De-a măgăruşul

Ştiu că, în ultima vreme, în România, pare că politica e ceva care ţine mai degrabă de regnul animal decât de specia umană - tropăie porci, pisicuţe, vaci şi armăsari, mai ceva ca în Farmville. Terminologie lansată de Marele Şacal. Sau Marea Hienă, că alea hăhăie. Ca să nu părăsesc domeniul, zic că de la alegeri încoace, mă simt ca măgăruşul din jocul cu acelaşi nume. Vă amintiţi? Poate că, în momentul şi în zona în care aţi copilărit, jocul se numea altfel; ideea însă e aceeaşi: doi copii îşi aruncă mingea de la unul la altul, peste capul unui al treilea, aflat la mijloc, care trebuie să reuşească s-o "intercepteze".

Prima minge care mi-a zburat pe deasupra capului au fost anunţatele negocieri cu UDMR. N-am nimic cu ei - pe Frunda l-aş vota preşedintele României - da' la ce vă trebuie, maică?! Şi de ce n-aţi zis de la început?

A doua minge a fost fiţuiciada de la Bruxelles. De mare porc gestul - ce e aia, tre' să pasezi bileţele ca la şcoala primară, tu ditamai preşedintele? Nu-ţi mai răspunde Barrosso la telefon, de trebuie să recurgi la asta, sau ce? Explicaţia a venit chiar de la "scriitor": hăhăhă, păi dacă nu voiam să mă vedeţi, credeţi că făceam asta la poza de grup? Nu, nu cred. Atunci, dacă tot ai vrut s-o faci în văzul lumii, spune-ne ce scria în ţidula aia nenorocită. Alt răspuns prompt: hăhăhă, nu vă spun.

Frustrant, nu? Mai ales când e pe banii tăi.

A treia minge: apare informaţia despre acordul semnat între USL şi Divin. Întrebat despre asta, Crin Antonescu răspunde cam ca Divinu': nu vă pot spune.

Frustrant din nou.

Prieteni, poate că n-aţi înţeles: (ştiu că o să sune a la Gigi Becali) da' pe banii mei nu faceţi mişto de mine, clar? Fiţele astea cu "ştiu, da' nu vă spun" le-am depăşit cam prin clasa a II-a. Voi, clasa politică, văd că sunteţi corijenţi, în pericol de repetenţie. La ce? La bun simţ.

O glumă proastă

De la alegeri încoace, mă distrez copios. Unul dintre bancuri este cel conform căruia USL-ul s-ar face vinovat de inflaţia de parlamentari de după redistribuire. Departe de a fi nişte prunci neprihăniţi, domnii din USL or avea multe bube, dar asta nu se numără printre ele. Dintr-un simplu motiv: ei au fost cei care au propus votul uninominal pur, fără redistribuiri şi alte ghiduşii, iar CîCîRî-ul, în frunte cu doamna Aspazia, a zis "ntţ!"

Sigur, dacă s-ar fi aplicat uninominalul pur, având în vedere că la scor PDL a ARS-o periculos de aproape de partidu' lu' domnu' Dan, probabil că democrat-liberalii ar fi avut în Parlament o reprezentare doar ceva mai răsărită decât a minorităţilor, alta decât cea maghiară. Era normal să se opună. Dar, măcar cei din PDL au bunul simţ să nu acuze pe nimeni pentru aberaţia care a ajuns să fie legislativul.

În schimb, tot felul de băieţi şi fete, autointitulaţi "de dreapta" - o fi o referire la mâna cu care... salută - găsesc de cuviinţă să facă diverse caterinci pe temă:

 Prima eroare: Parlamentul nu a fost înfiinţat acum; exista şi înainte de 9 decembrie 2012 şi avea vreo 470 de membri. Deci, diferenţa e de nici 120 de oameni.

A doua eroare: cei care au beneficiat de o lege electorală tâmpită au fost nu USL-iştii - care, în cea mai mare parte, şi-au închis colegiile - ci PDL-iştii şi PPDD-iştii, care au ajuns să consume oxigenul din Palatul Parlamentului "cu naşul" (poate 'ăl din suflet). Adică, după redistribuire. Cu câteva voturi. Nu ştiu exact pe cine reprezintă în Parlament astfel de oameni.

Soluţia cea mai bună? Uninominal în două tururi. Ca la prezidenţiale, ca la alegerea primarului. În felul ăsta, nu ne-am mai trezi cu rebuturi intrate în Parlament pe naşpa, ascunse în pubela democraţiei.

foto: Jurnal de Dreapta

Ajută-l pe Ştefan. Poţi!

Nu pentru că vin sărbătorile -  n-am înghiţit niciodată bullshitul ăsta - , ci pentru că Ştefan are nevoie. "Şi ce, parcă alţii n-au?" o să spui. Ba da. Dar simplul fapt că nu îi poţi ajuta pe toţi nu e un motiv să nu ajuţi pe nimeni. În fond, Oceanul a început cu o picătură... 

Breaking (no)News

Aşeaaa... nevasta lu' Marta, adică Madame Marta, după statut şi ocupaţie, cică e membru PNL. Care e materialul de breaking news aici? Toate partidele au membri din rândul profesorilor universitari, mecanicilor auto, taximetriştilor, coafezelor, specialiştilor în IT, curvelor şi mai ştiu eu ce meserii trecute sau nu în nomenclator or exista. Deci, care e ştirea? Era curvă şi a luat-o peneleu' cu japca de la Inter, sau ce? După ani de zile în care dame mai mult sau mai puţin blonde au făcut legea (harcea-parcea) în România, ne mai ofilim că apare şi una cu condicuţă? N-are nicio funcţie publică, nu e demnitar, deci...? Până la urmă, singurul pe care ar trebui să-l ţină şalele de trecutul zglobiu al duduii (în afară de procurorul de caz) e numitul Codruţ Marta, soţul doamnei în cauză. Dacă omu' ştia de unde a luat-o şi asta nu l-a deranjat, de ce se dau deontologii de ceasul morţii că aia e nu doar libertină, ci şi liberală? În schimb, nu pot să nu mă întreb câţi distinşi politicieni au trecut pe la duduie şi pe la alte dudui din branşă. Adică eu plătesc ca să meargă marţafoii ăştia la curve? Măcar să mă lase să le aleg...

Judecătorii dă motivarea la condamnare

Bucăţică din motivarea condamnării lui Adrian Năstase: "Prin intermediul martorului Rocsin Sever, consilier personal al inculpatului Năstase, ca prim ministru şi persoană aflată în relaţie de prietenie cu familia Năstase, în anul 2004 S.C.Eurografica S.R.L a ajuns să aibe contracte atât la nivel guvernamental, cât şi cu Partidul Social Democrat, în condiţiile în care atât Guvernul, cât şi partidul erau conduse de inculpatul Năstase."

Ce înţelegem noi de aici? Sincer? Nu mare lucru, în afara faptului că persoana care a redactat documentul e puţin supărată pe limba română - "să aibe"? WTF?!

Pe lângă asta, constat o incredibilă capacitate de dedublare a inculpatului, care reuşeşte să fie, în acelaşi timp, prim ministru şi prieten cu propria sa familie. Lucru care nu ne iese tuturor, pentru că unii se ceartă cu familiile lor, mai ales atunci când ajung în funcţii de răspundere - vezi Horia Georgescu.

Nu în ultimul rând, mai aflăm că, de vreme ce Guvernul şi PSD erau conduse de Năstase, nenorocitul tre' să meargă la pârnaie ca autor moral, nu? Dar domnul Boc a mers la pârnaie ca autor moral al furtişagurilor făcute de "băieţii deştepţi"? Că doar conducea şi Guvernul, şi PDL atunci când Oltchimul era crăcănat şi poştit din toate poziţiile de alde Adriean şi Boureanu cel mucos în freză.

Dar, să nu divagăm: mi-aş dori, din tot sufletul meu mic şi ticălos, ca domnii şi doamnele care se ocupă de justiţie în ţara asta frumoasă, dar din păcate locuită, să înveţe dracului gramatică şi să capete o ţâr' de logică. Sunt sigură că lucrurile ar merge mult mai bine. Sau măcar, când nu merg bine, aş putea citi şi eu o motivare dată de o instanţă din România, fără ca asta să-mi zdrumicăie neuronii şi cunoştinţele de sintaxa frazei. 

UPDATE: "Mai mult, prin mijlocirea martorului Rocsin, aceeaşi societate a realizat cărţi de vizită pentru inculpatul Năstase, ca prim ministru, fapt confirmat chiar de inculpat în faţa instanţei.". Eeeeei? Acu', că ştiu asta, chiar le dau dreptate. Ba chiar, zic că ar fi meritat închisoare pe viaţă. Aşa ceva...

Pentru "Războinicii luminii", care mor cu legea de gât, să vă zic un secret: există litera şi spiritul legii. Adicăăăă... pedeapsa pentru o infracţiune, prevăzută în Codul de Procedură Penală, poate fi adaptată în funcţie de CIRCUMSTANŢE. Dacă Gigel a pus ochii pe praştia lui Ionel şi, după o săptămână de pândă, i-o ciordeşte când Ionel face pipi în boscheţi, se pune că e furt calificat? Dacă ziceţi "da, că unde-i lege nu-i tocmeală," înseamnă că nivelul vostru de inteligenţă ar trebui declarat ilegal.

PS Înainte să mă luaţi la rangă: greşelile din titlu e intenţionate.

Stop and smell the roses

E bine să faci asta, din când în când. Mai ales că trandafirii miros al naibii de frumos, cum bine mi-a amintit azi cineva. Dar de ce uităm de ei? Poate pentru că mirosul înţepător al vriei de zi cu zi ne amăgeşte nările. Poate pentru că duhoarea nedreptăţii ne sufocă. Nu ştiu... dar cred că ar trebui să ne educăm simţurile să detecteze frumosul. Lucrurile care ne fac bine. Cele care nu ne transformă în sălbăticiuni însetate de bani, nici în războinici sângeroşi ai unor convingeri, ci pe cele care ne întăresc omenia. La coada cozii, alea sunt importante, nu? Când om muri  - şi nu, asta n-o să fie pe 21 decembrie, băgaţi-vă minţile în cap: pur şi simplu li se terminaseră mayaşilor consumabilele iar scribul care a făcut calendarul se pregătea de concediu - când om muri, zic, n-o să ne aducem aminte câte dispute am câştigat sau câţi bani am făcut. Nu vreau să cred că suntem atât de trişti. Eu una vreau să-mi pot aminti răsăriturile, norii, mirosurile şi fericirile copilăriei, săruturile, lătratul matinal al căţeilor, torsul mâţei, parcul meu preferat, marea şi vreo câteva beţii cu prieteni buni. Ăştia sunt tradafirii mei. Promit să nu le mai ignor parfumul.

Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, s-arestăm...

S-a deschis sezonul. Nu de campanie electorală, ci de vânătoare la politicieni. Bine, şi despre "materialele promoţionale" aş avea câte ceva de spus - ieri se umpluse facebook-ul de poze cu "pizza USL", "prezervative ARD" şi alte tristeţi născute din aparatul de propagandă usturoiată al lui Neamţu & Co. Asta e, dacă nu mai au voie să dea găleţi/făină/peşte împuţit/ce-or mai da, sunt nevoiţi să devină creativi. Că nu prea le iese pentru că orice act de creaţie presupune un minimum de inteligenţă, sau că nivelul lor de creativitate nu depăşeşte glumele demne de uşa WC-ului gării, asta e altă treabă.

Revenind: după referendum, echipe de gonaci de la DNA fugăreau oamenii bătrâni, simpli şi speriaţi, care se uitau la citaţiile alea ca iepurele-n faruri. Acum au intrat în acţiune vânătorii de elită, care nu caută decât vânat mare şi periculos. În alţi ani, cât ţinea campania se vâna mai mult la capcană şi se pescuia la carbid. Adică mai pe bază de branconaj, cum ar zice domnu' Igaş-cel-purtător-de-trening-la-evenimente-oficiale. Acum lucrurile se desfăşoară pe faţă, cu ditamai carabina de urşi. Care bubuie - speră vânătorii - suficient cât să sperie potârnichile votante şi să le ţină departe de urne, că - vorba aia - sunt toţi o apă şi-un pământ. Asta e ideea. Luăm cu duba unu' de pe dreapta, apoi unu' de pe stânga şi, tot tricotând aşa, dispersăm electoratul. Rezultatul: nicio majoritate clară. Minunat! În felul ăsta, Divinul o să poată spune "Vedeţi? În condiţiile astea, niciun partid nu e în măsură să propună premier. Aleg eu. Hmmm... Să vedem, să vedem... Gata, ştiu: MRU!"

Dacă se va întâmpla una ca asta, să ne dea Dumnezeu bani să cumpărăm cât unguent o să ne trebuiască, altminteri tare-mi e că o să usture!

Moştenirea familiei Georgescu

Mă uit la Exces de putere, cu Oana Stancu şi Adi Ursu. Mă crucesc. Nu sunt naivă, sunt conştientă de faptul că în România se fac mânării şi mizerii, dar când le vezi şi le auzi povestite aşa, la prima mână, e incredibil. E ca şi cum aş urmări un sequel la Caracatiţa italiană. Doar că, aici, personajele sunt mult mai perfide şi mai lipsite de scrupule. Încă nu există cadavre - deşi nu l-a găsit nimeni pe Codruţ Marta, pe care amicul său din copilărie Blejnar îl aşteaptă la Parchet cu flori şi cu bărbia tremurândă - dar nu e departe momentul, probabil.

NU exagerez deloc. Se vorbeşte de bolovani aruncaţi în geamurile de la casa fratelui lui Horia Georgescu - şeful ANI, dăcât - şi de maşina aceluiaşi frate, incendiată. Despre dosare de colaboratori ai Securităţii, folosite de tatăl aceluiaşi Horia Georgescu pentru a obţine favoruri de la şmecheri din funcţii înalte - domnul Ialomiţianu, de pildă, fost ministru de finanţe, pe care îl întreba cum să NU plătească taxe. Despre un om - Horia Georgescu - ajuns la PNA în ciuda unor avize negative, dar graţie sprijinului unui fost "tătic" din Securitate.

Caracatiţa? Erată: băieţii ăia italieni sunt nişte dulci copii. Ar trebui să vină aici, cu şorţuleţul călcat, batistuţa curată şi unghiuţele tăiate, să ia lecţii de la ai noştri. Ăia din Cosa Nostra, La Camorra etc sunt nişte încercări eşuate de mafioţi, din liga de preşcolari.

MRU în corzi. În corzile vocale

MRU ar fi un premier bun. Rectific: ar fi un premier mişto, mânca-ţi-aş! Păi, ia gândiţi-vă un pic. În loc să meargă cu căciula în pumni, poziţia "ghiocel" pe la pungi străine - FMI, Banca Mondială etc - ar putea să scoată bugetul statului din boc, îmbinând, nu-i aşa, utilul cu plăcutul. Ar fi suficient să cânte la un Consiliu European şi la două summit-uri G20 sau ce cumetrii europene mai organizează Jupân Barrosso. S-ar întoarce în ţară cu fruntea asudată - de la crema de faţă, desigur - dar tapetată cu lovele.

De ce să lase un talent, folosit cu atâta succes în tinereţile sale pre- şi post-uteciste, să se irosească în marasmul politicii şi al crizei economice? Dacă i-ar zice lu' madam Merkel şi ăleilalte non-femei, Redding, de Cenuşăreasa, cu siguranţă ar plânge de ar sări cămaşa de pe ele. Sigur, nu ar fi indicat să le cânte "Se mărită Mona", pentru că ar putea deveni geloase: s-ar gândi că muza lui MRU pentru aşa o cântare feelingoasă nu poate fi alta decât Monicuţa Macovei şi, vorba aia, Hell hath no fury like a woman scorned...

Revenind: pe lângă sacrificul pe ţambalul... ăsta, ALTARUL finanţelor publice, şi-ar face şi el un bănuţ de buzunar, să nu se mai plângă pe la mitinguri că nu mai are bani de La Prairie şi face riduri de la Lapte Doina. I-ar ajunge şi de plasturi mici pentru băşici, şi de hamburgeri cu vită Kobe, şi de vin fiert din f'o două baterii de Chablis.

Deci, domnu' MRU, nu vă lăsaţi, dom'ne! Eu cred că meritaţi să fiţi primu'. Da' începeţi cu-nceputul, încercaţi întâi la Vocea României...

Ce a făcut senzaţionalul DD în Ioropa

A plecat luni la Munchen şi s-a întors azi de la Viena. Între timp, a fost în Germania, Spania, Franţa, Monaco şi Austria - după spusa proprie. Nu mă întrebaţi cum, probabil că dacă ne dezvăluie trucul, va fi nevoit să ne ucidă. Şi după aceea să pună întrebări cretine sms-istice de genul celei care se referea la eliberarea vezicii poliţistului Cioacă undeva în apropiere de Bran. Deci, rezultă de aici că Senzaţionalul a descoperit, cel mai probabil, secretul teleportării. Altfel, dacă punem cap la cap orele petrecute la check in - admiţând că întâlnirile le-a avut în incinta aeroportului - dă cu virgulă şi cu perioadă. Şi nu, nu a mers cu un avion privat, că doar a fost "coleg" de zbor cu irepetabilul ministru pentru dialog social, domnul Liviu Pop.

De ce ne interesează unde a mers DD şi ce a făcut el acolo? Într-o ţară sănătoasă şi în nişte condiţii normale nu ne-ar interesa, cum nu ne interesează nici ce marcă de beţişoare pentru urechi foloseşte Simona Senzual, că doar nu şi le-a cumpărat din banii de protocol, ca MRU. Dar e relevant unde şi-a plimbat Senzaţionalul fizicul şi cum a ars-o zilele astea pentru că el este "decât" câştigătorul licitaţiei pentru Oltchim, un combinat chimic şi el. Bine, eu aş fi inclus în caietul de sarcini obligativitatea unu control psihiatric pentru licitatori, dar treacă de la mine.

Aşadar, ce a făcut Senzaţionalul prin Europa? S-a dus la tanti Merkel cu sărumâna? A rugat-o pe madame Redding să-şi doneze banii de fond de ten pentru binele poporului?

Eu zic că, dacă aveţi prieteni care au fost în vacanţă zilele astea prin ţările în care zice DD că s-a plimbat, să-i rugaţi să se uite cu lupa la pozele făcute pe lângă obiective turistice importante: S-ar putea să-l reperaţi aşezat la piciorul Turnului Eiffel sau lângă Poarta Brandenburg, cu mâna întinsă rugător şi cu un cartonaş inscripţionat "Für/Para/Pour Oltchim".

MRU: priceless. Pentru restul, există buget

Mă uit la Sinteza Zilei şi aflu că în vreo două luni de guvernare, MRU a cumpărat deodorante de fiţe fără număr, diverse creme, cremuţe şi cremuliţe, prosoape, tratamente antirid, spray-uri de aromoterapie, parfumuri scumpe... Dacă asta ar fi fost lista lui privată de cumpărături, era OK, dar - şoc şi groază -  toate erau decontate din bugetul de stat. Adică eu i-am cumpărat lui Ungureanu şerveţele Puff şi cremă de faţă? Şi parfum şi cremă de mâini? Şi unguent anti-băşici? Da' ceaiul de muşeţel nu-ţi mai e bun, maică? Oricum, din lista de shopping a lui MRU, prezentată în Jurnalul de mâine, înţeleg că MRU se temea de riduri, era stresat şi se trata cu fâs, avea băşici şi iritaţii (nu, nu vreau să cunosc localizarea exactă a afecţiunii), era mucos şi se împuţea uşor, la câtamai cantitatea de deodorant şi-a cumpărat. Prietene, dacă 78 de zile de guvernare te-au distrus în aşa hal, eu zic că e mai bine să previi decât să traezi: lasă-te, băiatule, de politică. Îţi face rău. Iar pe noi ne distruge de-a dreptul. Sau de-a dreapta.

Liv ză ingliş tu ză transleităr. Şat ap!

Domnu' preşedinte, dom' Băsescu, Traiane! Ceea ce scoţi mata pe gură când ai musafiri străini este profund deranjant. Ştiu, îţi imaginezi că vorbeşti limba engleză. Nu e adevărat. Sunetele pe care le produci nu au nicio legătură cu limba lui Shakespeare, care sunt sigură că s-ar tăvăli în chinuri dacă te-ar putea auzi. E ca atunci când un om latră, în joacă, la un câine. Omul crede că nu e mare diferenţă de exprimare; câinele nu pricepe nimic şi înclină capul, intrigat. Oamenii ăia din Comisia de la Veneţia nu au înclinat azi capul în nicio direcţie pentru că sunt foarte bine crescuţi. Asta i-a împiedicat să se întrebe între ei "What the... is he talkin' about? Is that even a language?"

Asta ca să nu mai spun că mi se pare de un porc extrem şi CE ai spus, nu doar CUM ai spus-o. La cum prezinţi tu lucrurile, ai zice că abia de câteva zile au dispărut tancurile de pe străzi şi că trotuarele tocmai au fost spălate de sângele nevinovat al apărătorilor democraţiei care au luptat eroic împotriva puciştilor nemernici. Când spun "apărători ai democraţiei" mă refer, desigur, la Monica Macovei, Mihail Neamţu şi alţi ungureni. Ca să nu mai spun că e uşor deplasat să amesteci Parchetul General într-o discuţie despre felul în care instituţiile statului şi-au făcut treaba la referendum. Ce treabă are (legal vorbind) Parchetul în chestia asta? Şi, mă rog frumos, care e victoria democraţiei în situaţia în care o majoritate care şi-a exprimat voinţa prin vot e învinsă prin neprezentare?

Sper ca reprezentanţii Comisiei de la Veneţia să ştie că democraţia nu înseamnă nici non-combat, nici victorie prin abandon. Democraţie mai înseamnă şi să ştii când e cazul să te duci, odată, acasă. Sau pe mare. Sau la lecţii de engleză.

Că tot veni vorba, dragii mei politicieni-şi-alte-persoane-publice-care-vorbesc-execrabil-o-limbă-străină, dacă, în timp ce voi credeţi că vorbiţi în engleză sau ceva, interlocutorul capătă o privire opacă şi începe să se foiască, nu e pentru că l-aţi copleşit cu elocinţa, ci pentru că NU PRICEPE O IOTĂ. Există interpreţi. Nu din ăia cărora le lipiţi bani pe frunte. Din ăia care poartă căşti - STS, stai jos, nu de tine zic - şi stau într-o cabină. Interpreţii ăştia de care zic eu se mai numesc şi translatori şi cu asta se ocupă. Folosiţi-i cu încredere. Iţ maci betăr.

Dosariada şi Păcală

După Jocurile Olimpice şi Paralimpice, o nouă competiţie începe să ţină capul de afiş. Lipsită de fair-play, bazată pe reguli încălcate la fiecare pas, cu lovituri sub centură nu doar permise, ci chiar încurajate, Dosariada a început. Pe şest, fără o ceremonie spectaculoasă, dar cu o largă participare, manifestarea pare să ridice la rang de sport naţional abuzul şi practicarea poliţiei politice. Imediat după referendum, oamenii erau chemaţi cu sutele să dea declaraţii în faţa procurorilor "de la Bucureşti". Eventual, cu mâna pe Biblie, iar Biblia, pusă pe capota maşinii. Sau, vorba lui Adi Ursu, cu mâna prinsă sub capota maşinii, pentru a stimula onestitatea. Procurorii au scos lumea din biserică, au luat cu duba femei care stăteau acasă cu copiii, au vrut să intre peste bătrâni în case... Şi toate astea pentru o singură "vină": aceea de a fi nesocotit "recomandarea" prezidenţială (şi ilegală) de a nu merge la vot. Radu Mazăre (care e departe de a fi vreun sfânt de zugrăvit în biserică) a fost acuzat de instigare la vot. Nu am înţeles exact în ce moment acţiunea de a vota a devenit infracţiune, având în vedere că "instigare" presupune comiterea unei fapte ilegale sau măcar imorale. Tot aşa cum nu am înţeles cum i se poate imputa lui Liviu Dragnea (cel care a condus campania USL pentru demiterea Divinului) faptul că a încercat să-şi stimuleze oamenii din teritoriu pentru a mobiliza lumea la vot. În fond, legea partidelor zice că formaţiunile politice au obligaţia de a stimula participarea cetăţenilor la scrutin. Procurorii (care probabil că l-au ascultat pe Dragnea şi-n budă, şi-n dormitor) spun că secretarul general al PSD le-ar fi promis chestii celor pe care i-a sunat. Posibil. Ce nu ştim este dacă le-a şi dat cele promise. Ştim însă că ne-am obişnuit de mulţi ani cu găleţi, şorţuri, brichete, pamperşi, făraşe şi şerveţele pentru nas în culorile diferitelor partide. Deci, care ar fi noutatea? Şi, dacă oamenii ăia sunaţi au fost ţepuiţi, au mobilizat omenetu' la vot şi au rămas fără cado', care ar fi problema? "Am fost fraier" nu cred că poate constitui o motivare în instanţă. Situaţia îmi aminteşte de o poveste cu Păcală, care era la judecată. Din când în când, atunci când judele se uita la el, Păcală băga mâna în sân şi se uita drept în ochii judelui. Ăsta, fomist (unele lucruri nu se schimbă niciodată) i-a dat câştig de cauză, aşteptându-se să primească, în schimbul hotărârii, vreo pungă cu galbeni. Păcală a scos însă din sân un mare bolovan şi i-a spus judecătorului corupt: "cu ăsta îţi spărgeam capul dacă nu-mi dădeai dreptate." Nu mi-e clar momentul în care Păcală a devenit personajul negativ.

Tronul din fundul Curţii Constituţionale

Nu ştiu cum să încep. Pentru că nu mai înţeleg nimic. Am auzit azi un preşedinte suspendat, apoi demis de facto prin vot popular şi în fine revenit  la Cotroceni prin giumbuşlucuri ceceriste, lăudând "instituţiile statului" că şi-au făcut treaba la referendum. Acuma, nu ştiu exact în ce sector a votat DNA, că pe lista din secţia mea de votare nu a figurat. Poate că inteligenţa mea e limitată, dar nu pot, în ruptul capului, să pricep ce treabă are Parchetul General cu buna derulare a unei consultări populare, altminteri în perfectă concordanţă cu legea fundamentală, Cecere dixit.

Când eşti pus în funcţie de 5,2 milioane de cetăţeni şi, nici 3 ani mai târziu, 7,4 milioane îţi spun "marş", oricât de Roberta ai fi la matematică, parcă-parcă un beculeţ trebuie să ţi se aprindă, nu? OK, a furat USL, a votat Ponta cu 7 mâini, Crin la fel, iar Constantin a condus camionul cu buletine naşpa - nu cred asta, dar să o admitem de dragul reducerii la absurd. Chiar aşa să fi fost, să zicem că nu au fost 7,4 ci 5,9 milioane. Tot sunt mai mulţi decât cei care te-au ales, Divinule.

După ce, în nici o săptămână, ţi-ai dat măsura consecvenţei, spunând ba că nu vrei să fii laş şi să te ascunzi sub preş, ba că mai bine stau oamenii acasă, dar că totuşi nu vrei să rămâi preşedinte la masa verde, ca în ultima zi să zici că mergi la vot şi imediat să te suceşti că tu nu vrei să votezi cot la cot cu piţipoancele lui Mazăre (între noi fie vorba, multe din fetele alea sunt mai inteligente şi mai instruite decât proaspăta doamnă Elena Ionescu, doar că n-au avut atâtea succesuri). După toate astea, ieşi şi spui că statul de drept nu poate fi făcut ţăndări, graţie instituţiilor. Aha. Deci instituţiile sunt un fel de amortizoare iar statul de drept... eşti tu?!

Şi acum ce faci? Te agăţi de putere ca înecatul de pai? Am o veste pentru tine: puterea asta de care crezi tu că te ţii cu dinţii nici măcar nu îţi aparţine. E puterea lui Barrosso, a lui Merkel, a lui Gittenstein şi a cui te-a mai ţinut cu de-a sila pe nenorocitul ăla de scaun prezidenţial. Nu mai pot să-i zic fotoliu, că deja îmi pare tron. Din ăla din fundul curţii. Da, din fundul Curţii Constituţionale. Atât ţi-a mai rămas.

Divinul e la Cotroceni; sunt liniştită.

Anul trecut sau acum 2 ani, am mers cu un vaporaş până pe Insula Ovidiu şi înapoi, în Mamaia. Ghiolul absolut superb, am văzut şi fotografiat un senzaţional apus de soare, pe insulă am  mâncat un peşte gustos şi am băut un vin bun - frumos, ce mai! Un singur inconvenient: vaporaşul era PLIN de nişte păianjeni mari, negri şi cu un fund grăsan. Când spun plin, mă refer la câteva sute, împrăştiaţi care-ncotro. La un moment dat, răpusă de oboseală şi de tocuri, am zis să mă risc şi să mă aşez pe un scăunel. Între piciorul scaunului şi şezut - ce să vezi? Un păianjen din ăsta dolofan. Cum eu eram obosită şi el părea paşnic, am decis să-l las în durerea lui, dar să-l mai controlez din când în când. Mă uitam, el era acolo, era OK. Când m-am uitat şi, brusc, nu l-am mai văzut, am sărit direct în mijlocul punţii, urlând "luaţi-l de pe mineeeeeee!".

Divinul e ca un păianjen otrăvitor. E mai bine să ştii exact unde e. Deci, cum spuneam: deocamdată sunt liniştită.

Nu mai e timp pentru INFOrmație?

Faptul că am lucrat la TVR Info nu este, în sine, un motiv pentru care semnez această petiţie. Însă faptul că, lucrând acolo, am văzut şi am înţeles modul în care o mână de oameni însufleţiţi doar de motivaţia interioară reuşesc să concureze onorabil posturi mult mai antrenate şi mai "dotate" este un motiv foarte bun pentru a nu fi de acord cu închiderea TVR Info. Mi se pare firesc ca o televiziune publică să aibă propriul post de ştiri; în ţările normale la cap aşa este.

Mai ales că bugetul unui post de ştiri (mai ales al TVR Info) nici măcar nu se apropie de bugetul alocat unor producţii "grandioase" marca TVR, care au eşuat lamentabil din punct de vedere al rating-ului, fapt care nu le-a împiedicat să rămână, zâmbitoare, în grilă. Ştiu, se vorbește de salarii fabuloase şi de condiţii preferenţiale. În redacţia TVR Info, eu am văzut doar oameni care munceau cât pentru 3 şi erau plătiţi cât pentru mai puţin de 1. Nu mă refer la cazuri "speciale" pe care le cunoaştem cu toţii. Mă refer la oamenii lângă care am lucrat în fiecare zi în care am fost acolo. Oameni pregătiţi, talentaţi, cu experienţă sau măcar cu bunăvoinţă şi cu dorinţa de a învăţa, în cazul în care experienţa nu era punctul lor forte.

TVR Info a demonstrat că televiziunea publică de ştiri nu este o contradicţie în termeni, ci un lucru fezabil. Mai mult: un lucru necesar. Ca şi un post de cultură, dacă veni vorba. SINGURUL de acest fel!

Cred că un popor care consideră că nu mai are nevoie de cultură şi de informaţie poate să se aşeze, ca elefanţii, şi să aştepte să moară. Pur şi simplu, nu-şi mai are rostul.

300. Eroii de la Termopilit

Traian Băsescu, 2004:

Traian Băsescu, 2012:

"Surprizele vor fi mari dacă actualizarea se face corect. Eu mizez pe o creştere a numărului de electori cu cel puţin de 300.000. Ceea ce înseamnă că vor fi mai puţine procente la referendum" (realitatea.net)

What's wrong with this picture? Trecând peste faptul că alegerile "fraudate cu certitudine" în 2004 au fost câştigate de alianţa D.A. şi de Luminăţia Sa, văd că şi acum Divinul vorbeşte tot despre o diferenţă dubioasă de 3 sute de mii de oameni. Ori are un fetiş cu numărul ăsta (pe lângă fetişul cu tricouaşul turcoaz), ori ăştia 300 sunt un fel John Doe multiplicat, numai bun de băgat sau de scos de pe listele electorale, în funcţie de interesul jucătorului.

Psihoterapie nesolicitată sau cum să te bagi ca musca

Mi-am făcut blog acum 4 ani. Nu ca să câştig bani din el, nici pentru că mă cred vreun Seneca al timpurilor moderne. Nici din dorinţa de a îmi pune viaţa pe tapet, aşa cum fac cei care anunţă pe blogurile personale, minut cu minut, tot ce au văzut, bătut, pupat etc. Motivele pentru care a apărut luivuitonu' şi xenonu' sunt exprimate foarte clar aici. Însă constat că mulţi oameni nu pricep ce este un blog şi ce vrea el. Aşa că se simt datori să facă analiză pe text, psihanaliză chiar. Poate că aserţiunile voastre, ale celor care faceţi asta, sunt corecte. Poate că sunt greşite. Dar, oricum ar fi, sunt nesolicitate. Sunteţi liberi, ba chiar vă invit cu drag să vă daţi cu părerea (şi nu, nu ţin să coincidă cu a mea, ba chiar e mai interesant dacă nu coincide) despre conţinutul postării, nu despre autorul ei. Dacă vreau să aflu mai multe despre mine, pot să-mi fac o introspecţie serioasă sau pot cheltui nişte bani să merg la un psihanalist. Că sunt impulsivă sau nu, răutăcioasă sau bună de pus la rană şi ce alte trăsnăi mai scriu unii şi alţii, zău că nu ţin s-o aflu de la unii cititori care, culmea! încep prin a-mi spune că nu mă cunosc. Păi, dacă nu mă cunoşti, amice, cam cât tupeu să ai?

În altă ordine de idei, revin cu o rugăminte mai veche. OK, acum e regulă: semnaţi cumva. Oricum. Fie cu pseudonim (dacă n-aveţi cojones) fie cu numele din buletin; puteţi să semnaţi şi ca Genghis Han - nu mă interesează. Însă mi se pare laş şi de colţul blocului să îţi ascunzi opiniile, oricare ar fi ele, după un "anonim" sec. Dacă nu vreţi aşa, măcar nu mai trimiteţi comentarii, pentru că ele nu vor mai fi publicate.

Le mulţumesc tuturor celor care înţeleg la ce foloseşte un blog şi care este rostul funcţiei "comentează". Restul... e spam.

PDL UNPR USL

Păi

Dacă

Luna

Umbreşte

Noaptea

Pământul

Razele

Unde

Să

Lumineze?

Acu' v-aţi prins? E un exerciţiu. De normalitate comportamentală şi de sănătate mintală. Pe care constat că tot mai mulţi oameni le pierd cu o viteză înspăimântătoare. Toate alea din titlu sunt nişte litere. Alăturarea lor poate însemna orice. Nu totul pe lumea asta se reduce la politică. Mă întreba un cititor al acestei postări dacă până acum eram nefericită şi am găsit în sfârşit ceva ce pot controla. Nu, la ambele întrebări. Nu eram nefericită până acum, după cum nici nu mi-a crescut nivelul de fericire datorită vreunui eveniment recent. Cât despre a găsi ceva ce pot controla, da, am găsit aşa ceva, de când am devenit conştientă de mine ca fiinţă umană - acum vreo 32 de ani.  Propriile-mi reacţii. Că nu îmi iese de fiecare dată partea cu autocontrolul, asta e altceva. Dar lucrez la el. Hai să lucrăm cu toţii, ce ziceţi? Fiecare la al lui. Altfel, o să ajungem cu toţii ca iepuraşul din bancul cu clătitele:

"Vreau clătite, dar n-am tigaie. Mă duc la urs să împrumut una." Pe drum, începe să se gândească: "mda... şi dacă îmi cere şi el? Ei, asta e, o să-i dau una-două, acolo, de poftă. Dar dacă vrea mai multe? Dacă vrea jumătate? DACĂ MI LE IA PE TOATE???" Tot gândindu-se aşa, ajunge la uşa ursului. Bate, ursul îi deschide: "Ooo, iepuraşule, ce mă bucur să te văd..." Iepuraşul: "Ursule, ştii ce? Du-te dracului cu tigaia ta cu tot!"

Nu vă băgaţi picioarele în tigaia mea înainte să aflaţi despre ce e vorba. Cine ştie, poate că nu aveam de gând să vă cer nicio clătită.

Sper că Băsescu e fericit.

Nu, nu e la mişto. Chiar sper din tot sufletul că e fericit. Sper că Ponta, Blaga, Anastase, Udrea, Antonescu, Rus, Turcan, Chiţoiu şi Boagiu sunt fericiţi. Sper că toţi oamenii, politici sau nu, sunt fericiţi. Pentru că, atunci când sunt fericiţi, oamenii sunt buni. Cred că nemulţumirea e cea care ne face înverşunaţi. Iar nefericirea ne face de-a dreptul răi. Şi mai cred că trebuie să ne căutăm fericirea în lucruri pe care, măcar în parte, le putem controla. Nu într-o evoluţie politică, într-un meci de fotbal pe care îl joacă alţii sau într-un pariu. Leagă-ţi fericirea de politică doar dacă eşti politician. De fotbal, dacă eşti fotbalist. De pariu... dacă trişezi. Dacă îţi pui fericirea în alţii, vei fi dezamăgit. Şi vei deveni nemulţumit. Nefericit. Rău.

P.S. Le mulţumesc tuturor celor care nu s-au oprit la titlu. Totdeauna, răsplata celor care merg dincolo de suprafaţă este faptul că află ceva despre celălalt. Asta e cheia comunicării.