The Gods of Rock and Roll

Încă de la intrare, te simţi umil şi, în acelaşi timp, special, de parcă doar tu şi o mână de aleşi aţi avea dreptul să pătrundeţi acolo. 

Treci pe sub colonadă, privind în sus ca un copil şi păşind cu grijă să nu te împiedici de treptele largi de piatră. Intri. E cald şi miroase frumos, nu e fum, aşa cum te-ai fi aşteptat. Lumina e caldă, filtrată de sticla colorată şi vine de sus, de undeva din centrul încăperii.

De pe pereţi te privesc chipuri pe care parcă le ştii dintotdeauna, figuri pe care le simţi aproape, chiar dacă realizezi că, în viaţa asta, cel mai aproape de ei o să fii acum, aici, când priveşti, prin cristalul care le protejează, piese de îmbrăcăminte pe care ei le-au purtat cândva. Şi pe ele le ştii. Ai vrea să le poţi atinge, să simţi textura materialului, mirosul pielii tăbăcite, să te convingi că sunt reale. Îţi opreşti în zbor mâna care se întinde spre ele şi, zâmbind mai mult pentru tine, te aşezi şi ceri împărtăşania: "40 de Jack. Cu gheaţă."

Eşti la Hard Rock Cafe. Templul ridicat pentru a-i slăvi pe zeii păcătoşi ai muzicii. Cei pe care Dumnezeu i-a sărutat pe frunte.