AMR 2

Atâţia miniştri au mai rămas în închisoare. Din ăia 3 de care se bucura Traian Băsescu, preşedintele ţării, că sunt arestaţi. Sper că şi acum se bucură preşedintele. În fond, Adrian Năstase, după spusele lui Traian Băsescu, a fost cel mai bun premier pe care l-a avut România.

Şi eu mă bucur. Mă bucur că, după o condamnare penibilă, într-un dosar penibil, instrumentat penibil de nişte procurori penibili, un complet de judecată cu simţul ridicolului a pus capăt circului.

Înainte să-mi săriţi în gât: nu spun că Adrian Năstase e un sfânt; dimpotrivă. Dar spun că, în momentul în care un cetăţean este condamnat definitiv în absenţa unor probe, ca "personificare a corupţiei" - au spus-o judecătorii ÎCCJ, nu eu - se creează un precedent periculos. Înseamnă că însuşi fundamentul actului de justiţie este zguduit. Înseamnă că în orice moment, oricine poate fi săltat, judecat şi condamnat - noroc că s-a renunţat la pedeapsa cu moartea - fără probe şi poate chiar fără vină.

Nu cred că stat de drept înseamnă ca acuzarea să aibă aproape o mie de martori, iar apărarea 5. Nu cred că stat de drept înseamnă ca un deţinut să aibă dreptul legal de a fi eliberat anticipat/condiţionat, iar reprezentanţii statului să vrea să îi încalce acest drept. Nu cred că stat de drept înseamnă ca nişte procurori să invoce delictul de opinie pentru a refuza cuiva libertatea. Nu cred că stat de drept înseamnă "ăsta nu trebuie să iasă".

Stat de drept înseamnă să faci anchete, să cauţi dovezi, să convingi magistraţii că ai dreptate. Nu acuzatul trebuie să-şi probeze nevinovăţia, ci tu trebuie să-i dovedeşti vinovăţia. Şi, dacă nu ai probe convingătoare, tu, instanţa, nu  condamni "pentru că aşa simţi tu". Dacă totuşi faci asta, mai bine profesezi în Coreea de Nord. Abia asta ar fi dictatură de tip asiatic, doamnă Monica Macovei.

Despre sinucidere

Nu mă dau vreun Emile Durkheim, aşa că nu am pretenţia de a epuiza subiectul într-o amărâtă de postare pe blog. Dar vreau să lămuresc nişte lucruri pentru că, spre deosebire de fotbal şi politică, la psihologie şi sociologie nu se pricepe toată lumea, deşi mulţi o ard de parcă i-ar fi citat Freud în vreun tratat.

A! Nu discut dimensiunea religioasă a actului suicidar; ţineţi-vă în frâu izbucnirile drept-credincioase.

Mai întâi, vreau să subliniez un lucru: sinuciderea nu este un act exclusiv egoist. Tot Durkheim spune că ea poate fi inclusiv altruistă. Da, chiar aşa: unii oameni se pot sinucide pentru binele sau salvarea altuia/altora.

De aici rezultă încă ceva: nu toţi sinucigaşii au probleme psihice. Dacă cineva e în stare să moară pentru a ajuta pe altcineva să trăiască, înseamnă că face asta în mod conştient, în urma unui proces de gândire.

Însă, cei mai mulţi sinucigaşi ajung să-şi pună capăt zilelor din cauza depresiei. În cazul ăsta, orice aprecieri de genul "haide dom'le, cum să te omori că ai pierdut tramvaiul" sunt complet lipsite de noimă. Da, în depresie, chiar şi faptul că ţi s-a găinăţat o vrabie pe rever poate constitui o catastrofă. Pentru depresiv, este încă un bocanc în gură pe care i-l dă viaţa.

Nu zic mai multe. Dar, înainte să mai emiteţi judecăţi de valoare asupra acestui gest, poate vă documentaţi. Aici e un rezumat bunicel al lucrării Le Suicide de Emile Durkheim. O lectură interesantă, zic eu. Pentru cei care vor să înţeleagă, nu doar să pună etichete.

Discleimăr (sic!)

Păpuşile lu' mama, în lumina unor discuţii purtate cu nişte oameni din lista mea de feisbuc, simt nevoia să dau cuiva un cap în gură  să fac următoarele precizări:

1. Stiu că, de curând, o instanţă a decis că reţelele de socializare reprezintă spaţiu public, dar atâta timp cât contul meu de fb e creat de mine, eu îl administrez şi tot eu pot să-l şterg, se cheamă că îmi aparţine.
2. Pentru oamenii din lista mea sunt destul de evidente (şi de vechi) convingerile şi opţiunile mele politice. Pentru ceilalţi, ele devin astfel imediat după ce încep să se uite un pic pe pagină sau pe blog. Do us all a favor: în loc să intraţi în polemici agasante şi pentru voi, şi pentru mine, mai bine căutaţi compania virtuală a unor celebri oameni de dreapta cum ar fi... ăăă... Elena Udrea sau Traian Radu Ungureanu. Şi ei scriu chestii pe net; poate că alea vă gâdilă mai mult.
3. Revenind la punctul 1: cum pagina mea de fb este, ce să vezi, a mea, (ce-mi placeeeeeee!) nu simt nevoia să îmi supun postările unor analize literare pe modelul "ce a vrut să spună poetul?". Poetul a vrut să spună exact ce a spus; dacă cineva nu o bungheşte din prima, să mai citeşte o dată.
4. Nu, nu e vorba de tiranie sau de dorinţa de a avea yesman-i în listă; e vorba doar de a-mi menaja nervii în faţa unor dispute sterile.

Revin mai încolo cu ceva despre sinucidere. Şi la asta se pricepe toată lumea... 

BOR medieval

Cuvânt înainte: îmi asum toate cele ce mi le voi lua de la creştinii mai degrabă crezători în biserică decât în Dumnezeu, după ce vor fi citit acest text.

Pe zi ce trece, constat - nu fără amărăciune - că, departe de a fi slujitori ai Domnului, popii se dovedesc mai degrabă un fel de agenţi PR ai lui Dumnezeu. Unii complet neprofesionişti. Adică genul ăla de PR agasant, care te bate la cap şi te hărţuieşte fără să ştie să-ţi explice de ce e bine pentru tine să faci aşa şi nu altfel. Mai repede îţi explică de ce ar fi rău pentru tine să nu faci cum zice el. În tot timpul ăsta, tu începi să te gândeşti, privindu-l chiorâş cum coboară din maşina lui de fiţe, că are în vedere doar propriul interes iar tu eşti doar un fraier pe care o să-l îmbrobodească şi o să-l folosească.

De fapt, nici statutul de PR nu le mai e suficient. Acum vor să-şi recupereze puterea nemărginită pe care au avut-o în Evul Mediu. Vor în Constituţie. Vor ca, în legea fundamentală, să scrie că "în şcoli se va studia religia în vecii vecilor, Amin". Pentru ce? Dacă profesorii de religie ar fi în stare să explice că Biblia e doar o metaforă, ar merita. Deşi nu mi se pare OK să-i excluzi pe copiii care au alte religii decât creştin-ortodoxă. De dragul argumentaţiei, să trecem peste asta. Zic, dacă toţi profesorii ar fi capabili să înţeleagă şi să transmită faptul că Biblia nu e o relatare faptică, ci un text alegoric, care trebuie interpretat, atunci poate că ar avea rost. Dar, când în şcoală religia se predă după "Abecedarul micului creştin", discuţia a murit înainte să înceapă. Copilului nu i se inculcă valori, ci i se induce teamă. El nu va învăţa de ce e bine să se poarte într-un anumit fel, pentru că asta îl ajută să se dezvolte ca om; i se va spune  - eventual cu susţinerea unor ilustraţii sinistre - că, dacă face sau nu face nu-ştiu-ce, va ajunge în iad.

Aşadar, nu numai lacomă, ci şi jignitor de înapoiată se arată Biserica. Aceeaşi care refuză să slujească la căpătâiul unui sinucigaş, dar nu are vreo problemă să facă asta pentru un criminal. Aceeaşi care propăvăduieşte smerenia din maşini de lux şi de pe proprietăţi imense dar cere bani pentru înmormântările amărâţilor.

Biserica asta nu e casa Domnului. E o speluncă unde personalul ar fi trebuit schimbat demult - angajaţii sunt mincinoşi, fură din marfă, se poartă urât cu clienţii şi, mai ales, îi strică imaginea patronului.

P.S. Nu vreau să anulez existenţa preoţilor cu chemare; ei există. Din păcate, sunt tot mai puţini.

Ultimul ioropean

L-am ascultat pe Traian Băsescu explicând de ce România NU trebuie să intre în Schengen. Da, acel Traian Băsescu, preşedintele României. Care ar fi trebuit să explice de ce România TREBUIE să intre. Acelaşi care - conform atribuţiilor constituţionale de politică externă pentru care  s-a bătut cu Ponta la CîCîRî - trebuia să le explice şi altora de ce ar fi bine ca România să fie primită în acest spaţiu. Cu toate astea, l-am auzit, uimită, făcând a' mai a dracu' anti-campanie la aderarea noastră. Aproape că l-aş fi crezut, dacă nu aş fi auzit acum vreo lună un reprezentant al Comisiei Europene spunând că România îndeplineşte criteriile. Adică, Europa (cu câteva excepţii) ne-ar cam vrea, doar că nu vrea el să ne dea? E ca la peţit, când tatăl mezinei îi spune pretendentului "eh, n-are nici zestre, e gheboasă şi cam curvă. Nu mai bine o iei pe soră-sa mai mare?"

Totuşi, nu cred aşa ceva. Cred că, pur şi simplu, Traian Băsescu e ultimul european (sau ioropean, mă rog) care are demnitatea de a spune "Doamne, ia-mi!" şi nu "Doamne, dă-mi". Şi o face din pură corectitudine. E dispus să sacrifice orice ca România să fie cu adevărat pregătită când va intra în Schengen. Pentru că, dacă Doamne fereşte intrăm în spaţiul lui peşte sub guvernarea Ponta ar fi cam de cacao, nu, domnule preşedinte pedelist? Şi lăsaţi vrăjeala constituţionalo-manglitoare cum că aţi fi apolitic: tocmai aţi spus - fără niciun pixel albastru -  că nu mai aveţi o majoritate parlamentară care să vă ajute. Ceea ce înseamnă că aţi avut-o. Deci, asta era? Dacă n-au reuşit să ne bage în Schengen nici Boc, nici MRU, să nu-i iasă nici lui Ponta? Oops! Tocmai am avut o revelaţie: Nuţi- preşedinte PDL... Nuţi - preşedinte... Nu cumva oţi vrea ca blonda lu' Cocoş să rămână în istorie drept "Nuţi-cea-în-Schengen-băgătoare-de-ţară?"