fie probleme. La o adică, îi confiscaţi luntrea şi îl scoateţi din afaceri. După aia faceţi o licitaţie publică şi poate o câştigă Euroconstruct. Sau DALLI. Ar merge o parcare pe malul Styx-ului...

foto:teaca.files.wordpress.com

Parliament Shopping Center

Să facem mall la Casa Poporului. Şi să mutăm Parlamentul în sediul încă neterminat al Bibliotecii Naţionale. Dă-le dreacu' de cărţi, nu tre' să ştii să citeşti, tre' să ştii să numeri. Banii proprii. Asta, bineînţeles, dacă nu cumva ai chef să-l angajezi pe unu' pe care să-l plăteşti cu salariul minim pe economie ca să ţi-i numere el. Deci, să facem mall la Parlament, cum zice domnul Silviu Prigoană. Dar nu ar fi păcat să ne oprim aici? Câte oportunităţi de investiţii am rata... De pildă, preşedinţia. Eu cred că la Palatul Cotroceni ar merge de minune un restaurant tradiţional românesc. Din ăla cu scoarţe pe pereţi. Cum sunt împotriva vânătorii, aş zice să nu punem capete de cerb, ci portretele domnilor Cocoş şi Boureanu, iar în loc de urs împăiat, l-aş pune pe însuşi Divinul Zero pe un postament (că soclu şi-a ridicat singur). I-aş da câte 50 de whisky ca să-i lucească ochii (NU îl împăiem, deci NU o să îi aibă de sticlă) şi pauză de pipi din oră în oră. Nu zic bine? Acuma, sunt în dubiu cu Palatul Victoria. Ar putea deveni o mercerie de excepţie, având în vedere panglicarii care sunt cazaţi acolo... darrr... cred că cel mai bine ar fi să-l transformăm în sală de spectacole. Pentru conferinţele de presă ale ministerelor, ce credeaţi? Concert Sebastian Vlădescu, featuring dan Bittman, coregrafia (tribală) de Andrei Gheorghe. MC: Emil Boc. Aştept cu drag momentul în care managerul de la Wembley Arena îi va spune Madonnei "Îmi pare rău, Madge, alege-ţi altă zi pentru concert. Miercuri nu poţi, avem un show fantastic, după şedinţa Guvernului din România. O SĂ VINĂ BITTMAN!!! Şi Gheorghe!!" Apoi, pe un ton conspirativ: "Vrei să-ţi fac rost de un backstage pass?"

Gustul dulce-acidulat-aditivat al pierzaniei

Fumez. Uneori apreciez, la friptură, un pahar de Fetească Neagră, sau la o petrecere, două degete de Jack cu câteva cuburi de gheaţă. Mănânc savarine, prăjituri de casă cu iaurt de la Agapitos, sau Valentino de la Victoria. Îmi plăceau şi violetele glazurate cu şerbet pe care le făcea cofetarul bătrân de la Scala. Din când în când beau Cola Light, câteodată RedBull. Îmi place îngheţata de la Mc.Donald's Şi cred cu tărie că cel mai bun leac pentru PMS şi depresie e ciocolata. Fac şi sport, cum scrie la carte, de 3 ori pe săptămână, cardio şi Callanetics. Credeam că toate astea înseamnă că sunt un om normal. Aflu cu stupoare că ar trebui de fapt să ard în focul Gheenei, sau să-mi trăsnească Dumnezeu casoleta cu nachos (salsa şi brânză, desigur) taman când e suspansul mai mare la cinema. De ce? Mi-au explicat aleşii: sunt o vicioasă nemernică. Pe lângă taxa pe viciu cu care mă obişnuisem şi resemnasem deja, aia pentru tutun şi alcool, ei încearcă să ne lumineze cum că şaorma, ciocolata sau savarina merită şi ele să fie taxate aspru, că doar produc "dereglări metabolice". Aşa zice domnul doctor Streinu-Cercel, pe care, până la chestia asta, chiar îl apreciam sincer. Păi, dom' doctor, mă iertaţi de vorbă proastă, da' să moară trigliceridele că pot să mă fac de un chintal mâncând numa' cartofi prăjiţi, cultivaţi natural, în grădina din dotare... Îi taxaţi şi pe ăia? Eu ştiam că pâinea în exces prosteşte, aşa că mânânc lipie arăbească, puţină. Deci, nu mă luaţi de proastă. Ziceţi bre: SUNTEM DISPERAŢI! Avem nevoie să scoatem bani din piatră seacă. Aşa că o să vă taxăm şi când sughiţaţi, pentru poluare fonică. NA! Că m-am enervat... Mă duc să mănânc un Kinder din ăla pentru vicioşii mici, că aşa-i învaţă, mama lor de spurcaţi, de când le dau dinţii de lapte! Chiar! Taxă pe laptele de mamă nu băgaţi? Că a proştilor e mereu gravidă...

foto mediafax

Tradiţii româneşti: după alegeri, se taie mogulii

Pe la prânz. Ies din casă, înjurând că trebuie să-mi raşchetez parbrizul care s-a umplut de gheaţă peste noapte, reuşesc să duc la bun sfârşit operaţiunea şi, când să mă urc în maşină...

- Bună ziua. Nureldin Laura? Mă uit uşor nedumerită la domnul îmbrăcat într-un pardesiu negru care stă proptit lângă portiera mea...

-Da, eu sunt. Dar...?

-Vă rog să veniţi cu noi. Atunci observ încă un domn, care iese dintr-o maşină parcată ceva mai departe.

-Să vin cu dumneavoastră? Dar cine sunteţi, nu vă supăraţi? Nu cred că ne cunoaştem.

-Nici nu trebuie. Mergem la Parchet.

NU. Nu s-a întâmplat. ÎNCĂ. Dar nu ar fi exclus ca, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, să se întâmple. Mie. Ţie, cel care citeşti acum. Sau oricui. Credeţi că exagerez? Hai să ne gândim puţin. Dar cu creierul din dotare, nu cu al lui Radu Moraru, şi nici cu cel al lui Traian Ungureanu. Mie una nu mi se mai pare o scenă de film de acţiune, nu după o conversaţie cu un consilier al premierului demis, interimar şi - se pare - viitor, Emil Boc. Mă refer aici la doamna A. V., care îmi scrie pe messenger (nu ştiu cum de mi-a aflat ID-ul, că de la mine nu), ceea ce puteţi citi mai jos. Discuţia (iniţiată de Dna V.) se referă la un articol apărut astăzi în Curentul, potrivit căruia Sorin Freciu ar fi fost reţinut pe Aeroportul Otopeni. O fi fost sau nu. Irelevant. Orice cetăţean al României poate fi reţinut pentru cercetări, 24 de ore, vinovat ori ba. Aşa e legea. Ce mi se pare relevant este însă că, repet, un consilier al premierului, care, întâmplător sau nu, e şi preşedinte PDL şi mâna dreaptă a realesului, sondează piaţa pentru a afla ce efecte a avut bomba cu pucioasă aruncată în presă.

A.V: Buna seara!
A.V: Care este atmosfera la voi televiziune dupa aparitia aricolului acesta? http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009121638099/Actualitate/Sorin-Freciu-omul-de-casa-al-lui-Vintu-retinut-pe-Otopeni.html
L.N.: buna seara
L.N.: neschimbata
A.V: Asta e varianta oficiala transmisa de conducere?
L.N.: ??
L.N.: mai mult decat cateva mistouri chiar nu s-a intamplat nimic
L.N.: sincer, nu m-as ingrijora prea tare... chestia cu popa a fost aruncata inainte de alegeri, dupa care nu a mai auzit nimeni nimic de omul ala
L.N.: incep sa cred ca nici nu l-a prins nimeni
L.N.: asa, pot si eu sa scriu o stire pe surse ca l-au prins pe bin laden la lehliu gara
L.N.: dupa care s-o ingrop
A.V: Vom trai si vom vedea!
L.N.: chiar asa
A.V: E grav insa ca un sef de rang inalt al trustului sa nu lamureasca lucrurile, mai ale daca ele sunt neadevarate.
L.N.: o fi... dar asa de tare m-am saturat de telenovele de genul "e un trucaj ordinar" ca nici nu ma mai intereseaza eventualele lamuriri
L.N.: n-am pocnit copilul, l-am mangaiat, nu luam bani, de fapt ii dadeam sa aiba de gustare si nu m-au arestat, m-au invitat la o cafea
A.V: Fara suparare, insa nu e o atitudine specifica unui jurnalist care se respecta!
L.N.: pai, sunt mogulizata si eu, acuma, ce sa fac
L.N.: sa ma apuc sa dau telefoane la diicot?
L.N.: neah...
A.V: Atunci, "succesuri"!
L.N.: merci, merci, la fel...

Am ales să fac publică această discuţie, tocmai pentru că am considerat că asta ar fi o atitudine de jurnalist care se respectă, doamnă V. Vă supăraţi? Sper că nu. Sunteţi, de voie, de nevoie, o persoană publică şi, atunci când vorbiţi cu un jurnalist (pui de mogul sau nu) vă asumaţi "riscul" ca acea conversaţie să nu moară acolo. Iar jurnaliştii care se respectă au o problemă de deglutiţie: nu înghit nici gogoşi, nici pumni în gură.

foto: technestreport.com

Traian Băsescu nu este preşedintele României

Nu mă leg de rezultatul, contestabil sau nu, al alegerilor de ieri. Ci de discursurile prezidenţiabililor. Mircea Geoană le-a mulţumit tuturor românilor care au votat, indiferent care le-a fost opţiunea. Divinul Zero a ţinut să fure startul, iar în discursul victoriei, le-a mulţumit "românilor care l-au votat". În acel moment, s-a descalificat ca preşedinte de ţară. Şi s-a autoproclamat preşedinte al celor 5 milioane şi ceva de oameni care l-au votat. Atât. Din punctul meu de vedere, România NU are preşedinte şi, dacă rezultatul votului va fi validat în favoarea Divinului, nu va avea nici în următorii 5 ani.

Beam me up, Scotty!

Adriean Videanu a descoperit secretul nemuririi. Vă surprinde? Încă nu a făcut anunţul, dar nu e exclus. Secretul numărării voturilor în timp real l-a descoperit. Adineauri (la 23:40) a anunţat că au numărat voturile din peste 70% din secţii. Dă-mă dreacu'... Eu îl suspectez că s-a dus personal în fiecare secţie să o facă manual. Numărătoarea, desigur. Omul e foarte tare, mai ales că a avut şi un element de dificultate: pană de curent. Coincidenţă? Neah... Eu cred că a picat curentul fix în toate secţiile în care a numărat Videanu voturi. Păi, el s-a mişcat cu viteză superluminică. Normal că a crăpat reţeaua.

Mi-e frică să mă bucur...

"Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii"....

Aşa a început totul, acum 5 ani. Acum 5 ani, când Divinul Zero s-a împleticit spre cârma ţării. Asta, după ce candidatul PSD de atunci, Adrian Năstase, deja se pregătea să îşi schimbe adresa de corespondenţă cu Palatul Cotroceni. Greşit. Nu ştiu cât s-au înţeles şi câte mâini au fost forţate, cert e că Divinul s-a instalat la Palat, iar lui Năstase au început să-i smulgă termopanele. Am învins la fel ca în 2004, a zis Divinul. De asta îmi şi era frică. Să nu învingă la fel ca atunci. Adică, numărând voturile până iese cum trebuie.

Eu nu-s de aici

Expresia nu e a mea, ci a lui Mihai Dragnea. Dar mi se potriveşte. Nu am cum să fiu de aici. E imposibil să fiu dintr-o ţară în care, la sediul de campanie al partidului prezidenţial, răsună în toate difuzoarele o mizerie:



Cum ziceam: nu sunt din filmul ăsta. Un film în care oameni inteligenţi, educaţi, în toate minţile, îşi doresc să fie conduşi şi reprezentaţi de aşa ceva. Oameni care spun "nu pot vota un comunist", şi îl votează pe celălalt. Pe cel care s-a autoidentificat drept comunist acum 5 ani. Oameni care se consideră civilizaţi, dar care aleg lipsa de civilizaţie. Oameni care se lasă târâţi într-o mocirlă portocalie ca o balegă de vacă stricată la stomac. "Dă-i la bot lui Geoană"... E singurul lor argument? Mă tem că da. Atâta pot ei.

I s-a frânt...

...inima. Preşedintelui. Un om atât de simţitor... Cât o fi plâns, bietul, când s-a văzut singur-singurel, numai el şi sepepiştii, în piaţa mare şi goală a Universităţii? Cum să-ţi dai întâlnire cu omu' şi să-i dai ţeapă? Aşa, fără nicio explicaţie? Cât de insignifiant şi părăsit trebuie să se fi simţit când, în buricul târgului, pe ditamai şeful de stat nu l-a văzut nimeni? Da' chiar NIMENI! Există o singură explicaţie: omul se integrează atât de bine în peisaj, că efectiv nu-l vezi. E ca cameleonul (sic!). Eu zic, ca, de acum înainte, când mergeţi pe stradă, să vă uitaţi bine în jurul vostru. După fiecare stâlp, sub fiecare bancă, lângă fiecare tomberon. Cine ştie de unde sare Divinul? Eu, când intru în curte, o să mă uit bine pe jos, să nu calc, Doamne fereşte, pe el. Frigiderul mi-e deja frică să-l deschid.

PS Pentru telespectatorii care au deschis televizoarele mai târziu: întrebat de Dan Diaconescu (da, la OTV ), de ce nu s-a întâlnit cu românii la fiecare 3 luni aşa cum promisese, Divinul Zero a răspuns "eu m-am dus, dar nu a venit nimeni". Atât.

foto: sabin.ro

Zâmbesc...

Să nu plângi după mine, că mă întorc să te bântui!

N-am plâns, nene Dane, pe cuvânt. OK, recunosc, mi-au dat puţin lacrimile când am pus florile jos, dar în rest am zâmbit. Zău! Puteam să nu zâmbesc când mă gândeam la dumneavoastră? De omul prost şi de drumul lung să fugi ca de dracu'! Aşa îmi ziceaţi... Am încercat să fug de amândouă, nu prea mi-a ieşit cu niciuna. Dar sfatul e bun; şi nu e singurul pe care mi l-aţi dat. Zicea azi cantorul că, şi o literă dacă ai învăţat de la cineva, pe omul de la care ai învăţat-o trebuie să îl consideri profesorul tău. Multe m-aţi învăţat. M-aţi învăţat că viaţa e mult mai complicată decât credem noi şi mult mai simplă decât ne străduim să o facem. Că nimic, dar NIMIC nu e atât de rău pe cât pare şi că nimeni nu e nici bun, nici rău pe de-a-ntregul. M-aţi învăţat că lucrurile sunt gri şi că trebuie să ne educăm ochiul să distingă nuanţele, pentru că altfel riscăm să orbim. M-aţi învăţat că doi oameni se pot iubi, tachina şi înţelege timp de 60 de ani, fără ca asta să le ştirbească personalitatea, spiritul şi identitatea. M-aţi învăţat că cel mai bun lucru pe care îl poţi face la înmormântarea unui om drag, înţelept şi vesel este să-i zâmbeşti. Asta am facut azi pentru dumneavoastră. Nu pentru jurnalistul Dan Bârlădeanu, deşi v-am citit pe nerăsuflate interviurile cu Ioana Radu, Mia Braia sau Aurelian Andreescu. Nu. Pentru nenea Dan, care mă luase aliat în veşnicul război cu computerul. Pentru nenea Dan, care îşi dorea să joace la nunta mea. Nene Dane, ştiu că o să fiţi acolo.

Lăsaţi copiii să şi-o ia peste ochi

L-a pocnit sau nu. Mai contează? Psihologic vorbind, posibila zmetie prezidenţială se înscrie în comportamentul cu care, din păcate, ne-a obişnuit. Tocmai de aia spun că nu contează. Cei care nu-l înghit au un motiv în plus să icnească a greaţă, iar cei care îl adoră au fost, cel mult, amuzaţi. Aceştia din urmă sunt aceiaşi care, la momentul "cu trăscăul la volan" au zis "haide bă, mare şpârlă... ce, io n-am băut uischeane cu tovarăşii mei şi după aia am plecat cu maşina? Ce, m-a oprit vreun gabor? Oameni suntem bă, ce dreacu' "... Tot oameni am fost, ce dreacu' şi la ţigancă împuţită, găozar şi alte păsărici. Oamenii care nu l-au taxat pentru astea nu îl vor taxa nici acum, pentru că, între convingerile lor despre lume şi viaţă se regăsesc mostre de înţelepciune ca: nevasta trebuie bătută că ştie ea de ce, săptămâna fără beţie e ca nunta fără lăutari, cei mai buni mici e ăia făcuţi la grătaru' din parcare etc. A, şi încă una: preşedintele nu e şi el om? Ba da, doar că anumite porniri "umane" trebuie să şi le reprime. Aşa cum nu se scarpină în fund (sper) la vreo întâlnire oficială la nivel înalt, tot aşa ar trebui să-şi înghită comentariile din colţul blocului şi să-şi ţină mâinile acasă, câtă vreme are viză de flotant la Cotroceni sau în altă instituţie a statului. Asta n-a contat în 2004, cum nu va conta nici acum. Aşadar, efectul razelor gamma asupra electoratului e nul. Pe mine altceva m-a scos din papuci: lipsa de cojones a Divinului. Dacă mi-ar spune cineva că are un filmuleţ cu mine pupându-mă pe gură cu Brad Pitt, i-aş spune că, oricât mi-ar fi plăcut, asta nu s-a întâmplat niciodată şi că e o minciună sfruntată. În nici un caz nu aş spune "A, da? Păi nu îmi amintesc... E posibil, cine ştie, o fi fost ziua lui... trebuie să văd mai bine filmul ca să îmi dau seama în ce context s-a întâmplat", pentru ca, după câteva ore să îmi amintesc brusc că eu de fapt nici nu-l cunosc pe Brad Pitt şi că nu l-am văzut decât la televizor. Revenind: e de porc, chiar şi pentru întâiul smardoi al ţării, să susţină iniţial că un anumit comportament al copilului ar fi justificat o bastârcă peste ochi, şi după aia să îşi dea seama că el nu a bătut, niciodată, niciun copil. E clar! Omul nu mai are ţinere de minte. Partea mai nasoală e că treaba asta e contagioasă, mai ceva ca gripa porcului! Se ia prin simpatie. Prin simpatie politică... Din fericire, există anticorpi: bunul simţ.

foto: florinmihai.files.wordpress.com

Închide uşa după tine, că trage la picioare

Suntem 32 de milioane. 22 în ţară, 10 peste hotare. Cetăţenii români, adică. Pe numărate. Cine ne-a numărat? Preşedintele (încă) în exerciţiu, desigur. Ia, gura cu glumele deplasate despre cine vede dublu şi în ce condiţii, hai să vorbim serios. Duminică, Divinul Zero zicea că a câştigat dreapta, doar-doar i-o gâdila orgoliul lui Crin Antonescu, suficient cât să-i obţină voturile. Când a simţit miros de Flit, a schimbat macazul. A luat-o iar cu Grivco, cu mogulii, cu comuniştii, cu bau-bau Hrebe etc. Şi, da, aţi ghicit, cu poporul. Ăla la care s-a întors cu referendumu'. Dar poporul Divinului, ăla care i-a dat ştampilă, înseamnă vreo 3 milioane şi ceva. Din 18 milioane câţi ziceau ei că tre' să voteze. Cam puţin, cam puţin. Dacă facem proporţia la 32 de milioane cât i-a ieşit lui la numărătoarea paralelă cu realitatea, e de-a dreptul tragic. Divinul Zero a mai zis, însă, ceva: contractul meu e cu poporul român. Da? Păi, în cazul ăsta, se cheamă că eu sunt în consiliul de administraţie, nu? Aha. Păi, fii atent: e criză. Aia care ziceai tu că o să ne ocolească, exact cum fentează puricii un câine dat cu Frontline. Ce fac companiile în vreme de criză? Îţi spun eu: reduc salarii şi/sau dau oameni afară. Situaţia ta, dragă Divinule, e agravată de atitudinea neloială faţă de companie. Ai lucrat 5 ani pentru noi. Acuma vii şi zici că nici nu ţi-a plăcut. Zău? Dar toate bonusurile? Să vedem: ai băut şi ai plecat după aia cu maşina - nu ţi-a făcut nimeni nimic. Nu-ţi plăcea ce era la televizor, aşa că ai vrut să-ţi faci propriul tău serial de acţiune. Ţi l-ai făcut, s-a chemat "Răpirea din Irak". Nici acolo nu ţi-am imputat ceva, deşi criticii spuneau că decorul a fost ieftin, actorii cabotini şi scenariul prost. Ai avut o relaţie nepotrivită cu savarinele doamnei Udrea - am închis ochii şi la asta. Ai trimis-o pe aia mică la Bruxelles, că pe Dorobanţi nu mai găsea loc de parcare pentru Land Rover. L-ai lăsat pe frate-tău să se joace cu arme adevarate, când tu erai grande capo la CSAT. Şi zi aşa, nu ţi-a plăcut, hm? Nici mie. Tocmai de aia, Divinule Zero, vreau să-ţi mulţumesc că ai adus vorba de contract. Îl reziliez. Unilateral. Cum s-ar zice, te dau afară. Ai preaviz de două săptămâni. Până pe 6 decembrie. A! Era să uit: să nu-mi ceri scrisoare de recomandare.

Democraţiooo... taci, fă, că te ia mama dreacu' !

"L-am zdrobit, l-am umilit[...] Dacă vrea să mai rămână în Oltenia, Dinescu trebuie să-şi schimbe comportamentul."

Data: 8.11.2009 (la aproape 20 ani după Revoluţie)
Locul: Portul Cetate
Cine a dat-o pe gură: primarul Craiovei,Antonie Solomon.

Observaţii:

1. Scena aia de pe care l-aţi dat jos sâmbătă pe Dinescu, domnule Solomon, nu era pentru preşedinte, ci pentru un candidat la preşedinţie.

2. Pe cine aţi zdrobit? Bunul simţ? Comportamentul civilizat? Libertatea cuvântului?

3. Sunteţi primarul Craiovei, nu trimisul zeilor, coborât cu hârzobul din cer între olteni, aşa că nu aveţi dreptul să decideţi cine poate sta în REGIUNEA Oltenia, al cărei primar NU sunteţi, şi cine nu.

4. Ce înseamnă să-şi schimbe comportamentul? Să scandeze, laolaltă cu celelalte creiere spălate, BĂ-SES-CU!...? Asta? Păi atunci, mai aveţi de dat afară nişte "maimuţe": cam jumătate din populaţia ţării. De fapt, sper eu, un pic mai mult de jumătate. Suficient cât să nu mai apuce Divinul Zero încă un mandat. Şi să fie dat afară de la Cotroceni cu bodyguarzii. El chiar că nu mai are şanse să-şi schimbe comportamentul!

REALITATEA.NET - Antonie Solomon: Dinescu, dacă vrea să rămână în Oltenia, să îşi schimbe purtarea!

Dacă tot te-ai aplecat...

...măcar aşază-te în genunchi. Cine ştie, poate te face cavaler. De data asta nu mă mai adresez lui Traian Băsescu. Voi încerca să urmez noua filosofie a Ancăi Florea, şi să nu mă mai încarc negativ cu toate... alea. Deşi astă seară, când am văzut cu cât dispreţ suveran l-a trimis Divinul Zero pe poetul Mircea Dinescu să vorbească "la televizor, că asta e campania mea", m-a luat cu oleacă de ameţeală... Pe Dinescu l-o fi luat cu mai multă, că l-a proiectat fix înapoi în Epoca de Aur. Voi încerca să nu mai comentez gesturile, vorbele, mitocăniile şi atitudinile de imperator schizoid ale Divinului. Nici măcar numele nu i-l mai spun. Iar îndemnul de la începutul acestei postări le era adresat tuturor celor care, ratând posibilitatea unei răsunătoare cariere de "gheişă" pe DN 1, rămân fideli vocaţiei şi nu pierd nicio ocazie de a dezmierda cu buze catifelate imensul orgoliu al Divinului Zero. Aici mă refer şi la primarul Craiovei, care l-a identificat pe "moşierul" Dinescu "pitulat" undeva , între "maimuţele" care vociferează împotriva Divinului. Şi tot în categoria gheişelor, dar cu mult mai multe stele pe firmament, se înscrie un alt domn primar (regret dar nu ştiu al cui, atâta primărime la un loc, câtă era pe scenă la Cetatea n-am mai văzut; toţi cu diagonale, parcă era concurs de Miss). Acest domn primar la care mă refer a sesizat o problemă şi a luat imediat atitudine: pe pantalonii Divinului era noroi uscat! Reacţia: s-a aplecat şi l-a şters. Spre binele lui, sper că a folosit o batistă de mătase. Dacă a fost şerveţel de hârtie, eu, în locul Divinului, l-aş decapita.

REALITATEA.NET - Sindromul de " pupat-condurul" : Un primar PD-L a şters noroiul de pe pantalonii lui Băsescu, în plin miting electoral

Asta, în vreme ce alte "gheişe" fac repetiţii cu susţinătorii la fel de spontani ca un avort provocat. Cu pancarte, cu lozinci, cu sincronizare la strigături, cu aplauze ritmice, cu... Oameni buni, îmi pierd eu minţile, sau marea roşie de la Congresele partidului iubit a fost înlocuită, pe tăcute şi mişeleşte, de o mare portocalie?

REALITATEA.NET - " Bă-ses-cu!" : Din culisele unui miting electoral al lui Traian Băsescu - VEZI VIDEO

Ca surda pe mormânt

Astăzi, preţ de câteva zeci de secunde, Traian Băsescu mi-a fost simpatic. Îl priveam cu ochi din ce în ce mai mari, atât de uluită încât uitasem să mai scrumez, şi nu-mi venea să cred ce auzeam: o prezentare plină de bun simţ a situaţiei de cacao în care se află acum România, o enumerare a variantelor (puţine) pe care le are la dispoziţie preşedintele pentru a pune capăt unei situaţii politice tot de cacao şi, în fine, o înşiruire de calităţi pe care le-ar întruni alesul său pentru funcţia de premier - bun gospodar, ales de mai mult de 80% din populaţie... Exact când eram cât pe ce să îmi sting ţigara pe genunchi de emoţie că, în fine, şeful statului a înţeles că majoritatea parlamentară, luată cu pirostrii sau trăitoare în concubinaj, este cea care ar trebui să dea premierul... POC! Băse a înţepat frumosul balon colorat în care suflase cu talent până atunci. Acul s-a numit Liviu Negoiţă. De fapt, nu ştiu de ce mă aşteptam să aud Klaus Johannis... În fond, Traian Băsescu spusese deja că prima dată a făcut coaliţiei "concesia" de a nominaliza un premier independent, dar nu a găsit înţelegere. Aşa că noua sa propunere este "o încercare de a răspunde exigenţelor majoritarilor". Ceea ce a făcut el astăzi, s-ar traduce cam aşa: "Eu am fost băiat salon, v-am făcut un maaare favor numind pe cine am vrut EU, preşedintele, nu pe cine aţi vrut voi, noua majoritate din Parlament, aşa că acu' o facem cum vreau eu de la cap la coadă: premier politic, din partidu' meu, cu guvern politic - ori pedelist, ori de uniune naţională. Care uniune naţională n-o să fie, că voi nu vreţi cu PD-l la guvernare. Aşa că, luaţi cu pâine. Să înghiţiţi bine!"

P.S. Acuma, poate că nu e chiar aşa de rău cu Negoiţă... Cine o să mai aibă nevoie de FMI, când premierul o să ne umple de bănci? Din alea, de lemn... Pe care să dormim cu toţii, când vom deveni homeless... Adică, în curând.

foto realitatea.net

Măgarul lui Buridan

Ia uite, şi a murit tocmai când îl învăţasem să nu mai mănânce...

În ultima săptămână v-aţi simţit disperat, sub presiune, sau aţi plâns din cauza situaţiei de la locul de muncă? Aţi răspuns DA? Hmmm... nu e bine. Aveţi potenţial suicidar. Aşa zic şefii France Telecom, dar abia după ce au pierdut 25 de angajaţi care s-au gândit că focul Gheenei e mai suportabil decât munca la patron. Mai pe româneşte, s-au aruncat în cap, din frumoasa clădire corporatistă. Şi, când mai marii şi-au dat seama, ce credeţi că au făcut? Nu. Nu o şedinţă. Un sondaj. Iar întrebarea de la începutul acestei postări, cuprinsă în sondajul cu pricina, le este adresată angajaţilor. Curios lucru că li se pare necesar să aplice sondaje, când e suficient să COMUNICI cu angajaţii ca să afli că dimineaţa dilema lor nu se referă la cafeaua îndulcită cu zahăr brun sau alb, ci la lungimea optimă a propriilor vene. Îţi mai trebuie încă un dram de minte ca să realizezi că nu e bine să îi amesteci ca pe şobolanii din sac, fără să ţii cont la ce sunt buni, ce le place să facă şi, mai ales, câte ore poate rezista o fiinţă umană "în priză". Asta, ca să nu mai vorbesc de recompensa materială care ar trebui să fie direct proporţională cu glicemia şi colesterolul care cresc văzând cu ochii, invers faţă de gradul de rezistenţă a sistemului imunitar. În plus, sunt sigură că cei 25 nu sunt singurii care au "părăsit" compania. Au fost, însă, cei mai vizibili, din cauza metodei radicale pe care au ales-o. Cât de înalt trebuie să fie turnul tău de fildeş, managerule, să nu te întrebi de ce vezi tot mai puţine figuri cunoscute în jurul tău? Nu, nu memoria îţi lipseşte. Ceva mult mai important: bunul simţ. Dar, sigur, France Telecom e doar un caz izolat...

foto: www.take2wealth.com

O scrisoare pierdută. Constituţioneza fără profesor

Frână. De fapt, ca să fie pierdută, o scrisoare trebuie, mai întâi, să fie trimisă. Corect? Coreeect... Cică plicul închis (!) cu propunerea pedeleilor pentru funcţia de premier a fost trimis la Cotroceni. Ce s-a întâmplat cu el din momentul ăla, Dumnezeu cu mila. PDL-iştii invitaţi pe la televiziuni ziceau ba că nici n-ar fi fost trimisă vreo propunere, ba că "plicul a plecat, e în drum spre Cotroceni" (cu porumbelul voiajor, vorba domnului Ciorbea, că şi pe picioruşele lui de plic ar fi ajuns până atunci). În fine, ne-am lămurit cu toţii, plicul a ajuns. Ei, acu-i acu': ce scrie pe hârtiuţă? Toată lumea, mucles. Incusiv preşedintele, care la televiziunea domestică B1 Tv spunea astă seară "ei, lăsaţi, ce mai contează, ce rost are acum să..." dar cam jenat, aşa... Videanu a dat-o şi el cotită ca Autostrada Soarelui... numai doamna Udrea a dat un indiciu: "e un membru de partid". Pe cine Doamne, iartă-mă, or fi propus, de le e aşa ruşine să recunoască? O fi Naomi? Nu, nu Campbell; aia cu "De-ai fi tu salcie la maaaaaaaaaaaal..." O fi Nati Meir? Sau Vali Vijelie? De fapt, eu cred că în plicul ăla era un singur nume: Traian Băsescu. În următoarea construcţie verbală:

"Domnule preşedinte Traian Băsescu,

Noi, umilii dumneavoastră slujitori, nu suntem demni să vă murdărim retina cu propunerile noastre. Aşa că vă rugăm pe Dumneavoastră să alegeţi pe cine credeţi. Inutil să vă mai spunem că orice propunere a Domniei Voastre va avea sprijinul nostru deplin şi necondiţionat.

Să trăiţi bine!"

***

"Vă citesc acum Articolul X din Constituţie. Articolul I vi l-am citit ieri".

Aţi remarcat asta în discursul preşedintelui de după consultările de miercuri? Mi s-a părut genial. Nu ştiu dacă mai sunt, dar, într-o vreme, erau nişte cursuri televizate de limbi străine. De ele mi-a amintit. Asta ce-a fost? Să învăţăm Constituţia fără profesor, curs elementar de fofilare pe lângă legea fundamentală? S-ar putea... Şi s-ar mai putea ca, pe 22 noiembrie, la prezidenţiale, să primim, pe lângă buletinul de vot, şi un test grilă, cu întrebări din Constituţia României. De exemplu:

Câte camere are Parlamentul României?

a. două, iar una e în plus
b. două, şi ambele sunt în plus
c. Parlamentul este o construcţie de utilitate igienică, ridicată în fundul curţii de la palatul Cotroceni.

foto: atitudini.files.wordpress.com

Mamă, este numai una...

Nu o singură chiftea, ca în bancul cu Bulă, ci o singură sinapsă, ca în bancul cu Traian. Ăla prost. Bancul, desigur. Şi actorul... Iar a trecut la repertoriul de telenovelă de mâna a paişpea, cu lacrimi de glicerină alternate cu hăhăială groasă. Şi asezonate cu poezii, creaţie proprie, dedicate mamei, tot proprii. Nu alea pe care i le dedică bietei femei vreo juma' de ţară, nu, unele pline de sensibilitate. Şi de viziune. O viziune în care săraca de ea e moartă, chiar dacă de fapt e bine-mersi la Constanţa. Ce nu e clar? Omul a scris acum nişte zeci de ani, pe vremea când era marinar practicant, ca să zic aşa, o poezie despre cum se întoarce el de pe mare şi se duce direct la ţintirim, la mormântul mamei care s-a prăpădit aşteptându-l. Repet, nefericita era şi atunci la fel de vie ca acum, respectiv avea puls, semnal cerebral şi respira fără aparate. Deci, cum ar veni, vie. În locul ei, dacă îmi recita fiu-meu aşa ceva, cred că îi rupeam capul. Asta aşa, de încălzire. Chit că, în poezie, el îi aduce la mormânt (câh!)o lacrimă (haide, mă, că la Divertis dădeai ditamai viitura) 3 (trei) trandafiri şi un sărut. Lacrima ca lacrima, poate era deshidratat. Un sărut, ok, atâta poate el. Iar cu trandafirii... m-a luminat mătuşi-mea, care, în înţelepciunea ei, a zis aşa: "Păi, la mort, se duce un număr PAR de flori. Putea să ducă doi. sau patru. Dar vezi tu, el de atunci visa la cei 3 trandafiri." Eu o propun de prim ministru, după moţiunea de mâine!

Luaţi cu poezie:

Deasupră-ţi cerul se înalţă

Şi de pe el privesc în jos

Sute de stele ce-l admiră

Pe bravul om prietenos

Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,

Întors din nou la ţărmul tău iubit,

Ai alergat grăbit spre casă,

Să vezi iar chipul mamei fericit.

Casa era pustie şi cernită

Şi ai plecat încet, spre cimitir,

Ca să aşezi în ţărâna încă proapsăt răvăşită

Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut,

La capul mamei ce murise tristă,

Cu gândul la copilul ce-a crescut.

foto:mariusmina.blogspot.com

Oh, shove it!

Respect... Mai înseamnă ceva cuvântul ăsta? Azi îmi amintea cineva că "respectul se câştigă". Şi dacă cei care ţi-l datorează îţi dau ţeapă? Ei? Ce te faci? Îl cauţi în altă parte, nu? Mă gândeam eu...

Într-o postare mai veche, Coliba Unchiului Sam, spuneam că, zilele astea, replica noastră la fiecare lovitură de bici primită de la stăpân, este Yes Master, Thank you Master!.

MASTER, YOU KNOW WHAT? YOU CAN TAKE THAT WHIP AND SHOVE IT UP YOUR ASS!

REALITATEA.NET - Noi vrem respect!

Un agrement asupra prezervării propagate

"Uneori suntem atât de nevolnici încât distrugem nu numai ce am făcut noi sau înaintaşii noştri, ci distrugem şi ce ne-a dat natura, din interese financiare, din interese pecuniare, din interese care nu au nimic comun cu ceea ce naţiunile care se respectă prezervă: valorile lor. Că sunt culturale, că sunt naturale, aceste valori trebuie prezervate". Băselu dixit.
Dom' preşedinte, mânca-ţi-aş patriotismu' tău, "a prezerva", ca şi "a agrea" fac parte din categoria "corcitură între pilda bună şi caricatură" şi, guess what, coom seh zeecheh aicha la voi, "fac sens" în frumoasa limbă a lui Shakespeare (pentru preşedinţi, engleză). Păi, dacă eşti patriot, zi vere "aceste valori trebuie păstrate, conservate, preţuite" sau cum vrei tu, da' nu prezervate. A, a prezerva există în DEX, dar înseamnă altceva decât ai vrut tu să spui. Asta ca să vorbim despre formă. Că, dacă intrăm în fond... şi vorbim despre felul în care distrugem ce ne-au dat strămoşii sau natura... iar ajungem la flotă, iar ajungem la păduricea de blocuri din Băneasa, şi după aia zici că am ceva cu tine.

Încă ceva: "foarte mulţi, mai ales tineri, care probabil au învăţat foarte puţin la şcoală despre ţara lor, propagă dispreţul pentru valorile româneşti, pentru ce înseamnă România, pentru mândria de a fi român şi aşa mai departe". Tot Băselu dixit.

1. Normal că au învăţat puţin la şcoală despre ţara lor, şcoala oricum scoate tâmpiţi ca mine şi ca alţii, noroc cu ăia care mai degrabă şi-ar fi dat doctoratul în hăhăială decât teza la Limba Română, că altfel rămâneam naibii fără preşedinte în A.D. 2004 (pentru domnul preşedinte: AD înseamnă Anno Domini, nu Al Dreacu') .

2. Dispreţul nu îl "propagă", poate îl afişează sau îl promovează, că nu e undă seismică, mama lui de dispreţ.

3. Nu ţara este vomitivă; ci multe dintre vietăţile bipede şi cvasi-cuvântătoare care o populează. Abia aici s-ar putea potrivi partea cu prezervarea...

P.S.Dacă tot ne întrebai atunci, în 2007, pot să răspund acu'? Nu mai vorbi! Doi! Stai jos, NU NE VEDEM LA TOAMNĂ!

foto: discordiaeris.files.wordpress.com

Dă-te-n preşedinte...

Traiane, să moară calu', dacă ieşi preşedinte şi anu' ăsta, eşti jenibil. Las-o bă dreacu, stai şi tu acasă cu Maria, că e femeie mişto, las-o pă Nuţi să se odihnească, mai ia-i lu' aia mică o maşină, că Range Roveru' ăla e cam demodat şi râd copiii de ea în Bamboo şi la Parlamentu' Ieuropean (sic). Şi, în general, când îţi mai vine să zici ceva, vorbeşte, frate, într-o pungă. După ce ai spus ce ai avut pe limbă (era să zic în minte, dar ar fi fost o exagerare), leagă punga la gură şi arunc-o la gunoi. În orice caz, indiferent ce ai avea de spus, spune-o la tine acasă. Aşa cum, ireverenţios, le recomanzi să o facă, oamenilor cărora le datorezi ăştia 5 ani de boierie nesimţită. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi de încă 5!

REALITATEA.NET - " Să trăiţi bine ca profesorii, domnule preşedinte!" , l-au apostrofat oamenii pe Băsescu, la Târgul Caşcavelei

PS Refuz să mă mai adresez politicos unui şef de stat care îşi permite să vorbească birjăreşte unui cetăţean al ţării sale.

Băse a făcut pană la CSM

Demult, îmi povestea cineva că, în Milano, există o stradă cu baruri, cluburi şi alte agăţăminte cu şi pentru gay şi travestiţi. În fiecare seară, pe strada respectivă trecea în viteză un individ, călare pe motocicletă, şi îi bălăcărea, urla la ei tot felul de măscări, arunca în ei diverse şi dispărea. Ei... dar sticla de Chianti nu merge de multe ori la Arno... Într-o seară când omul îşi făcea turul de onoare, i-a crăpat motorul. Chiar pe strada cu pricina. Vă imaginaţi, băştinaşii au zis că a venit Crăciunul mai devreme... Pe scurt, nu cred că bikerul bigot a mai reuşit să se aşeze prea curând pe vreun scaun, necum să se mai urce pe şaua motocicletei...

Mi-am amintit povestea asta azi, urmărind la TV şedinţa CSM la care participa şi Traian Băsescu. De obicei, Băselu trecea pe la magistraţi doar cât să le cârpească nişte palme peste gură şi să le tragă un scuipat în ochi. Azi, însă, l-a luat Mona Pivniceru într-o serie pe dom' preşedinte, de numa'-numa'! După ea, au început şi ceilalţi. Şi uite aşa, am avut surpriza de a vedea un Traian Băsescu uşor tăvălit - nu de braţul lung al legii (din păcate), ci de picioarele, mai lungi sau mai scurte, ale judecătorilor şi procurorilor. Motoru' lu' Băse a cam început să dea rateuri...

sursa foto: www.frontnews.ro

Madame...

Nu i-am spus niciodată altfel. Nici nu aveam cum. Toată fiinţa ei emana o nobleţe şi o eleganţă parcă din altă vreme. Părul de un blond discret, coafat lejer, inelul simplu, cu o singură perlă, pe care îl purta mereu, manichiura impecabilă, Nucă, micul cocker spaniel cognac, orb, care îşi găsea mereu drumul printre măsuţele şi picioarele noastre, înlocuit mai târziu de boxerul Arthur (cel mai bun prieten al omului, fie el şi hoţ).

Datorită lui Madame, am învăţat să scriu întâi în franceză. Pe la vreo 3 ani şi ceva. Efortul meu şi al celorlalţi copii era mereu răsplătit, la serbările de Paşti şi de Crăciun (da, da, pe vremea comuniştilor). De Paşti, "pescuiam", aruncam undiţa după un paravan de pânză albastră pe care erau prinşi cu bolduri, peşti de hârtie colorată; cei cuminţi găseau în cârlig un cadou, mereu frumos, mereu adus din Franţa, cei mai năzdrăvani şi mai puţin conştiincioşi, câte un morcov, un cartof... Dar erau puţini cei din a doua categorie. La Madame, învăţai de drag. Mai ales că, la sfârşitul fiecărei lecţii, ne citea din Aventurile lui Babar :)

Şi îţi făcea plăcere să mergi la ea. O casă frumoasă, îngrijită, aranjată cu dragoste şi gust şi cu... da, cu bucurie. Un sentiment pe care Madame nu l-a lăsat niciodată să se stingă, nici măcar atunci când a rămas fără nimic, nici măcar atunci când, lucrând la Deratizare, a fost nevoită să se tundă, din cauza unui şobolan care i se încurcase în păr. Şi asta, la ceva timp după ce fusese prezentată la Curtea reginei Angliei...

Cu toate astea, Madame nu a trăit din amintiri. A trăit CU amintiri, pe care a reuşit să le pună în armonie cu prezentul, oricât de urât, dureros, crud, nedrept sau fericit a fost el. Viaţa ei a fost colorată, surprinzătoare şi ţesută pe un suport pe cât de delicat, pe atât de rezistent. Ca imensele covoare ţesute la războaie ţărăneşti, pe care mama sa le colecţiona cu pasiune.

A fost, pur, simplu şi nobil, Sanda Tătărescu-Negropontes. Je vous remercie, Madame.

foto: www.evz.ro

Prinos de bucurie, din piept de pionieri

Nu mai pot cu nervii capului. Am zis că iau o pauză, dar, pe modelul "aveţi limbrici", m-a mâncat în telecomandă şi am dat pe Realitatea, la Răzvan Dumitrescu. Subiectul discuţiei: cea mai recentă reprezentaţie (nu, nu am vrut să scriu prezentare, nici măcar reprezentare) a doamnei Udrea la comisia condusă de Orban. Vajnic apărător - domnul Boureanu. Citez din memorie: comisia e ilegală (a pro pos, nimeni nu a declarat-o OFICIAL ilegală, dar "dacă ascultăm înregistrările, inteligenţa noastră e suficientă" zice Boureanu), doamna Udrea e om politic şi ministru, toată lumea e obsedată să lege chestiunea asta de numele preşedintelui... cam asta zicea Boureanu. Nimic nou, vechea poezie recitată cu talent şi aleasă simţire de mai toţi membrii PD-L, puşi în postura penibilă de a apăra inapărabilul. Dar a mai zis ceva, care mi-a trimis fiori (de groază) pe şira spinării: "preşedintele Traian Băsescu, în timpul primului său mandat...". Cum adică, PRIMUL mandat? Ne mai paşte vreunul? Erau mai multe, la ofertă? S-a dat vreo lege cât am fost eu în vacanţă şi îl făcură pe Traian preşedinte pe viaţă? Bre, domnu' Boureanu, dacă ştiţi dumneavoastră ceva ce noi ăştia mulţi şi proşti care credem în alegeri democratice nu ştim, măcar spuneţi-ne, ca să nu mai batem drumul până la secţiile de votare. Facem ca pe vremea lui Ceaşcă: stăm toţi acasă şi omu' e ales în unanimitate. Oricum, nu-i departe ziua. Partea cu "Tovarăşă Elena..." e deja rezolvată.

Foto: vladenachescu.files.wordpress.com

România: rută ocolitoare

Jurnalul Naţional scrie ceva... neliniştitor, ca să vorbim frumos: cică o şosea ar fi fost mutată ca să nu deranjeze un proiect rezidenţial al doamnei Udrea, care urma să fie realizat - unde altundeva? pe un spaţiu verde (o fi cernoziomu' bun pentru sămânţa de bloc).

Drumul cu pricina ar fi trebuit să treacă fix prin proprietatea nevestei-de-Cocoş-şi-protejatei-de-marinar. Cum, păcatele mele, adică să scadă valoarea păduricii de blocuri? Ceva trebuia făcut, mai ales că soluţia era simplă. Cum de nu s-or fi gândit din prima? Doar era la mintea... cocoşului (ştiu, mă repet, dar mă ajută subiectul). Şoseaua cu pricina va traversa cimitirul şi lacul Dămăroaia. Pe locatarii cavourilor oricum nu-i mai supără chestiunea, şi lacuri mai frumoase se formează, de exemplu, în pasajele din Bucureşti, la cea mai mică ploaie. Aşa că nu-i deranj mare. Nişte cheltuieli în plus cu asanarea, cu podul, cu strămutarea unor morminte, dar astea sunt nişte mici sacrificii pe altarul construcţiilor, că tot le-a relansat Boc cu Prima Casă.

Ştiţi ceva? Mai bine nu mai faceţi nicio autostradă PRIN România. Faceţi una ÎN JURUL ei. O rută ocolitoare. Romania, land of choice? Choose to avoid it!

foto: bloombiz.ro

And the Oscar goes to...

... mister Traian Băsescu, along with congratulations from the members of the Academy!

[sala în delir, aplauze frenetice]

Un joc impecabil, absolut impecabil. Şi o replică memorabilă, spusă exact cu atitudinea, tonul şi mimica perfecte: "De duşmani te poţi apăra, dar mai greu este să te aperi de propriul frate". Aproape că îl crezi. Puncte în plus pentru originalitate: de data asta nu a mai plâns, deşi reuşeşte să o facă în mod absolut firesc, fără niciun efort.
Din păcate, scenaristul nu merită mai mult de o nominalizare, pentru că a avut nişte mici scăpări... Sau poate că a fost vina directorului de casting, care la supporting role nu l-a distribuit bine pe Videanu. Hiba: Băsescu a zis că aflat "azi-noapte" de implicarea frăţiorului în firma cu pricina, iar Videanu a zis că ştie de "ieri după-amiază". E cam tras de păr... Uite de ce: Ăla mic, mustăcios care îl ameninţa pe Ciuvică direct cu locul de veci... era frac' su, bă! E, cum pălăria Saftei să nu ştie tocmai Traian ce zambile vinde frăţiorul lui, armatei. Zic, zambile, pentru că toată lumea susţine că activitatea firmei Desintco nu avea legătură cu zona militară, deşi asta îi era ocupaţia. Vorba unui coleg, poate vindeau prezervative de camuflaj.

Punct ochit, punct lovit, domnu' preşedinte! Sunteţi victima unui fratricid, normal că asta stârneşte simpatie, or, simpatia are efecte secundare: umflă sondaju'. Anca Florea zicea zilele trecute la revista presei de pe Antena 3 că, dacă aţi executa-o şi pe doamna Udrea, simpatia populaţiei ar fi pe cele mai înalte culmi. Ah, am înţeles... Ăsta va fi sequel-ul, nu? Şi, normal, ca orice film tare care se respectă, îl lansaţi în toamnă, când se întoarce lumea din concediu şi se umplu cinematografele. Excelentă strategie de marketing, bravo, bravo!

Să luăm popcorn (mie, nachos cu salsa vă rog) şi să ne aşezăm. Şşşt, începe filmul. A, rugăminte: ultimul să stingă lumina.

Foto www.politicon.ro

Prostia e o stradă cu sens unic

Nu trebuie să fii alfabetizat ca să interpretezi corect un semn de circulaţie. În speţă, interzis şi obligatoriu la dreapta. Cu toate astea, în fiecare zi, zeci de şoferi se cred cu mult mai inteligenţi decât crevasa din capătul străzii pe care locuiesc. Oamenii intră pe stradă, ignoră cu graţie indicatoarele cu pricina şi, odată cu ele, şi ultima şansă de a ieşi cu spoilerul întreg din situaţie, şi merg înainte. Deja recunosc sunetele şi simbolistica lor:
1. maşină turată ("ce bă, mă uit io la indicatoarele la ăştia?")
2. frână bruscă (scărpinat nedumerit în creştet - " 'ai să-mi bag... e groapă bă!")
3. marşarier.
Uneori, marşarierul este urmat, la scurt timp, de claxoane şi expresii ireproductibile, dar cu trimitere la organele de reproducere. Desigur, autorii sunt alţi tembeli care, văzându-i pe tembelul nr.1 şi pe tembelul nr. 2 că intră pe stradă, au dedus că au şi cum să iasă în partea ailaltă. Greşit. Şi, uite-aşa, se face o coadă cât strada de lungă, formată din maşini mai mici sau mai mari, cu şoferi nervoşi, care înjură, claxonează şi gesticulează isteric, oricât ai încerca să le explici că nici cel mai al dracu' claxon nu o să mute gropanul spre care se îndreaptă cu atâta grabă. De fapt, poate că eu sunt în eroare şi subestimez puterea claxonului. Cine ştie, poate că dacă e suficient de tare şi de insistent, gropelniţa aia îşi suflecă poalele şi se dă mai încolo. Poate că şi icebergul din Atlantic s-ar fi dus încotro vedea cu ochii dacă auzea claxonul Titanicului. Ocolirea e pentru fraieri. Şmecherii trec de-a dreptul. Chiar dacă dau în gropi.
P.S. Fotografia de mai sus nu reprezintă semnul cu pricina şi are un simplu rol de ilustraţie. Nu de alta, dar am fost întrebată...

Despre interpretarea viselor

Acesta nu este un text despre viziunea freudiană asupra lumii visului. Nu este nici o abordare gen "înseamnă că ţi-a murit moartea, maică". Aia nu moare, fir-ar mama ei, niciodată. DEŞI... înclin să cred că nu şi-a găsit naşul. Dacă pe lumea ailaltă ar exista echivalentul guvernului Boc, cred că ar fugi Doamna cu Coasa direct în altă dimensiune, cu scârţâit de roţi. I-am ascultat (nu ţineam morţiş, dar asta mi-e slujba) pe distinşii minştri vorbind despre disponibilizări, reduceri de una, de alta... Imediat după ştirea despre ceasurile aurite ale lui Oprescu. Nu alea de la mână, ci alea pe care vrea să le instaleze în Micul şi Jegosul Paris. Oraşul meu frumos în care, aseară, am călcat într-un rahat de câine, imediat după ce îl strânsesem pe al patrupedului propriu. Pe modelul: nici o faptă bună să nu rămână nepedepsită. Dar să revenim. L-am ascultat, ziceam, pe Emil Boc, vorbind despre "golăneala" cheltuielilor făcute de agenţiile guvernamentale. N-a zis "bagabonţeală" ca primarul Mazărinho. Bun şi-aşa. Şi el, şi toată şleah...suita de miniştri, au anunţat măsuri, mărimi, talii etc. Ştiu că mă repet: dar cât o să se ţină de ele? Mai ales că talentatul domn Franks de la FMI le-a dat mână liberă la măriri de taxe, inclusiv TVA şi impozit pe venit. Am sentimentul din ce în ce mai intens că băieţii ăştia fac ziua ce visează noaptea. Nenorocirea e că par să doarmă şi după-amiaza...

Economia, spânzurată cu centura de siguranţă

ÎNAINTE:

Împrumutul de la FMI este, de fapt, o centură de siguranţă. Este bine să avem posibilitatea de a folosi aceşti bani. Traian Băsescu

Populaţia nu va plăti nici un leuţ din împrumutul de la FMI. Emil Boc

Noi nu vrem să impunem măsuri drastice, cum ar fi concedierea a 20% din bugetari. Jeffrey Franks

DUPĂ:

Trebuie să discutăm cu reprezentanţii FMI în România şi să vedem dacă acceptă ca a doua tranşă din împrumut să nu ajungă la BNR, şi să acoperim cu aceşti bani deficitul bugetar. Traian Băsescu

Din a doua tranşă a împrumutului de la FMI vom plăti pensii şi salarii. Vasile Blaga

Trebuie concediaţi 150.000 de bugetari. Jeffrey Franks

OK... What's wrong with this picture? Guvernanţii noştri nu reuşesc să vadă mai departe de botul propriului Merţan cu girofar? Chiar nu sunt în stare să aibă un plan economic coerent, pe o perioadă mai lungă de trei zile? Răspuns: NU. De data asta, explicaţia clasică şi alunecoasă "vechea guvernare ne-a lăsat o moştenire de rahat" nu mai ţine. Băieţi, dacă în primăvară lucrurile păreau, nu chiar trandafirii, dar într-un amestec cromatic nu foarte deranjant, de roz şi albastru, acum au căpătat tonuri de căcăniu intens. Ia vedeţi, poate aţi călcat în ceva. Dacă e aşa, credinţa populară zice că ar trebui să jucaţi la loto. Şi, cu ce luaţi de acolo, să acoperiţi găurile din economie. Altă şansă nu mai aveţi. Centura de siguranţă tocmai s-a transformat în ştreang.

Româniooo, cui ne laşiiiiiiii...

"Nu avem nevoie să alegem un preşedinte pe o ţară muribundă."

P'asta a scos-o chiar preşedintele comatoasei. Săptămâna trecută, un nene deştept, Mark Mobius, spusese ceva asemănător ca formă, dar în esenţă diferit: "politicienii ar trebui să lase alegerile vreo 10 ani şi să-şi vadă de treabă". SĂ-ŞI VADĂ DE TREABĂ, se aude acolo în spate, la Cotroceni? Nu să fie preşedinte-jucător, nici Guvern-putere executantă (că executivă, de când cu Boc, nu e), şi nici primar care a băut după Videanu şi a luat bordurioză, de vrea acu' să schimbe bordurile de beton cu unele din piatră-nu-ştiu-cum. Preşedintele s-a făcut că nu aude, dar le-a potrivit. Cine e de vină? Normal, mortul! Mă rog, muribunda. Cum ar veni, România. Acuma, între noi fie vorba, Băselu' i s-a mai jucat şi el pe la perfuzii, plus ce au julit din medicamente asistentele Ridzi şi Udrea. Asta, ca să nu mai punem la socoteală plicurile grase din buzunarele chirurgilor Pogea şi Videanu, care au greşit operaţia, de i-au tăiat pacientei picioru' ăl bun şi după aia au zis că a fost o eroare. Mda, doar că nu mai merge lipit la loc... Şi ei tot vor să mai taie. Mai bine să-i pună fermoar, ca să le fie uşor şi la autopsie. De fapt, ce-o mai lungesc atâta, s-o scoată, dom'ne, de pe aparate. Da' să n-o lase în şanţ că e cald şi se-mpute. Poate îi face doamna Udrea coliva, că savarine i-a dus lui Traian la spital...

REALITATEA.NET - Traian Băsescu consideră că România este o ţară muribundă