Unde nu-i cap, vai de picioare.
Aşa zice proverbul. Unde nu-i cap, vai de urechile celor ce ascultă, aş zice eu. Igaş, în schimb, nu zice multe, da' şi când le zice... stă branconieru'-n coadă de mirare.
Bietul nostru ministru de interne, a cărui unică apariţie în focul protestelor a fost undeva, pe lângă Piaţa Universităţii, dar suficient de departe încât să nu care cumva să se intersecteze cu protestatarii, a reuşit chiar şi atunci s-o dea de gard. Nu gramatica, ci doza minimă de inteligenţă şi bun simţ. I-a răspuns unui om care spunea că şi-a pierdut slujba şi nu are cu ce să îşi hrănească cei doi copii că "există oameni care îşi doresc copii şi nu îi pot avea, aşa că ar trebui ca noi, cei care îi avem, să ne bucurăm de ei". Nici măcar omul ăla nu a mai avut replică în faţa unei asemenea mostre de idioţenie pură.
Dar asta a fost atunci... Pentru că acum, Igaş loveşte din nou! De data asta, face apel la cetăţeni să nu iasă din casă pe jos sau cu maşina sau cu iahtul sau cu trotineta sau cu ce-o fi, că nici nu mai contează, "decât dacă este impetuos necesar". Deci, nu imperios. Aha. Adică, dacă te loveşte aşa o pasiune bruscă şi fulgerătoare, căreia nu i te poţi împotrivi şi te urci ca o furtună la volan, conduci ca un nebun, înfruntând şleaurile de pe străduţe şi nămeţii din parcare pentru că ieşirea ta din casă în peisajul nostru de Bucureşti Yakuţkian a fost determinată de o patimă de nestăvilit.
Domnu' Igaş, să ştiţi dom'ne că sezonul de vânătoare la vocabularul limbii române nu s-a deschis. Şi, dacă o să continuaţi să mierliţi cuvintele aşa, mişeleşte, cu capcane şi carbid, s-ar putea să vă treziţi cu o acuzaţie de branconaj lexical. Să cadă Guvernu' dacă vă minţ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.