"Preşedintele României, Traian Băsescu, nu a fost niciodată la sediul companiei omului de afaceri Puiu Popoviciu, se arată într-un comunicat emis de către Preşedinţia României."
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, neagă orice legătură cu omul de afaceri Puiu Popoviciu.
Între cele două afirmaţii există câteva diferenţe. Le puteţi identifica? Eu am găsit-o pe asta: Antonescu neagă orice legătură, în vreme ce domnul preşedinte ne informează că nu a fost niciodată la sediul companiei respectivului. Dar, după toate rigorile logicii şi ale bunului simţ, simplul fapt că nu te-ai dus să-l vizitezi pe X la serviciu nu înseamnă că nu puteai să te întâlneşti cu el în altă parte, nu? Vorba aia, "la mine sau la tine?" Sau la vreun cico, prin oraş... În fond, la noi, şi alianţele de guvernare se fac la cârciumă, între aperitiv şi felul doi. Iar afacerile se perfectează, probabil, la cognac.
Pâna una-alta, domnul preşedinte îşi exprimă dezamăgirea că un ofiţer superior se pretează la chestii pe care le-ar face, eventual, un ziarist (împuţit, aş adăuga eu). Mai exact, trădătorul de neam şi ţară îi stropeşte preşedintelui, cu noroi de şantier, imaginea imaculată ca uniforma de gală de pe vremea când era comandant de navă. Comandant a şi rămas, doar că acum comandă alte chestii.
Numai că noroiul, fie el şi de pe şantierul lui Popoviciu, iese la spălat; în schimb, crinii, odată păliţi, îşi revin mai greu... Aşa că, să alegem preşedintele acum, repede, până nu apucă Antonescu să înflorească, nu, domnule Băsescu?
Cum ziceam, chestie de nuanţă... Da' de data asta cam bate în căcăniu, ca noroiul din Băneasa Rezidenţial.
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, neagă orice legătură cu omul de afaceri Puiu Popoviciu.
Între cele două afirmaţii există câteva diferenţe. Le puteţi identifica? Eu am găsit-o pe asta: Antonescu neagă orice legătură, în vreme ce domnul preşedinte ne informează că nu a fost niciodată la sediul companiei respectivului. Dar, după toate rigorile logicii şi ale bunului simţ, simplul fapt că nu te-ai dus să-l vizitezi pe X la serviciu nu înseamnă că nu puteai să te întâlneşti cu el în altă parte, nu? Vorba aia, "la mine sau la tine?" Sau la vreun cico, prin oraş... În fond, la noi, şi alianţele de guvernare se fac la cârciumă, între aperitiv şi felul doi. Iar afacerile se perfectează, probabil, la cognac.
Pâna una-alta, domnul preşedinte îşi exprimă dezamăgirea că un ofiţer superior se pretează la chestii pe care le-ar face, eventual, un ziarist (împuţit, aş adăuga eu). Mai exact, trădătorul de neam şi ţară îi stropeşte preşedintelui, cu noroi de şantier, imaginea imaculată ca uniforma de gală de pe vremea când era comandant de navă. Comandant a şi rămas, doar că acum comandă alte chestii.
Numai că noroiul, fie el şi de pe şantierul lui Popoviciu, iese la spălat; în schimb, crinii, odată păliţi, îşi revin mai greu... Aşa că, să alegem preşedintele acum, repede, până nu apucă Antonescu să înflorească, nu, domnule Băsescu?
Cum ziceam, chestie de nuanţă... Da' de data asta cam bate în căcăniu, ca noroiul din Băneasa Rezidenţial.
Mai laurash, nuantele astea...oare din cauza lor avem atitea portite de evitare a legilor, portite pe care le gasim chiar in legea in sine?! Pina acum, am fost convinsa ca limba romana are atitea nuante care fac bine vorbirii si exprimarii. Dar acum, cu o asa degradare a limbii, a relatiilor umane, a lipsei unui sistem de referinta si de valori incep sa ma intreb daca nuantele mai sunt bune. Probabil ca e in functie la ce ne raportam.
RăspundețiȘtergereCit despre nuantele dintre cele doua afirmatii...him! vezi ca cei cu ochi albastri cred ca nu au nunate.
Hmmm... Dacă nu mă înşel, amândoi au ochii albaştri. Doar că unul din ei are la gât "papion de european". Iar eu am preferat mereu bărbaţii eleganţi, în detrimentul celor... lalţi.
RăspundețiȘtergere... Şi preşedinţii, tot eleganţi îmi plac.
RăspundețiȘtergere