Nu, nu alea prezidenţiale. Nici măcar europarlamentare. De data asta, vorbesc despre alegerile pe care le facem în fiecare zi, în fiecare secundă, sau în fiecare... viaţă. Cele care ne pot schimba drumul pentru totdeauna. Spui da sau nu? Faci dreapta sau stânga? Urci sau cobori? Uneori te gândeşti mult până să te hotărăşti. Alteori, alegi la întâmplare şi, câteodată, ştii deja răspunsul (deşi eşti foarte rar conştient de asta) chiar înainte de a se ivi întrebarea. Cum? Unii îi spun Dumnezeu. Alţii, inspiraţie, iar alţii, îi spun, mai "de cartier", bulan. O fi bulan dumnezeiesc; oricum i-am spune tot aia e. Undeva, în tine, există o voce care îţi spune ce trebuie să faci; de multe ori, ţi se pare că şopteşte atât de încet încât aproape că nu o auzi. Rarissim, ai impresia că o auzi la fel de puternic precum un motor de avion turat la maxim. Nu-i adevărat. Ea sună mereu la fel de tare, numai că noi reuşim să o bruiem cu tot felul de gânduri parazite, îndoieli, raţionamente şi alte măgării care ne împiedică să fim Mary Poppins. Balast cognitiv care nu ne mai lasă să comunicăm cu porumbeii, cu bebeluşii, cu maidanezii matinali şi cu... noi. Nu am să mai spun nimănui, niciodată, atunci când are de făcut o alegere "dificilă" Gândeşte-te bine. Dacă mi se va cere sfatul, am să răspund evreieşte, cu o întrebare: Ce simţi? După ce îţi dai răspunsul la întrebarea asta, te cuprinde o linişte care ţine mai mult decât aia de după un raţionament perfect, în acord cu toate rigorile logicii. E ca şi cum ar răsări, brusc, soarele. În tine.
Tu ce simti?
RăspundețiȘtergereSi nu imi raspunde iar in gluma?
(Pvt)
Ăăăă... ce simt despre... ce? În momentul ăsta nu mă confrunt cu nicio alegere dificilă. Aici, eu vorbeam despre liniştea pe care mi-am găsit-o după ce am făcut o alegere. Pe care, iniţial, am crezut-o întâmplătoare sau nesemnificativă. Gen "ya, OK, whatever". Şi s-a dovedit a nu fi aşa. Atâta tot. Mai mult nu am de zis despre asta. Nu este nici locul şi (încă) nici momentul.
RăspundețiȘtergereHi, hi.
RăspundețiȘtergereEu nu intrebam ce simti acum.
Intrebam subtil care a fost alegerea pe care ai facut-o si care te-a determinat sa postezi. Am si zis ca "Pvt"
Am indraznit sa intreb. Acum simt ca poate mai bine nu o faceam.
Incep sa ma intreb "O fi facut deja acea alegere si eu inca nu stiu? Oare incotro? Oare a venit acel moment despre care noi doua vorbeam ca va sosi cind ii este sorocul si va veni si cu linistea aceea necesara? oare a luat vreo decizie si mie inca nu mi-a zis?" Toate astea si inca un milion de alte ganduri si inrebari imi trec prin cap. Sunt paranoica?! Pupici
RăspundețiȘtergerePetru: de ce mai bine nu o făceai? Ţi-am răspuns, doar, nu?... Atât cât am putut şi SIMŢIT să o fac în momentul ăsta.
RăspundețiȘtergereIrina: Nu, Irinucă, în ziua în care înscriu shaormeria la Registrul Comerţului o să ştii ;)
Măi oameni buni, eu am crezut că am fost destul de clară... Vorbesc despre alegeri de genul: azi nu mă duc la serviciu pe 1 Mai, mă duc pe Kisseleff (şi la semafor mă întâlnesc cu un vechi coleg de şcoală cu care am pierdut legătura de 10 ani sau iubirea vieţii mele, cât pe ce să-l calc pe trecerea de pietoni - e doar un EXEMPLU); sau am picat la facultate de stat, am mers la particulară, unde am cunoscut nişte oameni care mi-au intrat în suflet forever; când am vrut să-mi iau un job temporar, m-am dus la o televiziune. Iar jobul a devenit permanent, ba, uneori mai permanent decât permanenţa însăşi (sic). Dacă alegeam acum 7 ani alt job, acu' nu eram unde sunt, nu căutam pe net cluburi de tir şi nu îmi doream să-mi deschid shaormerie.
Serios vorbind, am avut o revelaţie: aproape fiecare alegere mică pe care o facem este o schimbare de direcţie pentru viaţa noastră. Dacă, pur şi simplu, într-o zi mergi pe strada X în loc s-o coteşti pe aleea Y, vezi alte lucruri, alţi oameni, trăieşti altceva. Atât. E mult, e puţin?... Habar n-am, o fi de la Red Bull.
Laurash, am apucat sa vad ce ai scris, in sfirsit. Ca de cind ma chinui...cit despre deschiderea shaormariei...ridem noi, glumim, dar nu stii niciodata unde ne va duce drumul ala de care zici tu...eu stiu, pe pielea mea ca orice schimbare cit de mica de directie, de viziune asupra lucrurilor, de simtire a ta si/sua a celorlalti duce la o schimbare mai mare sau de directie...
RăspundețiȘtergereRed Bull da aripi, dar nu cred ca ti le-a dat deja ca nu aratai asa...te-as fi vazut cit nu te vad eu la serviciu...stii, e bine ca e geam la montaj ca te mai zaresc, printre uluci...hahaha.
Alegeri, alegem...da, citeodata alegem noi si putem dovedi asta, alteori doar suntem minati catre ceva/cineva fara sa putem explica pe cuvinte de ce reactionam intr-un anumit fel. Atunci, doar simtim. Povestea e ca nu tinem cont de ce simtim, ne impotrivim, cine stie ce ni s-ar putea intimpla, daca ce simtim nu e bine, daca facem ceva gresit...milione de intrebari care nu fac altceva decit sa ne opreasca din a simti si a face imediat. Eu cred, realmente Laurash ca daca am renunta la toate gindurile care ne trec prin cap si ne-am lasa sa simtim mai mult decit o facem am fi mai cistigati. Nu cistigam la loto, sau un job mai bun, o masina sua chestii de genul asta. Cistigam...ne cistigam pe noi. Iti spun ceva de la mine...eu simt niste chestii, am niste presentimente...nu sunt vreo vizionara nebuna, nuuuu...de fiecare data cind nu tin cont de ce simt si ma iau dupa rational gresesc. Cind nu tin cont in primul rind de minte ci de suflet atunci nu dau gres. Am suficiente exemple. Rationalul si sufletul nu se impaca mereu. Sigur ca e bine sa existe un echilibru intre ele si exista, dar sunt momente cind trebuie sa facem dupa cum simtim.
Asa ca, daca voi simti ca drumul la stinga e cel bun si acolo va fi saormaria o voi lua intr-acolo. Traiasca si-nfloreasca saormaria bizniceasca..ma scuzati, n-am gasit alta rima. "Veselia umple tara c-a venit 1 de mai..."
Ba, s-avem pardon, la cum merge treaba, shaormeria aia e din ce în ce mai aproape... Dar îţi dai seama ce frumos va fi? Să ne invite lumea pe la emisiuni, să ne întrebe "Şi? Cum aţi pornit lanţul de shaormerii? Cum a început totul?" Şi noi să răspundem senini, toţi, în cor (inclusiv "brand"-ul Drumchup): "Ca toată lumea: cu-o ţeapă! Dar noi am luat-o, n-am dat-o..." Pup.
RăspundețiȘtergereP.S. Îmi zicea zilele trecute un prieten că noi aştia de prin tv nu sărbătorim ziua muncii pe 1 mai, sărbătorim ziua sclavului pe 30 februarie(sic)!!!
Laurash, cred ca este prea subtil pentru mine P.S.-ul tau...n-am inteles-o pe aia cu 30 februarie...
RăspundețiȘtergereDar eu zic asa...noi astia din tv, iar noi doua mai abitir decit ceilalti de prin alte tv-uri am ajuns sa sarbatorim 1 Mai ca pe vremea comunistilor. Mi se face rau din stomac cind aud in jurul meu de starea asta euforica de ziua asta...cred ca erai mica cind se intimplau astea de dinainte de '89, dar eu imi aduc aminte foarte bine...mici si bere pe gratis, ziua muncii prin munca, cintari de muzica populara si nu mai stiu daca sunt inainte de '89 sau dupa...noi doua sarbatorim ziua muncii prin munca...si inca cum...ne-am luat tzeapa rau de tot...sa ma bucur ca aia de la Lyon si-o vor lua si ei?! cum se zice oare tzeapa en francais!
"Sărbătorim ziua sclavului pe 30 februarie" înseamnă:
RăspundețiȘtergere1. că SUNTEM sclavi, ai timpurilor moderne :)))
2. 30 februarie NU EXISTĂ. E un fel de Paştele Cailor. E, atunci avem noi liber!