Un orologiu sună noaptea jumătate.
La castel în poartă oare cine bate?
Ce să vezi? Băieţii de la DNA!
Tocmai a-nceput dosariada ta...
Acu', pe bune, chiar nu mai înţeleg nimic. De ce Doamne, iartă-mă, vin ăştia ca vizigoţii, noaptea, peste oameni? A, dacă ar fi vreun criminal în serie, vreun interlop periculos, din ăla care doarme cu sabia ninja sub pernă şi cu perna sub pistol, ca în bancurile cu Chuck Norris, aş mai înţelege. Sau dacă ar fi vreun urmărit general... Dar nu, că pe ăştia îi lasă în pace, îi trimit acasă la relaxare sau în Siria la plajă.
Nu îl apăr pe Popoviciu&Co., nu de alta dar chiar are cine - în fond domnul avocat Dan Apostol l-a rezolvat şi pe Băselu, doar n-o să dea chix cu Puiu... Vorbesc doar de principiu. Chestia asta cu descinderea în creierii nopţii (în condiţiile în care pentru oamenii civilizaţi funcţionează foarte eficient citaţia) pare ruptă dintr-un film de la Hollywood. Din ăla de categoria W. În care n-au avut bani de un fake blood ca lumea, şi se vede ketchup-ul de la o poştă. Bine, în fond, contează succesul de box office. Iar continuările scenariilor de succes au avut totdeauna priză la public. Or, să recunoaştem, filmul "Răpirea din Irak" a fost un hit. Acum, pe ecrane, sequel-ul "Căderea lui Doi şi-un sfert". Filmul începe aşa: "După 50 de ani..." şi se termină cu următorul text, undeva, în josul ecranului: "... nimeni nu a mai reuşit, niciodată, să găsească documentele. Acesta este un scenariu după un caz real".
Vizionare plăcută!
La castel în poartă oare cine bate?
Ce să vezi? Băieţii de la DNA!
Tocmai a-nceput dosariada ta...
Acu', pe bune, chiar nu mai înţeleg nimic. De ce Doamne, iartă-mă, vin ăştia ca vizigoţii, noaptea, peste oameni? A, dacă ar fi vreun criminal în serie, vreun interlop periculos, din ăla care doarme cu sabia ninja sub pernă şi cu perna sub pistol, ca în bancurile cu Chuck Norris, aş mai înţelege. Sau dacă ar fi vreun urmărit general... Dar nu, că pe ăştia îi lasă în pace, îi trimit acasă la relaxare sau în Siria la plajă.
Nu îl apăr pe Popoviciu&Co., nu de alta dar chiar are cine - în fond domnul avocat Dan Apostol l-a rezolvat şi pe Băselu, doar n-o să dea chix cu Puiu... Vorbesc doar de principiu. Chestia asta cu descinderea în creierii nopţii (în condiţiile în care pentru oamenii civilizaţi funcţionează foarte eficient citaţia) pare ruptă dintr-un film de la Hollywood. Din ăla de categoria W. În care n-au avut bani de un fake blood ca lumea, şi se vede ketchup-ul de la o poştă. Bine, în fond, contează succesul de box office. Iar continuările scenariilor de succes au avut totdeauna priză la public. Or, să recunoaştem, filmul "Răpirea din Irak" a fost un hit. Acum, pe ecrane, sequel-ul "Căderea lui Doi şi-un sfert". Filmul începe aşa: "După 50 de ani..." şi se termină cu următorul text, undeva, în josul ecranului: "... nimeni nu a mai reuşit, niciodată, să găsească documentele. Acesta este un scenariu după un caz real".
Vizionare plăcută!
smart girl. Daca se trimitea citatie nu stia nimeni. Daca se descinde in miez de noapte stiu toti. Si cum la noi trendul e ca trebuie sa stie toti... ti-ai lamurit singura nelamurirea ca sa zic asa.
RăspundețiȘtergereDaaaa... clar trebuie bătută toba... Doar vin prezidenţialele peste noi, nu?
RăspundețiȘtergereavocatul dan apostol? :)) sau aurelian badulescu?
RăspundețiȘtergereDan Apostol, trust me :D
RăspundețiȘtergerepe cuvânt îţi aduc chiftele şi portocale...sau c e vrei tu...:)))
RăspundețiȘtergereMda... brăţări port deja... de argint, da' e bine că şi alea de oţel sunt hipoalergenice :))))
RăspundețiȘtergereEu aduc portocalele. Irina , faci tu chiftelele?
RăspundețiȘtergereAsa facem. Ramine stabilit, dar tine cont ca chiftele pe care le fac eu sunt atit de bune ca s-ar putea sa atentezi la ele inainte de a ajunge la destinatarul initial, Laura. Nu stiu daca ma risc...dar, hai, am sa fac mai multe ca sa va infruptati amindoi. Hihihi...
RăspundețiȘtergere