Translate

duminică, 12 februarie 2012

Repetent la empatie

Nu voi susţine că românii sunt, în esenţă, harnici, deschişi şi primitori. Vorbele astea cam aduc a vrăjeală de marketing. Există FOARTE mulţi distinşi reprezentanţi ai naţiei care mai degrabă ar freca menta până curge din ea mojito, care se feresc să le comunice vecinilor fie şi preţul noii pubele din curte - dacă îi muşcă de piept şarpele invidiei? - şi care ar pune, cu dragă inimă, câinii pe orice vizitator potenţial. Dar nici nu se poate spune că, de la Apuseni până la Constanţa, toţi suntem nişte putori odioase care stau în mizerie şi aşteaptă să le mănânce gărgăriţele.

Probabil că, prin satele care acum sunt îngropate sub nămeţi - à pro pos, dacă mai aud pe careva spunând că iarna fără zăpadă nu e iarnă, îl plesnesc de-l expediez direct în Antarctica, să se bucure de "peisajul de poveste" forever, împreună cu urşii polari - prin satele alea, zic, o mai fi şi vreun beţiv care a murit îngheţat de la poartă pân' la uşă, dacă venea de la birt unde consumase cu talent. Or fi şi tembeli care spun că zăpada vine de sus şi, în fond, dacă Dumnezeu a lăsat-o aşa, cine suntem noi să ne punem de-a curmezişul? Nu zic nu, or fi. Dar majoritatea nu sunt nesimţiţi. Doar neputincioşi în faţa tonelor de zăpadă şi a zecilor de kilometri pe oră de viscol.

Nimeni nu vrea să se sufoce în casă pentru că nămeţii au îngropat toate uşile şi ferestrele, să moară de frig pentru că nu se poate ajunge la magazia cu lemne, sau de sete pentru că, în locul fântânii, acum nu sunt decât troiene.

Tocmai de asta, palma groasă  dată de Mihai Răzvan Ungureanu după ceafa înzăpeziţilor, "leneşi", după domnia sa, şi-ar fi găsit locul mai repede peste scăfârlia celor care ar fi trebuit, de pildă, să monteze parazăpezi pe şosele şi nu au făcut-o, în schimb plătesc contracte grase firmelor de deszăpezire ca să umble cu pluguşorul pe străzile secundare fără să cureţe nimic.

Oricum, o treabă am rezolvat-o: nu eram sigură dacă MRU are sau nu stofă de prim ministru al României. Acum m-am convins că prima şi cea mai importantă calitate o-bli-ga-to-ri-e pentru a ocupa această funcţie nu numai că nu îi lipseşte, dar îi şi prisoseşte: este mai arogant decât Năstase şi Tăriceanu la un loc. Iar a ales bine Divinul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.