Sunt prost crescută. Deja le-am reproşat asta alor mei. Sunt atât de multe chestii pe care ar fi trebuit să le ştiu, iar ei nu m-au învăţat mare lucru. De fapt, dacă mă gândesc mai bine şi, mai ales, dacă privesc în jur, nu m-au învăţat nimic. Nu ştiu să dau în cap, nu ştiu să calc peste cadavre, nu îmi caut un domn generos, iar pe generoşii care mă caută pe mine îi trimit la plimbare. Permiteţi-mi să mă prezint: mă cheamă Fulga. Nu sunt singura. Partea şi mai nasoală e că nu cred să fiu în stare să-mi învăţ copiii, când or veni, să fie altfel decât mine. Şi uite aşa o să fim generaţii întregi de fraieri. O să fiu suficient de proastă încât să-i învăţ să fie buni, generoşi (nu cu domnişoarele aflate în căutare de), să îşi cunoască limitele, să le accepte şi să încerce să le depăşească (dar, dacă nu le iese, să nu se poarte de parcă le-ar fi ieşit), să se bazeze în primul rând pe ei înşişi. Ştiu, that's just bullshit, dar... atâta ştiu şi eu. And look where it got me... Poate că ar trebui să nu îi educ eu, pentru că, dacă îi învăţ prostiile astea, îi arunc în cursă cu un mare handicap: bunul simţ. Iar ăsta e ca un şiret de pantof de care te tot împiedici când încerci să escaladezi o grămăjoară organizată (de cadavre, desigur), şi cazi fix în bot. Or, căzut fiind la baza grămezii, serveşti drept scăriţă "alpiniştilor" mai experimentaţi. Care, cand ajung sus, îţi infig şi drapelul în fund. Şi strigă "I am the king of the wooooorld!!!!". E drept şi că Titanicul s-a scufundat...
FI-MI-AR BUNUL SIMT DE RAS SA-MI FIE!
RăspundețiȘtergereawww, take a number...
RăspundețiȘtergereAferim!
RăspundețiȘtergereGreşit, Laura!(scuze pentru că am început cu o critică, nu se face!)
RăspundețiȘtergereNu e corect spus "generaţii întregi de fraieri". Într-o generaţie există şi fraieri şi "dătologi" din coate.
Corect e aşa :"familii întregi de fraieri care lasă drept moştenire doar BUNUL SIMŢ ".
Recunooooosc! Mă recunosc! Păi, ce, puteam altfel?
Şi-am mai educat şi elevii tot în spiritul ăsta! Halal! De parcă nu era de ajuns să-mi "mulţumească" doar copiii mei!
Păi, n-o să am eu nepoţi?! "De neamu' mă-sii, de ceapă, de călindar(vorba lui Tudor Gheorghe!) etc., EU o să-i învăţ să-njure în stânga şi-n dreapta. La greu!
Am zis!
Aaaa... păi, numai puţin, să ne-nţelegem! Şi eu înjur, ba chiar, dacă mă ajută subiectul, pot să o ţin langa o juma' de oră, fără să mă repet. Doar că zic în gând, sau, în cel mai rău caz, mărunt, printre dinţi. De urlat, urlu numai când sunt singură, la mine acasă. O singură dată mi-am ieşit din pepeni în public şi se uitau toţi la mine ca la OZN-uri; e vina mea că i-am învăţat prost, eu sunt aia calmă şi echilibrată, cică. Numai că înjuratul ăsta în pungă nu mă duce prea departe... Contul din bancă nu-mi creşte, numai cu ficatul îmi iese scamatoria.
RăspundețiȘtergereNu mai spune asa Laura ca incep si altii sa se simta needucati. Tocmai proasta educatie imi place la tine. Intr-o lume unde lipseste cu desavarsire, proasta ta educatie, imi creeaza chiar dependenta.
RăspundețiȘtergereSper sa nu fiu defect dar valoarea unei persoane conteaza mai mult decat succesul ei.
Acum na , ma rog, daca vrei sa ma schimbi cu Copilu' Minune, esti libera sa-ti alegi prietenii.
We must not allow ourselves to become like the system we oppose.
Măi Petru, cel mai naşpa e că nici nu pot să devin ca sistemu'... Cum nici tu nu poţi, na, ca să te oftici! Defecţi suntem, asta e clar!
RăspundețiȘtergeredon't be sorry
RăspundețiȘtergereTe consoleaza cumva faptul ca sunt si alti needucati ca tine in preajma???
RăspundețiȘtergereCine se aseamana se aduna, Laurash. Proasta ta educatie si proasta crestere, lipsa de discernamint, de calm si de bun simt m-au atras la tine cu muuuulti ani in urma. Imi aduc aminte ca faceam inconjurul unei cladiri sinistrute, fumind si vorbind si ca pe masura ce tot vorbeam mi-am dat seama cat de mult semanam. Si nu cred ca era doar influenta American Cola sau a pernutelor Ola...hahaha. Ne-am ales reciproc pentru aceleasi mari lipsuri. M-am inhamat la acest drum, alaturi de tine si cred ca este cel corect. Ma inclin.
RăspundețiȘtergereOf, Irinucă... O fi corectt, n-o fi, nici eu nu mai ştiu... Câteodată am impresia că nici nu e drum, că e o fundătură nenorocită, plină de noroi şi hârtoape, pe care noi, o mână de fraieri, ne încăpăţânăm să mergem.
RăspundețiȘtergereLaurash, capul sus...nu e o fundatura, e chiar un drum care a fost doar un nenorocit de drumeag, dar pe care noi am reusit sa-l aducem la stadiul de drum. Ne-am incapatinat si pe zi ce a trecut am fost cu unul in plus. Asa ca...iar daca e o fundatura si nu imi dau eu seama acum stiu ca o vom sparge...ca la Bumbesti-Livezeni...daca vrei ne facem si un cintecel asa ca muncitorii de sapara tunelul in munte si cintau de mama focului...si ei traiau in dictatura nu ca noi in democratie. O dovedim noi, mama ei de fundatura.
RăspundețiȘtergereMi-a cam cazut optimismul în noroiul ăla din spate de la Casa Presei... A trecut şi o maşină peste el, şi, fix când să mă duc să-mi iau restul de optimism, aşa tăvălit şi vai mama lui, a trecut şi un căţel care a făcut pipi deasupra. Aşa că l-am lăsat acolo. De fapt, l-am împins cu piciorul în rigolă...
RăspundețiȘtergereCe sa mai zic...mi-ai inchis gura...extrem de vizual, de sugestiv si de pesimist. Dar sa stii ca in noaptea asta cind am plecat de la serviciu, agatat de gratarul de la rigola era optimismul tau. "Cine e optimismul asta?" Nu am putut pleca fara sa-l ajut sa iasa de acolo. Am sunat dupa ajutoare si au venit asa ca maine dimineata, cind soarele va incalzi putin pamintul iti va batea in poarta. Te rog nu-l lasa pe Lord sa-l inhate. Mi-a parut bine ca l-am scos de acolo. Ar fi pacat sa cada in coltii...de argint a lui Lord. Fii miloasa cu el!
RăspundețiȘtergerehmmm... I'll see about that...
RăspundețiȘtergere