Ce se întâmplă atunci când crezi? Când crezi cu înverşunare, cu fiecare muşchi, cu fiecare petic de piele, cu fiecare picătură de sânge, cu fiecare circumvoluţiune a creierului, cu fiecare moleculă a fiinţei tale? Eu zic că asta înseamnă că încetezi să exişti aşa cum există o plantă, care nici măcar nu ştie că există, şi începi să trăieşti. Trăieşti, aşa cum numai fiinţele dăruite (sau blestemate) cu minte şi cu suflet pot să o facă.
Dar ce se întâmplă când obiectul credinţei tale împinsă până la religiozitate se dezvăluie în toată goliciunea sa pustie şi găunoasă? Încetezi să mai crezi, desigur. Şi? Dacă ceea ce te face să trăieşti e actul, sentimentul, ştiinţa de a crede, oare amarul dezamăgirii e cel care începe să te ucidă? Poate că, administrată în cantităţi mici, bine dozate, deziluzia te poate imuniza. Rasputin reuşise să facă asta cu otrava... Mă întreb dacă şi cu oamenii e la fel.
ai spus ca: "obiectul credinţei tale împinsă până la religiozitate se dezvăluie în toată goliciunea"... adica ramane animalu` in curu` gol?:))) pai asta e chiar fun, pe gerul asta:))))
RăspundețiȘtergereZuzooooooooooo!
RăspundețiȘtergere