Românio, despăduchează-te, fată!

Nu ştiu dacă vi l-am mai zis, sau dacă îl ştiţi din altă parte, dar mi l-am amintit de curând: undeva la marginea oraşului, un bărbat cosea iarba din faţa unui bloc. La un moment dat, unii cu un planor, purtaţi aiurea de vânt, se izbesc de zidul blocului cam pe la etajul 6 şi după aceea cad la picioarele cosaşului. Ăsta îşi dă basca pe ceafă, se sprijină în coasă şi, cu înţelepciunea omului simplu, zice "Hm! Ţară de rahat, atentate de rahat...!"

Auziţi, doamna Udrea? Nu ziceţi că ar fi un slogan turistic excelent? Şi mai am idei... România poate fi promovată drept un fel de no man's land, sau the land of no reason. România - locul unde creierul devine inutil. România - locul unde poţi să iei logica, s-o scuipi şi după aia s-o foloseşti ca hârtie igienică. România - locul unde "Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor" capătă sens. România - locul unde, cu toate că tu ai maşina făcută muci pe partea stângă, rămâi şi fără permis, şi fără maşină, şi cu banii luaţi, pentru că tu nu ai acordat prioritate de dreapta. Aaaa... nu dreapta asta, cealaltă dreaptă... Acum înţeleg. Bine, asta dacă nu eşti preşedinte, că dacă eşti, poţi să-i tragi cu ceai Jack Daniel's până dimineaţa, să pleci la volan în văzul tuturor şi să ţi se rupă la flotă... Dar nu e cazul. Nu eşti preşedinte. Nici eu. Nici nu mi-aş dori să fiu vreodată. Nu al României. N-am nimic cu ea, e fată de comitet, arată bine, are de toate exact acolo unde trebuie, şi munte, şi mare, dar e plină de păduchi. Bipezi. Şi ăştia nu trec cu gaz. Sau, poate combinat cu un chibrit?...