România, ţara legată cu sârmă

Nu o să spun aşa cum am tot auzit azi la televizor, că e cumplit de grav faptul că un tren a fost "reparat" cu scotch, o creangă şi o bucată de sârmă. Nu e grav; e doar reprezentativ. Tipic. Mi se pare absolut firesc ca, în România, un intercity să fie reparat ca Trabantul vecinului. Corect. Îl tragi pe dreapta, te bagi sub el, vezi unde a crăpat cartonul şi pui un pic de scotch. Bine, la Trabant mergea şi cu Pelicanol, da' intercity-u' e mai sofisticat...

"E incredibil!" exclama Adriana Nedelea la Realitatea TV. Nu e incredibil. E de aşteptat. Trăim într-o ţară în care poliţiştii nu pot fugări hoţii pentru că, fie nu au benzină, fie nu au maşinile de serviciu asigurate şi, în ambele cazuri, salariul nu le ajunge să mănânce ei şi eventual familiile lor, darămite să mai facă plinul maşinii cu nino-nino şi să-i plătească rata la CASCO?! Oricum, poliţiştii, dacă îi întreabă cineva de unde au agende (obligatorii), coli pentru imprimantă, pixuri şi multe alte consumabile (nu sunt sigură în privinţa gloanţelor, dar nu e exclus ca lucrurile să stea la fel), dacă îi intrebi despre astea, zic, îţi răspund ca porcuşorul isteric: "MI-AM ADUS DE-ACASĂ!!!"

Tot "de acasă", sau mai bine zis din donaţiile colegilor din ţară sau plecaţi să câştige o pâine în străinătate, au venit şi banii de care avea nevoie pentru tratament un tânăr poliţist care a plecat la post şi a venit în comă. Deci, cum ar veni, a păţit-o în misiune. Adicăştelea, felicitările, masa şi dansul ar fi trebuit suportate de Ministerul de Interne, în frunte cu domnul semi-necuvântător Igaş. Ăla care a zis că poliţiştii nu vor, dom'le, să se suspende de voie bună până trece criza. Cum adică, de voie bună? Adică să se suspende şi s-o ţină tot într-un şpriţ până îi chemi tu înapoi, măi Traiane? Poate pui tu, de BUNĂ VOIE mâna pe o carte de gramatică şi pe un vocabular, că mai ai un pic şi-l detronezi pe Marean Almanahe.

Revenind la Codruţ Oprea, că aşa îl cheamă pe băiatul ăla care tot în comă zace, unul din superiori (ca rang; ca regn nu cred) i-a spus tatălui lui Codruţ că medalie şi avansare în grad primeşte doar dacă moare. Din seria Andreea Marin la Surprize, Surprize: "fiul Dvs. are cancer; cum vă simţiţi?"

Incredibil? Neeaaaah... E normal. Normalul nostru. Tocmai de asta, România ar trebui legată cu sârmă. Ghimpată. Legată strâns. Şi păzită bine. Să nu mai iasă nimeni, iar ăia fraieri care vor să intre să plătească dracu' bilet dacă vor să vadă spectacolu', că aşa e la circ!

foto: http://fineartamerica.com

Clubbing. Reguli de buna purtare (1)

Nu e un clasament, le scriu exact asa cum imi vin in minte:

1. Nu toti pantofii cu toc sunt pantofi de seara. Nu ajunge sa scrie pe ei Jimmy Choo sau Christian Louboutin; baietii astia fac si incaltari de strada (si nu ma refer la strada in sensul in care ar crede fetele care m-au scanat la intrare ca sa se prinda daca sunt concurenta, titulara sau sor-sa)

2. E urat sa lasi paharul gol pe o masa la plesneala, chiar daca ai venit la agatat, nu ti-a iesit si esti in drum spre un loc mai ofertant

3. Pantalonii cu turul lasat le vin bine celor mai multe femei, dar nu si celor mai multi barbati. Majoritatea arata ca si cum s-ar fi emotionat pe ei, sau ca si cum ar fi primit nadragii de pomana de la unu' cu fund mai mare

4. Toate ne-am iubit papusile Barbie in copilarie; nu e nevoie sa ne deghizam intr-una ca sa demonstram asta.

Va urma...

De ce a traversat găina strada sau Jeffrey Franks a mâncat covrigi

Aşa, şi? Păi... Jeffrey Franks e şeful delegaţiei FMI şi te-ai aştepta din partea lui să baloteze masa de prânz într-un local cu ştaif, cu preţuri mari şi fiţe pe măsură. Şi totuşi, de ce omul care dictează bugetul, concedierile, tăierile de pensii şi salarii şi creşterea TVA-ului a ales să mănânce covrigi? De poftă? Neaaah...

1. Ca să-şi creeze o imagine de om apropiat românului obişnuit, care dacă îşi ia o şaorma trebuie să renunţe la ţigări, că nu-l ajută portofelul

2. Ca să ne demonstreze că se poate mânca în oraş şi cu bani puţini, în vreme de criză şi că e de preferat să alegem un covrig la colţul străzii în detrimentul unei porţii de spaghete bune la o crâşmă italienească mişto

3. Ca să ne arate că, vezi Doamne, şi la ei, la greuceni, e criză.

Ar putea fi oricare din variante, toate 3, sau nici una. Poate că, pur şi simplu, a fost curios să afle la ce stau românii la coadă. Oricum ar fi, indiferent de motivul pentru care Jeffrey Franks s-a oprit la covrigăria aia, un lucru e cert: FMI a mâncat demult covrigul şi României i-a lăsat gaura.

Banii n-aduc sânge albastru

Banii aduc multe lucruri, dar, din păcate, nu reuşesc să aducă majoritatea chestiilor cu adevărat importante. Cum ar fi simţul ridicolului, buna creştere, inteligenţa şi, nu în ultimul rând, nobleţea. Alături de alte milioane de oameni, am privit, la televizor, nunta prinţului William cu (actualmente) Catherine. Am văzut membri ai marilor case regale ale Europei si commoners. Mulţi dintre cei din urmă dobândiseră, prin fenomenul fizic de frecare (nu va gândiţi la porcării, chiar e un fenomen fizic) o vagă poleială de fineţe. Dar stratul nu era suficient de gros încât să pară de consistenţă masivă. Aşa că se vedea de la o poştă că era o simplă spoială. Există oameni care cred că banii pe care i-au făcut prin diverse mijloace pot compensa anumite carenţe de educaţie, de inteligenţă sau de caracter. Total greşit. Poţi sa aduci la Buckingham Palace un măcelar, un brutar sau pe fiica unui organizator de petreceri fără ascendenţă nobilă. S-ar putea ca primii doi să îşi cunoască foarte bine locul şi să ştie că a doua zi se întorc la prăvăliile lor şi îşi reiau rutina zilnică - "Câte doriţi? Cash sau card?" Cea de-a treia, in schimb, a început deja să creadă că locul proaspăt dobândit i se cuvine şi că îi era rezervat de când s-a născut. A cerut să nu i se mai spună Kate, ci Catherine. Eventual Ducesa de Cambridge. Sau, de ce nu, Prinţesa Catherine. Femeia pare să creadă sincer că milioanele tatălui ei pot cumpăra secole de etichetă, de bună creştere şi de sânge albastru. Nimic mai greşit. Toţi banii din lume nu pot subţia obrazul, nu pot transforma prostul gust in rafinament si nu pot crea bun simţ acolo unde el nu există. I guess money can't buy you much, after all...

De Paşti, găteşte regeşte

E mai mult decât o carte de bucate, fie ea şi regală. E o carte de amintiri. E un jurnal de viaţă. E un album de familie. Fiecare reţetă propusă şi, atenţie!, încercată de principesa Margareta a României are o istorie, strâns legată de un cap încoronat, de un membru al unei familii regale, care, brusc, încetează să mai fie un suveran şi devine bunica, unchiul sau vărul de-al doilea căruia îi plăceau dulciurile, muşchiul de vită sau "chestia aia verde" cum a numit Regele Mihai pasta al pesto. Regina Mamă Elena este bunica Elena, cea care, în Vila Sparta din Florenţa, îşi bucura nepoatele cu îngheţată de cafea şi cartofi copţi umpluţi cu ou, toate pregătite de bucătăreasă, sub atenta şi regala ei supraveghere. Vreţi să degustaţi desertul preferat al ultimului rege al României? Nici nu vă costă mult... Aveţi nevoie de ou, ciocolată amăruie, smântână şi... de talentul gastronomic şi narativ al principesei. Toate reţetele din Cartea regală de bucate conţin din abundenţă un ingredient esenţial, care răzbate din fiecare rând tipărit: suflet.

Vinerea Mare

Mi se părea și mai mare când eram mică. Bunica mea pregătea cozonacii... şi ce cozonaci! Mari, bine crescuţi, şi care, dacă rupeai din ei, se desfăceau fâşii-fâşii, ca vata de zahăr. Iar mirosul... Dumnezeule! Drojdia, vanilia şi coaja de portocală se combinau în ceva supranatural. Câteodată, în Vinerea Mare, găseam şi ouăle vopsite de cu seară, dacă nu cumva le vopsea a doua zi, înainte de Înviere. Niciodată în ultimii ani nu am mai văzut ouă în culorile copilăriei mele. Niciuna dintre vopselele şmechere de acum nu reuşesc să aducă într-un coş de nuiele curcubeul, aşa cum o făceau amărâtele alea de Gallus.

De Înviere, stăteam la geam şi aşteptam râul de lumină care curgea dinspre Mănăstirea Caşin, cu sentimentul că asist la ceva interzis, clandestin. Aşa şi era, în anii '80... Apoi, aşteptarea Iepuraşului.... Care, ticălos urecheat, se încăpăţâna să ajungă abia după ce adormeam eu, oricât de târziu s-ar fi întâmplat asta, dar îl iertam de fiecare dată pentru că avea multe de cărat, săracul! Ouăle ciocnite, câte un Kinder adus de Iepuraş pe sub mână...

Nu ştiu de ce, anul ăsta îmi amintesc de toate culorile, mirosurile, gusturile şi fericirile fiecărui Paşte al copilăriei mele. Oare, acolo unde e, i s-o fi făcut bunicii dor de mine, aşa cum mi s-a făcut mie de ea?...

De ce l-au arestat, de fapt, pe Vîntu

...Dar nu cred că mai e cazul s-o spun eu, nu? Toată prosteala cu ameninţările, cu Ghiţă etc nu a fost decât pretextul care să-l priponească pe Eolian, în ajunul sosirii lui Nicolae Popa în România. De data asta, se pare că e pe bune, omul chiar va ajunge la Bucureşti. Când o începe să vorbească, probabil că mulţi or s-o rupă la fugă, din toate taberele politice şi nu numai. Acu', ce nu pricep este ce se crede că se rezolvă dacă Vîntu e la întristare? Că nu o să ia legătura cu Popa "ca să-l influenţeze"? Sper că nu asta e ideea, că atunci ar însemna ca procurorii să fie mai fraieri decât ăla cu "nuuuuu ştiu d'astea". Haideţi dom'ne, pârnaia nu e un impediment când vrei să comunici, să intimidezi sau să omori. Oricum, le recomand domnilor procurori şi altor băieţi care se ocupă cu redactarea de scenarii "de prostit proştii", vorba lui Badea, să se mai uite la nişte filme de acţiune sau să citească Il Principe a lui Machiavelli, că au scăpări grave. Probabil că Vîntu va sta mult şi bine la închisoare, fără un proces, fără o condamnare, aşteptând la infinit un termen de judecată. Ca parlamentarul Voicu. Şi nimeni nu va mai pomeni nimic despre acuzaţiile de şantaj, despre ameninţări, despre "crimele" comise cu sânge rege şamd. Exact ca în scandalul vămilor. Toată lumea a arătat cu degetul pe toată lumea, s-au făcut animaţii cu table de şah, mai aveau un pic şi-o arestau pe Elisabeta a Doua a Marii Britanii pe post de regină, Lincu a slăbit douăj' de kile într-o săptămână, totul a crescut ca un soufle şi, tot ca un soufle lăsat la rece, s-a şi fâsâit după ce Lincu a pronunţat cuvintele magice: Vasile Blaga. Asta se şi dorea. Să-i păteze cineva numele, suficient de rău încât nici măcar să nu mai viseze să candideze la şefia PDL. Dar, cum scenariştii sunt mediocri, n-au ştiut că după punctul culminant tre' să continui cu ceva, până la deznodământ. Altfel, se termină brusc, ca ursul fără coadă.

foto:antena3.ro, paginademedia.ro

Bate Vîntu prin proceduri

În primul rând, vreau să fie foarte clar că nu mă mai leagă nimic de trustul Realitatea Media, în afară de câţiva oameni la care ţin şi care continuă să lucreze acolo. Deci, nu pot fi acuzată că sunt un tonomat al mogulului X sau Y. Cât am lucrat acolo, l-am înjurat pe Vântu cot la cot cu ceilalţi pălmaşi, în fiecare zi în care salariul întârzia. Aşa că nu fac parte din fan clubul omului. Îi admir însă inteligenţa şi abilitatea extraordinară. Lucruri care, din păcate, nu par să caracterizeze procurorii români, care au făcut o arestare "pentru şantaj şi ameninţare", în urma plângerii făcute de presupusul ameninţat şi şantajat, domnul Sebastian Ghiţă, nimeni altul decât cel care manageriază, sub contract, trustul lui Vîntu. Acelaşi Ghiţă care şi-a băgat picioarele în tot ce înseamnă politică editorială şi bun simţ, concediind de azi pe... azi, cei mai buni făcători de rating din postul pe care îl conduce. Orice patron de televiziune l-ar fi sunat pe manager şi i-ar fi zbierat în telefon cel puţin "Băăăăăă... Eşti prost? Îţi baţi joc de mine? Dacă te prind pe stradă te fac de nu te recunoaşte nici amica ta Udrea..." Ghiţă susţine că Vîntu i-a promis-o şi mai şi. Posibil. Sau poate că nu... Oricum, "proba" adusă de Ghiţă pentru susţinerea afirmaţiilor sale este o înregistrare audio, făcută, probabil, de el, că de "servicii" nu. Nu era o convorbire telefonică, ci una faţă în faţă. Din câte ştiu eu - şi din câte ştiu şi alţii, cărora le-a fost respinsă o astfel de probă - în România, înregistrările audio făcute de altcineva decât de autorităţi nu sunt admise ca probe în instanţă. Darămite să mai şi arestezi pe cineva în baza unei astfel de probe. Repet, nu-i iau apărarea lui Vîntu, oricum, sunt convinsă că îşi permite avocaţi adevăraţi. Doar mă mir de flexibilitatea bruscă a Procuraturii în privinţa administrării de probe. Iar are Divinul Zero nevoie de circ să mascheze vreo mânărie? Să ne amintim că, în trecut, tot dinspre părinţii FNI a venit praful în ochi: "l-am prins pe Nicolae Popa şi este în drum spre România". Nu l-a văzut nimeni la culoarea ochilor, doar în poze. "Freciu a fost arestat pe aeroportul Otopeni". Freciu era în redacţie, în ciuda încercărilor doamnei consilier A.V. de a mă convinge să nu cred ce văd, ci să cred ce-mi spune ea. Când ziariştii au înregistrat neoficial discuţii ditre PDL şi Divin, toate vedetele înregistrării au zis "nu recunosc nimic, aţi înregistrat ilegal, din punctul meu de vedere înregistrarea aia nu există." Probabil că, pentru moguli, Procurorii au un alt Cod Penal.

Înregistrarea aici.

Wow... Botis chiar a facut-o!

Eu nu sunt asa de transanta cum a fost CTP la Realitatea. Nu il acuz pe Botis de penibil, dimpotriva. Mi se pare incredibil, fabulos, nemaipomenit faptul ca un ministru al tristului si complet neprofesionistului cabinet Boc a gasit in el insusi suficiente resurse de testosteron incat sa-si asume, chiar si cu o intarziere de o zi, gestul demisiei. Chit ca asa cum zice CTP, a facut-o "pentru ca a fost prins". Macar sa fi facut la fel si Anastase, Videanu, Severin sau Basescu. De porc ca am ajuns sa fim surprinsi de normalitate.

Pana la urma...

...se pare ca Botis a avut cojones. Antena 3 zice pe surse ca ministrul muncii a demisionat, dupa scandalul cu ONG-ul consiliat de sotia lui.

Iorga. Narcisa Iorga

O cunosc. Așa cum o cunosc mulți alții care, la un moment dat, i-au fost colegi, şefi sau subalterni în presă. Nu împărtăşesc chiar repulsia totală a lui Badea în ceea ce o priveşte, dar nici nu pot să spun că mi-a căzut cu tronc, ba chiar dimpotrivă. Mai ales că avem oareşce antecedente. De ea, mi-e mai mult milă decât altceva, pentru că înţeleg că toată răutatea asta afişată, de pitbull dezlănţuit în lupta sfântă împotriva vorbitului liber la teveu vine din nişte foarte mari frustrări. Dar nu asta era ideea. M-am uitat astă seară, aşa cum fac de multe ori, În gura presei. Tot aşa cum fac de multe ori, am râs în hohote şi, printre sughiţuri, am zis că omul n-are toate ţiglele pe casă. Şi m-a lovit o imagine: contabila sau contabilul Antenelor, uitându-se la Mircea Badea pe deasupra ochelarilor, şi numărând bani, pe măsură ce omu' de la tv scoate chestii pe gură:

- Uite-o pe Udrea cum îşi suge degetul... E bine că exersează!

- Douăş'cinci de milioane la CNA...

- Ministrul Botic... chiar, aş vrea s-o aud pe Bianca lu' Bote spunând "ministrul Botiş"

- Încă cinşpe, că asta a fost mai subţire...

Pentru binele lui, sper din suflet că Badea aduce mai mulţi bani decât decartează Antenele la CNA, pentru că, după standardele doamnei Narcisa (la mulţi ani de Florii) Iorga, În gura presei e o emisiune al dracului de scumpă.

foto: paginademedia.ro

...Si ne-am linistit

Botis ramane, daca avea cineva vreun dubiu. "Conflictele de interese sunt foarte clar definite, dar aceasta nu este o astfel de situatie." Asa a zis adineauri Nelu Ministru'. Adica faptul ca el semneaza pentru fondurile pe care nevasta-sa le primeste nu e conflict. Adevarul e ca nici eu nu cred ca era vreun conflict. Ba chiar sunt sigura ca se intelegeau foarte bine toate partile implicate...

Tot creierul PDL...

...s-a strâns la Blaga şi Preda (mai mult la Cezar decât la Cristian). În rest, neuronii membrilor de partid par să se fi transformat într-un mucilagiu portocaliu care îi face să debiteze inepţii de-a dreptul năucitoare, precum ideea lansată de doamna deputat Stavrositu, potrivit căreia întreaga poveste cu Botiş, nevasta şi banii europeni ar fi fost inventată de the usual suspects, adică Vîntu şi Voiculescu. Nici după ce Botiş cu guriţa lui a recunoscut în direct că soţia lui e consilierul unei asociaţii găzduite de un imobil care îi aparţine şi e plătită cu bani obţinuţi (indirect, e drept) prin semnătura lui, doamna derutată (sic!) nu era convinsă că nu şi-au băgat mogulii coada. Când, în fine, nu a mai avut cum s-o dea cotită, a început să-i facă ministrului o caracterizare mai ceva ca la cadre. E muncitor, e corect etc, etc... Mai avea să spună că are origine sănătoasă şi fugeam să-mi pun cravata de pionier.

Cum şi-o iau românii în Botiş

Ministrul muncii are un ONG. La el acasă. Nu ştiu exact unde îl ţine... Poate în hol, să nu facă urme pe covor. Poate în sufragerie, să se laude cu el la musafiri. Poate pe balcon, ca să nu lase păr pe canapea. Sau în baie, sub chiuvetă, între Domestos şi rezerva de odorizant. Oriunde l-ar ţine, a primit suficiente fonduri pentru el cât să-i meargă bine şi s-o facă şi pe doamna Botiş consilier la ongu' ăsta. "Ar putea fi o problemă morală", spune ministrul. Aha. "Ar putea". Nu "este". Adică, ar putea fi o problemă morală, dacă am judeca-o după standardele unei ţări zdravene la cap. Noroc că nu e cazul României. "Iau în calcul varianta demisiei" zice tot Neluţu Botiş. Păi, nu te mai obosi, îţi spun eu că la calculul ăsta o să-ţi dea cu virgulă. Cum i-a dat şi Divinului Zero, după momentul Mihăileanu. Vă amintiţi?

- Domnu' preşedinte, nu vă supăraţi, când eraţi primar v-aţi dat singur o casă. E legal?

- Nu, hăhăhă....

- Păi şi aţi renunţat la ea?

- Nu, hăhăhă...

Vedeţi-vă de treabă, domnu' Botiş, ce dreacu', ne luăm dintr-atâta... Vorba aia, a dispărut flota şi nu s-a făcut gaură nici în cer, nici în contul cui a vândut-o. A furat Roberţica voturi cu TIR-u' şi n-a ridicat-o nimeni de pe scăunelul ei de la Camera Derutaţilor (sic!). A lăsat Cseke oameni fără spitale şi nu l-a călcat nimeni cu maşina... Chiar credeţi că iese deranj pentru 2 milioane, acolo? Nu vă mai faceţi, dom'ne, probleme, că nu-i bai. Românii se uită la măgăriile guvernanţilor cu aceeaşi resemnare cu care, la ţară, oamenii conduc mortul la groapă: "asta e, s-a dus, n-ai ce să-i faci..." Când v-oţi duce voi de la Palatul Victoria, o să vă cinstesc memoria cum o făceau dacii: dau petrecere.

Marfa vândută nu se schimbă

Se spune că, dacă vrei să cunoşti un lucru, trebuie să-l priveşti de aproape. Dacă vrei să-ţi placă, trebuie să-l priveşti de la distanţă.

Ungurii (unii dintre ei, să ne înţelegem), când se uită la Ardeal peste gard, din siguranţa frontierei de stat, zic că parcă-parcă ar sări pârleazul. Păi, băgaţi, zic. Vreţi Transilvania? Luaţi de vă serviţi. La ţară, în România, pantofii se lasă la uşă. Din politeţe, cică. Voi să vă lăsaţi maşinile imediat după vamă, unde scrie "Welcome to Romania". Nu din politeţe, ci din simţ de auto-conservare. Ungaria se termină la graniţă? Şi autostrăzile. Bine, în Ardeal există o glumă de câţiva kilometri, pe care guvernanţii se încăpăţânează s-o numească autostradă, dar o să vedeţi că, în minunata noastră ţară, lucrurile nu sunt ce par a fi.

Vreţi Ardealul? Da' veniţi şi luaţi mai mult! Luaţi benzină, că e mai scumpă decât la voi. Luaţi asigurări obligatorii de sănătate, că oricum scoateţi alţi bani din buzunar ca să muriţi în spitale fără medici, fără paturi şi fără medicamente. Luaţi un loc în spaţiu şi staţi la coadă să vă înscrieţi copiii la şcoli şi grădiniţe de stat, că la creşe Boc mai are un pic de lucru. Luaţi pensii de 100 de euro după o viaţă de muncă, luaţi Codul Muncii Sclavagiste, luaţi sate fără şcoli şi dispensare, luaţi un învăţământ muribund, luaţi bătrânii umiliţi şi copiii născuţi fără viitor, luaţi politicienii proşti, mincinoşi şi ciorditori.

Vreţi Ardealul? Luaţi România la pachet. O SĂ NE DAŢI BANI S-O LUĂM ÎNAPOI...

foto: business-software.com

România. O ţară pe pământ, cu plata pe lună

În vremurile demult apuse ale boom-ului imobiliar, un dezvoltator făcea reclamă parcurilor rezidenţiale pe care le construia, cu textul: "O casă pe pământ, cu plata pe lună".

Azi, piaţa imobiliară e mai degrabă SUB pământ. La fel şi România. Dar ţara ar putea împrumuta nu numai involuţia, ci şi strategiile de marketing de la real estate.

În scandalul vămilor (de care sunt sătulă ca de mere pădureţe), un om de afaceri italian susţine că i s-a cerut o sumă foarte mare de bani pentru anumite "facilităţi", dar i s-a oferit posibilitatea de a plăti în... rate.

Ofer gratuit, instituţiilor statului în care şpăgăreala a devenit sport naţional, câteva sloganuri sau, de ce nu, chiar idei de texte publicitare:

• Te-ai săturat să dai, lună de lună, şpăgi la mai multe instituţii? Adună-le pe toate la noi! Fără birocraţie, fără cozi, fără chitanţă!
• Nu mai vrei să plăteşti taxe? Alege şpaga! Acum, şi în rate. Fără dobândă.
• La o şpagă dată, primeşti un loc de parcare în faţă la MAI (vezi Chelu vs. Fătuloiu)

Am ceva şi pentru Nuţi Udrea, tot moca. Nişte sloganuri de lipit brandului de ţară:

• Come to where the cash is. Come to Romania.
• Romania, land of tips.
• Romania: no money, no honey.
• Did you like "The Godfather"? It was just a movie. We are the real deal. Romania: an offer you can't refuse.

foto: thebsreport.wordpress.com

Degetul scrântit al Cotrocenilor

Divinul Zero: "În MAI, oriunde pui degetul, apar elemente de corupţie". Asta îmi aminteşte de un banc: o blondă merge la doctor. "Domnule doctor, cred că sunt pe moarte. Oriunde pun degetul pe corpul meu, mă doare". Doctorul o examinează, după care o întreabă: "Doamnă, sunteţi blondă natural?" "Da." "Aveţi degetul rupt"...

Băselu' nu e blond, nici natural, nici vopsit. Dar poate că degetul e (co)rupt.

***

Corina Drăgotescu şi-a luat azi nişte bastârci prezidenţiale. Nemeritat, zic eu.

Prima: La întrebarea ei privind un posibil efect pervers al noului Cod al Muncii, şi anume dacă există posibilitatea ca mulţi angajaţi să aleagă retragerea din cauza noilor condiţii, ceea ce ar duce la creşterea numărului de pensionari, Divinul a acuzat-o pe jurnalistă că "aplică logica lui Vîntu" şi a expediat-o scurt, fără să-i accepte, cum le-a acceptat altor ziarişti prezenţi, o a doua întrebare.

A doua: Corina Drăgotescu a stat din nou la coadă la microfon, iar preşedintele - cum altfel - hăhăind - i-a spus că dacă era vorba despre un bărbat nu accepta, dar cum ea a stat, disciplinată, la rând, îi acceptă întrebarea. "Femeile disciplinate vă plac", a spus Drăgotescu, după care a formulat o întrebare legată de profilul adecvat sau nu al premierului. Replica preşedintelui? "Prezenţa la Cotroceni impune decenţă, astfel de insinuări merg la dumneavoastră la post, dacă vreţi să fiţi vulgară mergeţi în altă parte. Bună ziua!". Şocată şi cu obrajii arzând, Drăgoteasca a încercat să-i explice că era doar o întrebare despre profilul primului ministru şi că nu era nimic jignitor în asta. Nu. Nu era. Pe Divin l-a scos din papuci afirmaţia ei despre femeile care îi plac. Sau, mai bine zis, nu atât afirmaţia, cât propria interpretare a cuvintelor respective.

Corina Drăgotescu a păţit ca omul care, într-un oraş străin, întreabă o trecătoare despre adresa hotelului X, iar "doamna", ofensată de ceea ce îşi imaginase (sau sperase) ea că ar însemna întrebarea, răspunde scurt şi aiuritor: "Porcule, curvă-i mă-ta!"

Şi iar mă întreb cine are degetul rupt şi în dinţii cui s-a întâmplat...

foto: humorhound.com

Un guvern de SCAMAtori

Ţara merge bine. Faţă de o scădere prognozată de 6,9%, s-a înregistrat o prăbuşire de NUMAI 6,5 procente. Turismul românesc şi-a revenit. Salariile au crescut. La fel şi pensiile. A spus-o Boc. Dacă vă uitaţi în buzunare şi nu găsiţi acolo decât scame, să ştiţi că sunt alea pe care le caută cei de la Realitatea şi Antena 3, aşa a zis Udrea. Au zis multe azi pedeliştii despre televiziunile mogulilor la ceremonia de confirmare a Robertei Anastase în fruntea filialei PDL Prahova. Confirmare, nu realegere, că alegerea presupune mai multe opţiuni, or ea a fost singura candidată. E de înţeles, de ce să o "confuzezi" pe Roberţel cu cifre mai mari de 1? Nu ştie, săraca, să numere.

Aşa cum am văzut-o eu, ceremonia de la Ploieşti a avut următoarele idei principale:

1. Noi, pedeliştii, suntem minunaţi dar neînţeleşi.

2. Mogulii sunt răi.

3. Realitatea TV şi Antena 3 dezinformează pentru că, de fapt, noi suntem minunaţi şi mogulii sunt răi.

4. Dacă nu s-ar uita la Realitatea şi Antenă, populaţia ar realiza că trăieşte bine.

5. Acea parte a populaţiei care totuşi nu trăieşte bine e doar o scamă pe caşmirul desăvârşit al reformei înfăptuite de noi, care suntem minunaţi.

6. Opoziţia moare de oftică pentru că noi suntem, cum altfel, minunaţi.

7. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

Concluzia? Oamenii ăştia trebuie să-şi schimbe urgent prafurile sau, dacă nu au făcut-o până acum, să apeleze la ajutor de specialitate, pentru că au pierdut complet legătura cu realitatea (şi nu TV).

Cât de curând, or să organizeze congrese pe stadion, iar în tribune, şomerii or să agite pancarte portocalii pe care va scrie "PDL, te iubim, că ca tine nu găsim!" (sic)

Că tot veni vorba, nivelul real al şomajului este mult mai mare decât ăla călduţ din statistici, cu care Boc se mângâie lasciv pe deficit la conferinţele de presă. Statistica nu ia în calcul oamenii care nu mai încasează ajutor de şomaj, deşi nu şi-au găsit, încă, loc de muncă, şi nici pe cei "daţi afară cu acordul părţilor" din mediul privat (din presă, de exemplu).

În afară de asta, deşi statistica e Biblia economiştilor (aşa spunea azi domnul Coşea), prin anul I de facultate, domnul profesor Ostaciuc ne-a spus următoarea poveste: dacă într-o casă locuiesc două familii, iar una dintre ele mănâncă un pui fript în fiecare zi şi cealaltă nu mănâncă deloc, statistic vorbind, fiecare familie mănâncă jumătate de pui fript pe zi. Asta se numeşte minciună statistică.

Revenind la ceremonia de azi dedicată Robertei; am fost surprinsă să aflu că şi primarii prahoveni sunt afectaţi de criză. Unul dintre ei i-a mărturisit Elenei Udrea că doarme cu poza ei sub pernă. Cum, dom'ne, bietul om chiar nu are bani de-un Playboy?!

foto:1.bp.blogspot.com

România, dată în fapt

Am priceput de ce zic băieţii ăştia de la Palatul Victoria că economia a început să-şi revină: merg bine exporturile, dom'le. Nu alea de grâu, roşii, morcovi sau alte plăntuţe care cresc pe meleaguri mioritice de pe vremea lui Burebista. România a făcut anul trecut un milion de euro exportând... banane, dragilor! Mai mult de două mii de tone. Că nu sunt cultivate la noi şi doar tranzitează "the land of choice", asta e partea a doua. Sau că e vorba doar de plimbatul unor hârtii. Irelevant! În scripte, România s-a dat de gol. A recunoscut, în sfârşit, ceea ce devenise evident de foarte mult timp: e o ţară bananieră. Regretul meu e că nu exportăm varză, acolo avem supraproducţie. Şi la Victoria, şi la Cotroceni, şi la Parlament...

foto: fourthirds-user.com

Spălată e ca nouă...

Boureanu, la RTV: "Nu spun că PDL deţine cheia tuturor succeselor, poate că unele lucruri le-am făcut prost. Poate că o să vină alt partid, important e să continue pe aceeaşi linie". Să mai spui că numele n-are legătură...

"Ieri nu s-a discutat nicio propunere de premier", zice tot Boureanu. Tind să-l cred; după ultimele înregistrări, principala preocupare a preşedintelui (al ţării, nu al partidului, deşi recunoaşte cu guriţa lui că nu e constituţional ce face) era cum să urce în sondaje. Şi cu cine era să discute despre asta, dacă nu cu partidul lui de suflet? "Alt partid nu am, decât pe voi", le-a spus ieri. Ca soţul care vine de la bordel şi îi dă nevestei să spele cămaşa murdară de rujul alteia, "că doar ştii că tot la tine mă întorc, mamă". Ştie. Şi el ştie că proasta îl iartă de fiecare dată. Ieri, proasta nu l-a mai iertat. Mai zâmbeşte şi îl ţine de mână de ochii lumii, dar în sinea ei a început să se gândească la divorţ.

Şi totuşi, de ce îşi vrea Divinul Zero imaginea spălată? În fond, şi-a prelungit şederea la Cotroceni cu încă 5 ani, Dosarul Flota s-a scufundat demult, casa din Mihăileanu nu... Normal ar fi să-l doară la bascheţi dacă are 1, 10 sau 100% din încrederea populaţiei. Dar dacă mai vrea 5 ani?

Nu e constituţional, ziceţi? Aşa, şi? Ce, e constituţional ca şeful statului să îşi bage nasul şi alte extremităţi în conducerea partidelor politice, să îşi aroge prerogative de premier şi în general să facă tot ceea ce a făcut până acum?

De fapt, staţi aşa, că de data asta poate să ne ardă cât se poate de constituţional. Cu o condiţie: să schimbe Constituţia. Chiar şi o virgulă dacă se modifică în textul legii fundamentale, se consideră schimbată cu totul. Or, un cetăţean român are dreptul la nu mai mult de două mandate într-o singură Constituţie. Mihai Dragnea a scris despre asta aici. La alegerile prezidenţiale, a existat şi un buletin de vot referitor la reducerea numărului de parlamentari şi la desfiinţarea unei camere. "Poporul", din păcate, a validat acest referendum, iar asta înseamnă că rezultatul său va fi şi pus în practică. E un silogism elementar, dragul meu Watson: Divinul a avut două mandate, schimbăm Constituţia, mai are dreptul CONSTITUŢIONAL la unul. Şi uite aşa, omul aplică, încă o dată, ceea ce pare a fi principiul lui de viaţă: o dată e ca niciodată, a doua oară nu se pune şi, desigur, spălată e ca nouă. Imaginea, normal.