Translate

duminică, 6 iulie 2014

Nunta slută V. Pâmpa

Târnosită de Meruna, Pâmpa a fugit în liniştea casei ei, să-şi ascundă ruşinea. Când s-a văzut în ciobul de oglindă de lângă uşă, a podidit-o plânsul şi mai abitir. Şi-a trecut mâna prin părul ciufulit şi a rămas cu câteva fire între degete. Cosiţele ei blonde care îi luaseră minţile lui Traian, marinarul ei iubit, erau acum distruse. Se înfipsese turbata aia de Meruna în ele, de numa-numa'. Hainele, hăinuţele ei la care ţinea ca la ochii din cap erau sfâşiate şi murdare. Încet, pe măsură ce îşi privea în oglindă faţa de nerecunoscut, Pâmpa simţea cum cresc în ea o dârzenie şi o hotărâre pe care nu le mai simţise decât atunci când se proţăpise în faţa vitrinei unui magazin de la oraş, îşi smulsese mâna dintr-a lui Traian şi îi spusese: "dacă nu-mi cumperi geanta asta cu catarame mari şi aurii, să uiţi de mine! Nu te mai cunosc". Traian o înjurase gros, apoi intrase în magazin şi îi cumpărase geanta. Apoi i-o trântise în braţe, cu un amestec de triumf şi dispreţ. "Na, fă, fi-ţi-ar boarfele ale dreacu'! Parcă la mă-ta la Pleşcoi numa' cu genţi de-astea te preumblai, nu cu traistă de cârpe!"

Lui Traian trebuia să-i mulţumească pentru tot ce avea şi pentru tot ce era. Pentru toate hainele, sulemenelile, brizbrizurile şi chiar şi pentru teama din ochii sătenilor, atunci când o priveau. 

Ştia ce are de făcut: trebuia doar să întărească teama aia. Chipul ei schimonosit de durere, neputinţă, furie şi ruşine sub ploaia de lovituri a Merunei trebuia şters din mintea oamenilor. Trebuia să redevină EA, Pâmpa, femeia mândră şi care nu se temea de nimeni, afară de sărăcie. Da. Avea să le amintească nevolnicilor care râseseră când o bătuse Meruna că nu e bine să se pună cu ibovnica marinarului.

Luă apă proaspătă de ploaie din butoiul de sub streaşină, se spălă, îşi pieptănă părul şi îşi alese hainele de duminică. Se îmbrăcă cu grijă, mai aruncă o privire în oglindă şi, mulţumită, ieşi pe uliţă.

- Lumeeeeeeee! strigă ea. O să auziţi de mine multă vreme de-acu'! Io sunt Pâmpa lu' Traian, măăăăăăă! Traian, ăla pă care aţi vrut să-l goniţi din sat acu' doi ani! Şi v-a învăţat el minte! A făcut dreptate, cum numai el ştie să facă! Ziceţi dă el că e frate-su la pârnaie, da' nu vă gândiţi ce-i în sufleţelu' lui? Credeţi că-i e uşor? Păi credeţi că dacă era aşa uns cu toate alifiile nu-l scotea pe ăla de la întristare?

- Păi nu prea avea cum, că l-a auzit tot satu' când a zis că a luat bani de la ţigani, îndrăzi, cu voce mică, un sătean ieşit la poartă.

Pâmpa se întoarse şerpeşte spre el şi-l privi cu ochi îngustaţi de ură. Pe buze îi înflori un zâmbet subţire.

- Nu-i aşa, Iacobene. Adevăr nu e ce aţi auzit voi; adevăr e ce vă spui io şi cu Traian! Păi voi credeţi toate făcăturile, netoţilor?

Omul lăsă ochii în jos şi tăcu. În sinea lui, ştia că el are dreptate. Îl auzise tot satul pe Mircea lăudându-se că i-au pus ţiganii în braţe un morman de bani. Şi n-a mai vrut să-i dea înapoi, când nu i-a ieşit cârdăşia cu Traian. Dar era mai bine să tacă. O mai păţise când vorbise gura fără el, mai bine îşi vedea de borşul lui. Avea şi el femeie, copii... Până la urmă, nu era treaba lui. Facă ce-or vrea.

Pâmpa îşi continuă pasul apăsat pe uliţa mare, spre fântână. Ştia că acolo avea să găsească mai multă lume strânsă. Avea să le spună ea vreo două, s-o ţină minte. Traian se certase cu tot satul pentru ea. Iar ea, Pâmpa, avea să-i fie alături. Ştia că lumea îl credea un ticălos; şi chiar era. Dar, pentru ea, era doar bărbatul care ar fi făcut orice s-o vadă mulţumită. Zâmbi când îşi aduse aminte cum îşi scrântise piciorul, bietul de el, sărind pârleazul ca să ajungă mai repede la ea. Ce-i drept, îl răsplătise cu savarine. Zâmbetul îi deveni răutăcios când îşi aminti şi cum o lăsase Traian pe Buldoaga pentru ea. Sărmană femeie proastă, Buldoaga! Dar nu era vreme de aduceri aminte acum. Era vremea să le spună sătenilor că ea şi cu Traian, Traian şi cu ea sunt una. Şi că or să se ajute unul pe altul, fie ce-o fi. Dacă nici tâlharii nu se ajută între ei... 

Pâmpa râse şi grăbi pasul. Da, da... Aveau să le arate ei sătenilor!

sursa foto: http://www.costumepopulare.supremeagency.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.