Translate

joi, 2 februarie 2017

Cu abuzul peste abuz călcând


O femeie, excelent pedagog și profesor, primește propunerea de a deveni directoarea unei școli de meserii și a căminului aferent. Ambele proaspăt înființate, un proiect promițător. Acceptă cu bucurie, îi place postul, elevele o adoră. Bătăioasă de fel, femeia face tot ce-i stă în putință ca lucrurile să meargă bine la școală și cămin. Angajează contabil, administrator, se agită să aprovizioneze căminul cu tot ce trebuie - alimente, consumabile etc - într-o perioadă deloc roz din punct de vedere economic.

La un moment dat, în gestiunea căminului încep să apară găuri. Administratorul o denunță pe directoare, care este arestată. Stă trei luni după gratii. Era însărcinată. Un avocat pasionat și profesionist reușește să-i obțină achitarea. Se dovedește că nu directoarea, ci administratorul era cel care fura. Ca să scape el basma curată, îi făcuse directoarei un denunț calomnios pentru abuz în serviciu. Deși achitată, femeia nu și-a mai putut ocupa vechea funcție. 

Femeia era bunica mea. Timp de trei luni a stat în închisoare. O purta în pântec pe mama. Avocatul care a reușit să convingă instanța că se comite o gravă eroare era Ionel Teodoreanu. Da, acel Ionel Teodoreanu. Nu era doar scriitor.

Toate astea se întâmplau în anii 50. Atunci când era suficient un denunț mincinos ca să distrugi parțial sau de tot viața unui nevinovat. Când, de prea multe ori, probele erau încropite în grabă iar decizia judecătorului era doar o formalitate. Când te puteai trezi luat de pe stradă și aruncat în arest fără prea multe explicații. Aproape ca acum.

Ce i-aș cere eu Guvernului, înainte de orice? Legea răspunderii magistraților. Pentru că, știindu-se pe deplin răspunzători de orice hotărâre pe care o dau, judecătorii ar reduce simțitor numărul deciziilor contestabile. Amendabile. Răsturnabile. Nedrepte. Atunci, n-ar mai fi nevoie nici de grațieri cu toptanul, nici de relaxarea definirii unor infracțiuni. Pentru că magistratul ar măsura de 100 de ori și ar tăia o dată. Așa cum trebuie.

Da, excesul comis de Guvernul României e foarte grav. Astfel de hotărâri se discută în mijlocul cetății, nu la umbra palatului. Însă și excesele comise în numele Justiției prost înțelese pot fi cel puțin la fel de grave. Pot frânge vieți.

Să nu zdrobim abuzul cu abuz. Moartea zdrobește moarte doar în cântarea Învierii.

3 comentarii:

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.