A fost...

...că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti. Dar, dacă nu s-ar povesti, ar mai şti cineva că a fost? Că am fost? Stăm atât de puţin pe Pământ, încât amintirile şi poveştile celorlalţi despre noi devin nu doar o prelungire a vieţii noastre, ci aproape că i se substituie. Trăim mai mult, uneori şi mai intens, în mintea şi în sufletul celor care ne-au cunoscut, care ne-au iubit, ne-au urât, pe care i-am amuzat sau enervat. Chiar şi în cei cărora le-am fost indiferenţi. Ne continuăm existenţa în spiritul oamenilor cărora le-am intersectat vieţile, fie şi numai pentru câteva clipe. Iar, aceştia, la rândul lor, vor trăi în amintirile altora. Da. Suntem nemuritori...