Soluţii de refinanţare: varianta "banii, viaţa sau mustaţa"

E criză. Asta ştim deja. Şi o şi simţim: mai creşte o dobândă, îţi respinge banca dosarul de credit, patronul te trimite în concediu pe durată nedeterminată. Criză, criză, da' gura noastră să nu mănâncă şi ea ceva, mititica? Aşa s-or fi gândit ăia 2 (4, cu tot cu şoferul şi cu ăl' care ţinea de 6), care au jefuit ieri Banca Transilvania din Cluj.

Au făcut cum văzuseră ei la televizor; numai prada n-a fost ca la televizor: nici 70.000 de euro, în lei, zice BT. Păi ce jaf e ăsta, frateeee? În locul hoţilor, mă întorceam să le dau banii înapoi - "mă iertaţi, cred că, din greşeală, v-am luat mărunţişul de ţigări..."

Bine, dacă s-ar pricepe un pic la afaceri, hoţii ar veni înapoi la bancă, dar îmbrăcaţi frumos, la costum, cu cei (aproape) 70 de mii într-o servietă de aluminiu şi i-ar spune casierei: "Bună ziua, fiţi amabilă, am vrea să facem un depozit la dumneavoastră; ce dobândă aveţi pentru lei?"
Eu m-am gândit că poate oamenii aveau un credit cam de valoarea asta şi, na, atâta le-a trebuit. "Da", a spus colegul meu Radu Soviani, "şi l-au refinanţat de la Banca Transilvania". Recunosc, la varianta ASTA de refinanţare nu mă gândisem niciodată. Dar, atâta timp cât nu te prinde nimeni... În fond, câţi nu s-au "finanţat" sau "refinanţat" aşa?... Sigur, nu cu pistolul în mână. Tocmai de asta, ei nu trebuie căutaţi în topurile infractorilor periculoşi, ci în Topurile publicate anual în reviste cu hârtie lucioasă şi cu poze zâmbăreţe.

Dar, să revenim la marele jaf de la Cluj. Ieri, citind ştirea (chiar pe post) mă bufnea râsul, pentru că îmi aduceam aminte (da, ştiu) de un banc:

Undeva, la marginea unui oraş, în faţa unui bloc mai jerpelit, un nene cosea iarba. La un moment dat, un planor purtat aiurea de vânt se izbeşte de bloc pe la etajul 6 şi îi cade omului la picioare. Ăsta îşi dă basca mai pe ceafă şi, proptit în coasă, fluieră a pagubă: "ţară de rahat, atentate de rahat..."