Translate

sâmbătă, 12 iulie 2014

Nunta Slută VI. Divorţul

sursa foto: dibavictoria.files.wordpress.com
Buldoaga stătea la masa din curte, unde se prăbuşise cu hârtia în mână. Pe faţa albită dintr-odată, lacrimile îi curgeau şiroi şi se adunau în josul peticului roz, acolo unde erau iscălitura lui Penel şi a Pesedei. Deasupra scria Certificat de Căsătorie.

Penel deja o respecta pe Buldoaga ca pe o nevastă, deşi nu erau încă luaţi cu acte: mânca la ea, îi aducea rufe la spălat şi o şi pocnise de vreo două ori. Să simtă că-i femeia lui, ce dracu'! Ultima dată, îi lăsase o pereche de pantaloni cu care fusese la prăşit, în porumbul lui Traian. Când a vrut Buldoaga să-i întoarcă pe dos şi să-i arunce în copaia cu leşie, hârtia roz, zdrenţuită pe margini, căzuse dintr-un buzunar. Inima începuse să-i bată mai repede - mi-o fi scris mie Penel vreun răvaş? Ce băiat bun e... Mai mă bate, na, ca omu', da-şi cere şi iertare, se gândise femeia. Când colo, era certificatul de căsătorie cu Peseda. Adică Penel umblă cu ceferticatu' la el? O mai iubeşte pe aia? 

 Aşa o găsise Penel când îi intrase în bătătură.
 - Ce faci fă acolo? Stai, hă? Sta-ţi-ar norocu', zise el, glumeţ.

Cum femeia tăcea şi nici măcar nu se întorsese către el, Penel se aplecă să-i privească faţa. Se încruntă când o văzu plânsă şi albă ca varul.

- Ce-ai, fă? Ce-ai păţit?

Nu primi niciun răspuns. Urmări privirea Buldoagăi şi ochii îi căzură pe hârtia pe care femeia o ţinea strâns în mâini. I-o smulse cu greu şi o vârî grăbit în buznar.

- De-asta plângi tu? Fă, da' proastă eşti!

Femeia întoarse către el o privire goală, ca de pe tărâmul morţii. Până şi glasul, atunci când vorbi, părea ruginit de veşnicii trecute peste el.

- Da' ce-ai vrea să fac, Penele? Să râd? Păi io-ţi spăl izmenele, că doar m-ai cerut de nevastă, şi tu umbli cu ceferticatu lu' Peseda după tine, mă?

Bărbatul scrâşni din dinţi. Tu-ţi biserica mă-tii de femeie, a trebuit să găseşti tu asta. Ar fi bătut-o că i-a stricat ziua, da' Buldoaga avea dreptate. Nu divorţase de Peseda, de ce să mintă? Acuma, dacă avea de gând s-o ia cu acte pe asta, trebuia să se despartă, după lege, de ailaltă. Aproape că uitase. Se certaseră aşa de rău după ce o lăsase, că nici nu-i mai trecuse prin cap că trebuia s-o scoată şi din hârtii, nu numai din suflet.

- Da, fă. Am uitat. Acuma ce să fac, să-mi pun juvăţu' de gât?
- Nu, Penele. Să nu ţi-l pui. Da' cum să mă iei pe mine, dacă tu, după lege, o mai ţii pe ea?

Buldoaga îi vorbea aşa de blând, că Penel simţi cum se înduplecă. De fapt, femeia ar fi urlat, ar fi răsturnat banca de lemn pe care stătea şi l-ar fi lovit cu pumnii pe bărbatul din faţa ei. Dar descoperirea pe care tocmai o făcuse fără să vrea o lovise ca o palmă groasă şi o vlăguise.

- Fă, io dacă am zis că te iau, te iau. Om vedea noi cum facem cu averea, cu numele, cu ce mai ziceai tu. Le-om lămuri noi pe toate.

Într-un avânt de duioşie iscat de ochii umezi care îl priveau, Penel adăugă:

- Buldoago, ştii ce? Luni, io mă duc la notar, la doamna Ioana a lu' Pricop şi rup căsătoria cu Peseda. Ca să mă crezi că io sunt serios. Şi când zic ceva, nu doar zic.

În ochii femeii, durerea era alungată, încet, de speranţă.

- Faci tu asta pentru mine, Penele?
- Da, fă.

Buldoaga se ridică şi-l îmbrăţişă hohotind. Nu toate lacrimile ei erau, însă, de uşurare. În suflet îi încolţise o îndoială. Dacă pe aia a luat-o cu nuntă mare, cu naşi bogaţi, i-a zis că n-o s-o lase orice ar fi, da' a lăsat-o ca pe o otreapă, nu mi-o face şi mie la fel când s-o sătura de mine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.