Sunt cuvinte cu care ne-am obișnuit, pe care le așteptăm, cel mult, cu emoția provocată de curiozitate - Cine ce rochie mai poartă? Oare câștigă filmul meu preferat?
Ne gândim că Ei, zeii, premiații, aleșii, privesc toată agitația cu blazare și, în cel mai bun caz, cu o ușoară iritare - Am prea multe ținute dintre care să aleg... O să stau lângă X și nu o pot suferi etc.
Nu.
Sau, poate că e adevărat, dar numai până când urcă pe scenă să-și ia statueta. În acel moment, încetează să mai fie zei și redevin copii. Pe măsură ce urcă treptele scenei, divele redevin fetițele de 5 ani care se împiedicau prin casă încălțate cu pantofii mamei, încercând să imite mersul vreunei starlete la modă, cei mai fascinanți și doriți bărbați ai planetei sunt, din nou, puștii acneici care plângeau noaptea pe înfundate pentru că îngerul blond din vecini i-a ignorat la ora de sport, iar cel mai apreciat compozitor de muzică de film e, iar, băiețelul chinuit de interminabile lecții de pian.
În momentul în care ajung pe scenă, în dreptul microfonului, mâinile mângâie statueta aurie, reflectoarele îi orbesc, vuietul aplauzelor trece cu greu de bubuitul propriului puls care le răsună în urechi iar lacrimile li se înnoadă în gât; transformarea e completă.
Atunci, sunt copleșiți de toate dorințele nespuse dar împlinite, de visurile ciobite și lipite la loc, de toate temerile cumplite care îi bântuie când sunt singuri, și care dispar ca monștrii de sub pat când se aprinde lumina. Dintr-odată, vine revelația: YOU LIKE ME! YOU REALLY LIKE ME!
Ne gândim că Ei, zeii, premiații, aleșii, privesc toată agitația cu blazare și, în cel mai bun caz, cu o ușoară iritare - Am prea multe ținute dintre care să aleg... O să stau lângă X și nu o pot suferi etc.
Nu.
Sau, poate că e adevărat, dar numai până când urcă pe scenă să-și ia statueta. În acel moment, încetează să mai fie zei și redevin copii. Pe măsură ce urcă treptele scenei, divele redevin fetițele de 5 ani care se împiedicau prin casă încălțate cu pantofii mamei, încercând să imite mersul vreunei starlete la modă, cei mai fascinanți și doriți bărbați ai planetei sunt, din nou, puștii acneici care plângeau noaptea pe înfundate pentru că îngerul blond din vecini i-a ignorat la ora de sport, iar cel mai apreciat compozitor de muzică de film e, iar, băiețelul chinuit de interminabile lecții de pian.
În momentul în care ajung pe scenă, în dreptul microfonului, mâinile mângâie statueta aurie, reflectoarele îi orbesc, vuietul aplauzelor trece cu greu de bubuitul propriului puls care le răsună în urechi iar lacrimile li se înnoadă în gât; transformarea e completă.
Atunci, sunt copleșiți de toate dorințele nespuse dar împlinite, de visurile ciobite și lipite la loc, de toate temerile cumplite care îi bântuie când sunt singuri, și care dispar ca monștrii de sub pat când se aprinde lumina. Dintr-odată, vine revelația: YOU LIKE ME! YOU REALLY LIKE ME!
we do, we do :) .. cine, ce a castigat?.. al dvs hugh a luat ceva? .. nedormitooo
RăspundețiȘtergereHugh al meu nu a luat decât veșnica mea admirație... E incredibil cum poate să treacă de la ducele Leopold de la 1900 toamna, la mutantul Wolverine, la văcarul prăfuit și transpirat (da, ȘTIU) Drover și după aia la numere de musical... WOW!!!
RăspundețiȘtergereCel mai bun film Slumdog Millionaire... Don't really agree... but who am I to argue?...
Dragă Laura, cred că vor începe cât de curând să apară acele fete care te vor concura la hugh. Whatch out, darling. Şi ca să fiu foarte sinceră ma număr şi eu printre acelea care ar atenta, măcar o dată la hugh. Sunt încă în dubiu dacă l-aş da acum pe james...blunt...că doar ce l-am văzut în concert de la doar câţiva metri. Stiluri diferite, dar ce stiluri...iami...
RăspundețiȘtergereŞi acum să zic două vorbe despre a 81-a ediţie a Oscarurilor. Nemeritat, Slumdog a luat multe ăpremii, nu ştiu nici ce căuta printre nominalizaţi, Curious Case of Benjamin button a luat premiile pentru care şi merita, iar penelope Cruz zic eu că nu merita Oscarul pentru rol secindar, poate Marisa Tomei, dar eu i l-aş fi dat lui Tarji P. Henson, "mama" lui Benjamin în film. Iar, Winslet cred că era momentul ei pentru rolul din The Reader. Dar trecând peste fiecare Oscar în parte, aş zice altceva despre gala asta. Mi-a plăcut foarte mult prezentarea lui hugh jackman, felul în care a vorbit cu fiecare dintre nominalizaţi, chiar şi cum a cântat. Şi mi-a plăcut felul în care au "împachetat" tot show-ul. Fiecare nominalizare de categorii, jocul rabinului ben stiller lângă frumoasa natalie portman, sau cele 5 câştigatoare la categoria best supporting role actress care au facut laudatio pentru fiecare dintre cele 5 nominalizări de acest an. A fost altfel gândit anul ăsta tot showul şi asta este de lăudat. Restul, e tăcere.
Irina, nu mai fi în dubiu, că nu-l dau eu pe Hugh. De fapt, nu-l dă Debbie, oare de ce?...
RăspundețiȘtergere