Mă uit la Exces de putere, cu Oana Stancu şi Adi Ursu. Mă crucesc. Nu sunt naivă, sunt conştientă de faptul că în România se fac mânării şi mizerii, dar când le vezi şi le auzi povestite aşa, la prima mână, e incredibil. E ca şi cum aş urmări un sequel la Caracatiţa italiană. Doar că, aici, personajele sunt mult mai perfide şi mai lipsite de scrupule. Încă nu există cadavre - deşi nu l-a găsit nimeni pe Codruţ Marta, pe care amicul său din copilărie Blejnar îl aşteaptă la Parchet cu flori şi cu bărbia tremurândă - dar nu e departe momentul, probabil.
NU exagerez deloc. Se vorbeşte de bolovani aruncaţi în geamurile de la casa fratelui lui Horia Georgescu - şeful ANI, dăcât - şi de maşina aceluiaşi frate, incendiată. Despre dosare de colaboratori ai Securităţii, folosite de tatăl aceluiaşi Horia Georgescu pentru a obţine favoruri de la şmecheri din funcţii înalte - domnul Ialomiţianu, de pildă, fost ministru de finanţe, pe care îl întreba cum să NU plătească taxe. Despre un om - Horia Georgescu - ajuns la PNA în ciuda unor avize negative, dar graţie sprijinului unui fost "tătic" din Securitate.
Caracatiţa? Erată: băieţii ăia italieni sunt nişte dulci copii. Ar trebui să vină aici, cu şorţuleţul călcat, batistuţa curată şi unghiuţele tăiate, să ia lecţii de la ai noştri. Ăia din Cosa Nostra, La Camorra etc sunt nişte încercări eşuate de mafioţi, din liga de preşcolari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.