Curious About the Case of Benjamin Button?

De câte ori aţi spus "ce bine ar fi să pot da timpul înapoi..."? Dar nu e bine să dai timpul înapoi. A, să ţi se ofere o a doua şansă, pentru a putea repara ceva, asta da. Dar să dai, efectiv, timpul înapoi nu e bine deloc.

Nu o spun eu, o spune Benjamin. Care întinereşte văzând cu ochii. Veţi spune "Păi cum, domn'le, şi ce e rău în asta?". Rău... n-ar fi. Doar nefiresc. Este ca şi cum, aflat în tren, treci în mare viteză pe lângă iubirea vieţii tale, care se află în trenul ce merge în direcţia opusă. O fracţiune de secundă, un schimb de priviri şi ştii. Ştii că este iubirea vieţii tale, dar, în acelaşi timp, ştii că aia a fost tot.

Pe de altă parte, trebuie să fie interesant să-ţi recapeţi inocenţa şi seninătatea, ca un atlet care, după zeci de ture de stadion, se aşază pe pistă, nemişcat, să-şi tragă sufletul. Benjamin Button e atletul care, după cea mai mare cursă, viaţa, intră la vestiare şi, cu un duş, îşi curăţă corpul şi mintea de toată transpiraţia amintirilor de om matur. Doar o privire albastră, ca o arsură de febră musculară îi mai aduce aminte cât a alergat.

Anything is possible...