Ce a făcut senzaţionalul DD în Ioropa

A plecat luni la Munchen şi s-a întors azi de la Viena. Între timp, a fost în Germania, Spania, Franţa, Monaco şi Austria - după spusa proprie. Nu mă întrebaţi cum, probabil că dacă ne dezvăluie trucul, va fi nevoit să ne ucidă. Şi după aceea să pună întrebări cretine sms-istice de genul celei care se referea la eliberarea vezicii poliţistului Cioacă undeva în apropiere de Bran. Deci, rezultă de aici că Senzaţionalul a descoperit, cel mai probabil, secretul teleportării. Altfel, dacă punem cap la cap orele petrecute la check in - admiţând că întâlnirile le-a avut în incinta aeroportului - dă cu virgulă şi cu perioadă. Şi nu, nu a mers cu un avion privat, că doar a fost "coleg" de zbor cu irepetabilul ministru pentru dialog social, domnul Liviu Pop.

De ce ne interesează unde a mers DD şi ce a făcut el acolo? Într-o ţară sănătoasă şi în nişte condiţii normale nu ne-ar interesa, cum nu ne interesează nici ce marcă de beţişoare pentru urechi foloseşte Simona Senzual, că doar nu şi le-a cumpărat din banii de protocol, ca MRU. Dar e relevant unde şi-a plimbat Senzaţionalul fizicul şi cum a ars-o zilele astea pentru că el este "decât" câştigătorul licitaţiei pentru Oltchim, un combinat chimic şi el. Bine, eu aş fi inclus în caietul de sarcini obligativitatea unu control psihiatric pentru licitatori, dar treacă de la mine.

Aşadar, ce a făcut Senzaţionalul prin Europa? S-a dus la tanti Merkel cu sărumâna? A rugat-o pe madame Redding să-şi doneze banii de fond de ten pentru binele poporului?

Eu zic că, dacă aveţi prieteni care au fost în vacanţă zilele astea prin ţările în care zice DD că s-a plimbat, să-i rugaţi să se uite cu lupa la pozele făcute pe lângă obiective turistice importante: S-ar putea să-l reperaţi aşezat la piciorul Turnului Eiffel sau lângă Poarta Brandenburg, cu mâna întinsă rugător şi cu un cartonaş inscripţionat "Für/Para/Pour Oltchim".

MRU: priceless. Pentru restul, există buget

Mă uit la Sinteza Zilei şi aflu că în vreo două luni de guvernare, MRU a cumpărat deodorante de fiţe fără număr, diverse creme, cremuţe şi cremuliţe, prosoape, tratamente antirid, spray-uri de aromoterapie, parfumuri scumpe... Dacă asta ar fi fost lista lui privată de cumpărături, era OK, dar - şoc şi groază -  toate erau decontate din bugetul de stat. Adică eu i-am cumpărat lui Ungureanu şerveţele Puff şi cremă de faţă? Şi parfum şi cremă de mâini? Şi unguent anti-băşici? Da' ceaiul de muşeţel nu-ţi mai e bun, maică? Oricum, din lista de shopping a lui MRU, prezentată în Jurnalul de mâine, înţeleg că MRU se temea de riduri, era stresat şi se trata cu fâs, avea băşici şi iritaţii (nu, nu vreau să cunosc localizarea exactă a afecţiunii), era mucos şi se împuţea uşor, la câtamai cantitatea de deodorant şi-a cumpărat. Prietene, dacă 78 de zile de guvernare te-au distrus în aşa hal, eu zic că e mai bine să previi decât să traezi: lasă-te, băiatule, de politică. Îţi face rău. Iar pe noi ne distruge de-a dreptul. Sau de-a dreapta.

Liv ză ingliş tu ză transleităr. Şat ap!

Domnu' preşedinte, dom' Băsescu, Traiane! Ceea ce scoţi mata pe gură când ai musafiri străini este profund deranjant. Ştiu, îţi imaginezi că vorbeşti limba engleză. Nu e adevărat. Sunetele pe care le produci nu au nicio legătură cu limba lui Shakespeare, care sunt sigură că s-ar tăvăli în chinuri dacă te-ar putea auzi. E ca atunci când un om latră, în joacă, la un câine. Omul crede că nu e mare diferenţă de exprimare; câinele nu pricepe nimic şi înclină capul, intrigat. Oamenii ăia din Comisia de la Veneţia nu au înclinat azi capul în nicio direcţie pentru că sunt foarte bine crescuţi. Asta i-a împiedicat să se întrebe între ei "What the... is he talkin' about? Is that even a language?"

Asta ca să nu mai spun că mi se pare de un porc extrem şi CE ai spus, nu doar CUM ai spus-o. La cum prezinţi tu lucrurile, ai zice că abia de câteva zile au dispărut tancurile de pe străzi şi că trotuarele tocmai au fost spălate de sângele nevinovat al apărătorilor democraţiei care au luptat eroic împotriva puciştilor nemernici. Când spun "apărători ai democraţiei" mă refer, desigur, la Monica Macovei, Mihail Neamţu şi alţi ungureni. Ca să nu mai spun că e uşor deplasat să amesteci Parchetul General într-o discuţie despre felul în care instituţiile statului şi-au făcut treaba la referendum. Ce treabă are (legal vorbind) Parchetul în chestia asta? Şi, mă rog frumos, care e victoria democraţiei în situaţia în care o majoritate care şi-a exprimat voinţa prin vot e învinsă prin neprezentare?

Sper ca reprezentanţii Comisiei de la Veneţia să ştie că democraţia nu înseamnă nici non-combat, nici victorie prin abandon. Democraţie mai înseamnă şi să ştii când e cazul să te duci, odată, acasă. Sau pe mare. Sau la lecţii de engleză.

Că tot veni vorba, dragii mei politicieni-şi-alte-persoane-publice-care-vorbesc-execrabil-o-limbă-străină, dacă, în timp ce voi credeţi că vorbiţi în engleză sau ceva, interlocutorul capătă o privire opacă şi începe să se foiască, nu e pentru că l-aţi copleşit cu elocinţa, ci pentru că NU PRICEPE O IOTĂ. Există interpreţi. Nu din ăia cărora le lipiţi bani pe frunte. Din ăia care poartă căşti - STS, stai jos, nu de tine zic - şi stau într-o cabină. Interpreţii ăştia de care zic eu se mai numesc şi translatori şi cu asta se ocupă. Folosiţi-i cu încredere. Iţ maci betăr.

Dosariada şi Păcală

După Jocurile Olimpice şi Paralimpice, o nouă competiţie începe să ţină capul de afiş. Lipsită de fair-play, bazată pe reguli încălcate la fiecare pas, cu lovituri sub centură nu doar permise, ci chiar încurajate, Dosariada a început. Pe şest, fără o ceremonie spectaculoasă, dar cu o largă participare, manifestarea pare să ridice la rang de sport naţional abuzul şi practicarea poliţiei politice. Imediat după referendum, oamenii erau chemaţi cu sutele să dea declaraţii în faţa procurorilor "de la Bucureşti". Eventual, cu mâna pe Biblie, iar Biblia, pusă pe capota maşinii. Sau, vorba lui Adi Ursu, cu mâna prinsă sub capota maşinii, pentru a stimula onestitatea. Procurorii au scos lumea din biserică, au luat cu duba femei care stăteau acasă cu copiii, au vrut să intre peste bătrâni în case... Şi toate astea pentru o singură "vină": aceea de a fi nesocotit "recomandarea" prezidenţială (şi ilegală) de a nu merge la vot. Radu Mazăre (care e departe de a fi vreun sfânt de zugrăvit în biserică) a fost acuzat de instigare la vot. Nu am înţeles exact în ce moment acţiunea de a vota a devenit infracţiune, având în vedere că "instigare" presupune comiterea unei fapte ilegale sau măcar imorale. Tot aşa cum nu am înţeles cum i se poate imputa lui Liviu Dragnea (cel care a condus campania USL pentru demiterea Divinului) faptul că a încercat să-şi stimuleze oamenii din teritoriu pentru a mobiliza lumea la vot. În fond, legea partidelor zice că formaţiunile politice au obligaţia de a stimula participarea cetăţenilor la scrutin. Procurorii (care probabil că l-au ascultat pe Dragnea şi-n budă, şi-n dormitor) spun că secretarul general al PSD le-ar fi promis chestii celor pe care i-a sunat. Posibil. Ce nu ştim este dacă le-a şi dat cele promise. Ştim însă că ne-am obişnuit de mulţi ani cu găleţi, şorţuri, brichete, pamperşi, făraşe şi şerveţele pentru nas în culorile diferitelor partide. Deci, care ar fi noutatea? Şi, dacă oamenii ăia sunaţi au fost ţepuiţi, au mobilizat omenetu' la vot şi au rămas fără cado', care ar fi problema? "Am fost fraier" nu cred că poate constitui o motivare în instanţă. Situaţia îmi aminteşte de o poveste cu Păcală, care era la judecată. Din când în când, atunci când judele se uita la el, Păcală băga mâna în sân şi se uita drept în ochii judelui. Ăsta, fomist (unele lucruri nu se schimbă niciodată) i-a dat câştig de cauză, aşteptându-se să primească, în schimbul hotărârii, vreo pungă cu galbeni. Păcală a scos însă din sân un mare bolovan şi i-a spus judecătorului corupt: "cu ăsta îţi spărgeam capul dacă nu-mi dădeai dreptate." Nu mi-e clar momentul în care Păcală a devenit personajul negativ.

Tronul din fundul Curţii Constituţionale

Nu ştiu cum să încep. Pentru că nu mai înţeleg nimic. Am auzit azi un preşedinte suspendat, apoi demis de facto prin vot popular şi în fine revenit  la Cotroceni prin giumbuşlucuri ceceriste, lăudând "instituţiile statului" că şi-au făcut treaba la referendum. Acuma, nu ştiu exact în ce sector a votat DNA, că pe lista din secţia mea de votare nu a figurat. Poate că inteligenţa mea e limitată, dar nu pot, în ruptul capului, să pricep ce treabă are Parchetul General cu buna derulare a unei consultări populare, altminteri în perfectă concordanţă cu legea fundamentală, Cecere dixit.

Când eşti pus în funcţie de 5,2 milioane de cetăţeni şi, nici 3 ani mai târziu, 7,4 milioane îţi spun "marş", oricât de Roberta ai fi la matematică, parcă-parcă un beculeţ trebuie să ţi se aprindă, nu? OK, a furat USL, a votat Ponta cu 7 mâini, Crin la fel, iar Constantin a condus camionul cu buletine naşpa - nu cred asta, dar să o admitem de dragul reducerii la absurd. Chiar aşa să fi fost, să zicem că nu au fost 7,4 ci 5,9 milioane. Tot sunt mai mulţi decât cei care te-au ales, Divinule.

După ce, în nici o săptămână, ţi-ai dat măsura consecvenţei, spunând ba că nu vrei să fii laş şi să te ascunzi sub preş, ba că mai bine stau oamenii acasă, dar că totuşi nu vrei să rămâi preşedinte la masa verde, ca în ultima zi să zici că mergi la vot şi imediat să te suceşti că tu nu vrei să votezi cot la cot cu piţipoancele lui Mazăre (între noi fie vorba, multe din fetele alea sunt mai inteligente şi mai instruite decât proaspăta doamnă Elena Ionescu, doar că n-au avut atâtea succesuri). După toate astea, ieşi şi spui că statul de drept nu poate fi făcut ţăndări, graţie instituţiilor. Aha. Deci instituţiile sunt un fel de amortizoare iar statul de drept... eşti tu?!

Şi acum ce faci? Te agăţi de putere ca înecatul de pai? Am o veste pentru tine: puterea asta de care crezi tu că te ţii cu dinţii nici măcar nu îţi aparţine. E puterea lui Barrosso, a lui Merkel, a lui Gittenstein şi a cui te-a mai ţinut cu de-a sila pe nenorocitul ăla de scaun prezidenţial. Nu mai pot să-i zic fotoliu, că deja îmi pare tron. Din ăla din fundul curţii. Da, din fundul Curţii Constituţionale. Atât ţi-a mai rămas.