Alegeri

Nu, nu alea prezidenţiale. Nici măcar europarlamentare. De data asta, vorbesc despre alegerile pe care le facem în fiecare zi, în fiecare secundă, sau în fiecare... viaţă. Cele care ne pot schimba drumul pentru totdeauna. Spui da sau nu? Faci dreapta sau stânga? Urci sau cobori? Uneori te gândeşti mult până să te hotărăşti. Alteori, alegi la întâmplare şi, câteodată, ştii deja răspunsul (deşi eşti foarte rar conştient de asta) chiar înainte de a se ivi întrebarea. Cum? Unii îi spun Dumnezeu. Alţii, inspiraţie, iar alţii, îi spun, mai "de cartier", bulan. O fi bulan dumnezeiesc; oricum i-am spune tot aia e. Undeva, în tine, există o voce care îţi spune ce trebuie să faci; de multe ori, ţi se pare că şopteşte atât de încet încât aproape că nu o auzi. Rarissim, ai impresia că o auzi la fel de puternic precum un motor de avion turat la maxim. Nu-i adevărat. Ea sună mereu la fel de tare, numai că noi reuşim să o bruiem cu tot felul de gânduri parazite, îndoieli, raţionamente şi alte măgării care ne împiedică să fim Mary Poppins. Balast cognitiv care nu ne mai lasă să comunicăm cu porumbeii, cu bebeluşii, cu maidanezii matinali şi cu... noi. Nu am să mai spun nimănui, niciodată, atunci când are de făcut o alegere "dificilă" Gândeşte-te bine. Dacă mi se va cere sfatul, am să răspund evreieşte, cu o întrebare: Ce simţi? După ce îţi dai răspunsul la întrebarea asta, te cuprinde o linişte care ţine mai mult decât aia de după un raţionament perfect, în acord cu toate rigorile logicii. E ca şi cum ar răsări, brusc, soarele. În tine.

Te miri ce și mai nimic

Nu mai pot. Toate calupurile publicitare, pe toate posturile (nu ştiu sigur pe Minimax, dar am o bănuială) încep şi se termină cu... spotul ăsta. Era să-i zic rahat, dar înţeleg că nu e cazul. Cât de penibil să fii tu, creativule din agenţie, şi cât de bătut în cap, tu, clientule, de aţi... născut aşa o mega-mizerie??? Reclama e mai idioată chiar și decât mostra de oligofrenie rămasă în istorie drept "zboară, puiule, zboară!". Adică aia îşi petrece toată ziua în budă? Nici nu face, nici nu se spală, nici nu se schimbă, că văd că e îmbrăcată fix la fel. Şi, dacă nu iese deloc-delocuţ din baie, înţeleg că nici nu mănâncă, nu?... PĂI AIA E BUBA: e un cerc vicios.

Oricum, apreciez sinceritatea cu care tipa răspunde întrebării soţului/iubitului. Dar nu şi inexactitatea. Dacă tot ne-a făcut părtaşi la epopeea bolului alimentar prin tractul digestiv al domniei sale, m-aş fi aşteptat la informaţii ceva mai detaliate. Cât anume înseamnă "mai nimic"? Pe bune, chiar mă simt înşelată. Ca atunci când se termină un episod din Jordan înainte să aflu al cui era cadavrul decapitat din canalizare. Deci, domnii de la agenţie, vă rog frumos: păstrăm scenariul, DAR: dialogul trebuie să fie ăsta (însoţit de un gest sugestiv referitor la cantitate, dimensiuni etc):

- Ce ai făcut azi?
- Cam atât...

Cui i-e frică de Dumnezeu?

Mie nu. Dacă aş fi Dumnezeu, mi s-ar părea chiar naşpa ca oamenilor să le fie frică de mine. În fond, nu asta a vrut, nu? Oamenii ar trebui să nu îl supere pentru că îl iubesc, pentru că îl respectă, pentru că îl înţeleg sau cel puţin încearcă să o facă. Dar în nici un caz pentru că le e frică de el. Pe Dumnezeu trebuie să-l iubeşti, nu să îi ştii de frică. Or, teama şi iubirea nu prea merg împreună. Eu am ales să-l iubesc.

***

Sunt o păcătoasă. Nu îmi place să mă spovedesc. Recunosc. Nu a reuşit nimeni, niciodată, să îmi explice de ce TREBUIE să te spovedeşti, de vreme ce Dumnezeu ştie în orice secundă ce se întâmplă cu fiecare creatură de pe pământul lui. A, înţeleg rostul spovedaniei atunci când ai ceva care îţi apasă sufletul în asemenea hal încât simţi că, dacă nu scoţi acel ceva din tine, te vei sufoca sub povara lui. Dar e tot o chestiune de alegere, nu de obligaţie. În plus, nu cred că X mătănii şi Y Tatăl nostru sau mai ştiu eu ce canon îţi pot reda liniştea şi... cum îi zice? A, mântuirea. Dacă ar fi aşa de simplu, s-ar vinde mântuire la Cora, la oferta de Paşti.

***

V-oţi fi prins şi voi: cred în Dumnezeu, nu în preoţi. Am tot respectul pentru ei, aşa cum respect orice om de pe planetă care şi-a ales o meserie onestă. Orice OM. Şi preoţii sunt oameni. Nu cred că un om poate să-mi acorde iertare dacă am greşit faţă de Dumnezeu... În fond, dacă biserica e casa Domnului, asta îl face pe preot un fel de majordom al lui Dumnezeu, nu? Iertată să-mi fie aroganţa, dar dacă am de vorbit cu stăpânul casei şi e ocupat, prefer să aştept până se mai eliberează...

PS Înainte să spuneţi că o să ard în flăcările Iadului, iată un gând care mi-a adus un 10 la filosofie într-a XII-a: "Dumnezeu este o forţă pură şi liberă, pe care oamenii au închis-o în biserici." Nu ştiu cât aş fi luat la religie pentru asta... Se pune că plâng totdeauna la Înviere?...

Death by coffee

ŞTIU! M-am prins ce le-a făcut Gigi hoţilor: i-a dus la crâşmă. Sigur, în imaginile obţinute de jurnaliştii de la Gardianul nu se vede, dar toată lumea ştie deja că excesul de sare, zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii. Poate era cafeaua prea dulce... poate le-a dat câte o merdenea... Asta e moarte lentă şi sigură, vă daţi seama ce bombă cu colesterol?!

Atenţie, imagini şocante!


REALITATEA.NET - Primele imagini cu Gigi Becali la masă cu hoţii - VEZI VIDEO

Dosarul orb. Ca gloanţele

Operator 112: - Aţi văzut vreun număr, ceva?
"Taximetrist": - N-am văzut, doamnă, niciun număr.[...]
"Taximetrist": - B21 PSF.

E un fragment din faimoasa înregistrare a apelului la 112, difuzată de Realitatea Tv. Există şi imaginile. Doar focurile de armă lipsesc. Şi spaţiul din portbagaj. N-am încercat, dar aş vrea să văd şi eu portbagajul ăla în care încap 3 bărbaţi în toată firea, netranşaţi.

REALITATEA.NET - Procurorii au făcut publice imaginile din momentul sechestrării celor care i-au furat maşina lui Becali. VEZI VIDEO

A mai existat un caz, în care un om de afaceri a fost acuzat DIRECT şi ÎN DIRECT de sechestrare de persoane. Lui Costel Iancu nu i s-a reproşat că şi-a trimis gealaţii să-i aducă înapoi maşina furată, împreună cu hoţii, împachetaţi cu fundiţă. Nu. Despre Iancu s-a spus că a trecut chiar el la treabă, însoţit, desigur, de un grup de "prieteni". Ce i s-a întâmplat lui Costel Iancu? Numai lucruri bune. A fost cooptat în echipa PDL, ca şef al Adminstraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare.

Faceţi voi comparaţiile.

REALITATEA.NET - Un om de afaceri craiovean l-a acuzat pe Costel Iancu, în direct la Realitatea TV, de sechestrarea sa şi a soţiei

Din păcate, nu am niciun fragment din emisiunea Naşul de la B1, din 30 martie. Invitat a fost Gigi Becali. A zis multe lucruri interesante...

PS Nu mă erijez în avocatul lui Becali. Doar încerc să-mi protejez ochii de praf.

Se apropie 23 august

Primul-ministru al României, Emil Boc, a declarat, miercuri seară, la finalul şedinţei de Guvern, că va propune un proiect de ordonanţă de urgenţă care presupune ca bugetarii care au salariul mai mare decât cel al preşedintelui României să fie taxaţi cu 90% din diferenţă. (Sursa Antena 3)

Elena Ceauşescu, Dumnezeu s-o ierte, avea altă dambla: să nu aibă în jurul ei femei mai arătoase decât ea (!) şi să nu vadă vreo cucoană îmbrăcată în haină de blană. Nu, Ceauşeasca nu era vreo activistă PETA sau Greenpeace; pur şi simplu nu suporta ideea că nu este ea cea mai frumoasă din ţară.

Președintele ştie că nu e cel mai frumos din ţară (măcar în luciul apei şi tot s-a oglindit) dar ar putea fi cel mai bine remunerat demnitar. Se ocupă Boc... Să trăiți! Bine?

Sesizaţi autosesizarea?

Revin. Mea culpa: m-a încurcat summitul G20 şi am aflat abia de vreo jumătate de oră: hoţii lui Becali au avut mai mult bun simţ decât credeam! Oamenii nici nu au depus plângere, autorităţile s-au autosesizat, în urma unui apel la 112, primit pe la sfârşitul lui ianuarie. Cât s-or fi perpelit, bietele autorităţi, dacă abia acum, în aprilie, s-au hotărât să acţioneze! Da' şi când s-au hotărât... Direct, călare pe situaţie au fost. L-au luat pe Jiji în papuci, fără avocat, fără nimic...

Nu că-i plâng de milă, dar nu pot să nu mă întreb: să fie apocalipsa după Popoviciu? Prea se înroşeşte cerul tranzacţiilor imobiliare dolofane... A, sau... parcă bate un pic în portocaliu?...

REALITATEA.NET - Gigi Becali şi alte cinci persoane, audiate de poliţişti sub acuzaţia de lipsire de libertate


REALITATEA.NET - Cătălin Dancu: Tot ce se întâmplă cu dosarul lui Gigi Becali este o făcătură juridică

...şi mai poftiţi pe la noi! Poate aţi uitat ceva, cine ştie?

Citez din proiectul noului Cod Penal:

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, fără drept, în timpul nopţii, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace.

Aha. Deci noaptea. Dacă vine hoţul ziua, ce ai voie să-i faci? Cafea? Nici măcar, că poate e, Doamne, fereşte, hipertensiv şi te dau neamurile în judecată că le-ai mierlit, din culpă, unica sursă de venit. Plus treaba aia cu apărarea proporţională cu gravitatea atacului... Dacă intră hoţul peste mine înarmat cu un cutter, iar eu îl pocnesc cu tigaia de clătite, se cheamă că am reacţionat disproporţionat? Ar trebui să-i zic: "Time out! Stai să măsor lama, să văd dacă am şi eu ceva asemănător pe aici... Ai răbdare să mă uit în birou?"

Faceţi, domnu' Predoiu, şi un Cod de Bune Practici pentru infractori. Sau, şi mai bine, pentru victime. Spuneţi clar ce avem şi ce nu avem voie să facem, ca să nu aducem cumva atingere integrităţii corporale şi/sau psihice a hoţului, care, în fond, e la serviciu, nu? Vine şi el ca omu' să câştige un ban şi se trezeşte că îl pocneşte un psihopat în moalele capului, sau sare la el cu un cuţit de pâine... Păi, treabă-i asta?!

Cum a fost şi cu hoţii lui Becali. Ăia au ciordit civilizat şi regulamentar maşina latifundiarului. După care s-au trezit luaţi pe sus, băgaţi în portbagaj şi bătuţi măr. Normal că au depus plângere!

"Onorată instanţă, ne aflam în trafic, în maşina pe care tocmai o furasem, când au venit nişte animale peste noi, ne-au îndesat în portbagaj şi după ce ne-au descărcat de acolo, au început să ne toace. Noi ne făceam doar meseria..."

Eu zic să respectăm dreptul la muncă al hoţilor. Să le acordăm posibilitatea de a acţiona în justiţie o persoană care încearcă, prin orice mijloace, să le încalce acest drept. Exact cum s-a întâmplat în Statele Unite: un nene cu degete mai lipicioase a vrut să facă o vizită (diurnă, atenţie) în casa unei familii plecate în concediu. Omul s-a gândit să intre prin garaj. Numai că uşa de acces în casă era blocată, cea de la garaj se încuiase automat, iar el a rămas ca dobitocul încuiat în garaj o săptămână. Evident că, atunci când familia respectivă a revenit din vacanţă, hoţul i-a dat în judecată pentru "emotional distress" provocat de perioada petrecută într-un spaţiu închis şi lipsit de orice confort.

Să ne adaptăm locuinţele, maşinile şi în general orice bun "ciordibil", la nevoile şi cerinţele hoţilor. Să ne facem casele thief-friendly. Să le dăm spor de risc. Eu le-aş da. În dinţi, ca la coasă...

Il capo di tutti i capi

"I'm gonna make you an offer you can't refuse"... Asta e varianta soft. Sigur, după aceste celebre cuvinte urmau şantajul, ameninţările, sărutul morţii şi câteva butoniere în plus, decupate măiastru în trupul "ofertatului" cu mitraliera ofertantului. Şi totuşi, credeţi-mă, E VARIANTA SOFT!

Varianta hard e "Nu-i vom construi nici măcar o casă de veci [lui Ciuvică]". Şi culmea, expresia nu a debitat-o il capo di tutti i capi, ci fratele onor domniei sale, distinsul domn Mircea Băsescu, într-un interviu acordat, după niscaiva injurii şi istericale, unui jurnalist de la Gândul. Cu ce se făcuse vinovat bietul muritor, coleg de breaslă, de şi-a luat apelativul deja clasic, găozar? Crimă de lese-majeste: a îndrăznit să evoce o asemănare izbitoare între afacerea Băneasa-Popoviciu şi un deal încheiat de firma deţinută în proporţie de 85% de nepoţelul domnului preşedinte, respectiv fiul lui Mircea Băsescu. În ambele cazuri, se pare că Academia de Ştiinţe Agricole ar fi vândut privaţilor un teren măricel, pe care a fost plantată o cultură experimentală de vile, blocuri şi diverse altoiuri rezidenţiale.

Chestiunea a fost adusă în discuţie de Mugur Ciuvică, infamul care deja are promisă o mare bătaie de la gentlemen-ii familiei Băsescu. Se pare, însă, că aceştia vor să-l omoare în bătaie şi să-l arunce în şanţ să-l mănânce gărgăriţele, dacă fratele Mircea zice că nici la doi metri sub pământ nu-i dă spaţiu locativ.

Nu mă mai enervez. Nici măcar nu mă mai închin, a uimire. Doar înţeleg. Înţeleg de ce preşedintele a cerut capul lui Năstase, aşa cum se zice în documentul ăla oficial, venit, ca şi Dunărea Albastră, de la Viena. În locul domnului Băsescu (oricare dintre ei), şi eu mi-aş dori capul lui Adrian Năstase. Dar nu pe o tipsie de aur, ci pe proprii umeri.