Translate

miercuri, 24 februarie 2016

Toți copiii sunt Ilinca

Citesc un articol scris de o duduie care, firește, o înfierează pe Oana Stancu Zamfir pentru „scrisoarea adresată fiicei lui Tăpălagă”. Am pus ghilimele pentru că:

1. vorbim despre un copil de zece ani care nu ar trebui să aibă acces nici la facebook, nici la site-urile și nici la posturile de știri;
2. faptul de a se fi adresat copilei este mai mult un pretext. Și eu pot să scriu un text care să înceapă cu „Eminul meu iubit” fără ca asta să mă transforme în vreo Veronica Micle.

Bun. Copilul va afla de la școală, să zicem, că Oana Stancu Zamfir i-a bătut public obrazul lui tac-su. 

Ce m-a zguduit în articolul la care făceam referire este că doamna respectivă îi impută Oanei faptul că i-a distrus fiicei lui Tăpălagă imaginea pe care o avea despre tatăl ei. Pentru că, spune duduia, „toți copiii își privesc părinții ca pe niște zei”. Ah. Deci toți copiii? Deci și copilul lui Gâdea (apropo, fiica lui e suficient de mare cât să aibă acces la facebook, site-uri și posturi de știri), și copiii lui Grecu își privesc părinții ca pe niște zei.

Când internetul mustește de lături și de mizerii la adresa lor și a altora (care n-au copii, dar au mame pe care le doare că fiul sau fiica lor e făcut în toate felurile) de ce nu te revolți, madam? De ce? Care e diferența între „Gigele, tac-tu, Ionel, e un bou” și „Ionel e bou”, ambele scrise pe gardul Primăriei? Să-ți zic eu, că tu ai rămas blocată la titlul articolului Oanei (un articol foarte bun altminteri, dacă îl citești cu creierul deschis și nu cu vena inflamată a priori): diferența - și eroarea Oanei - este folosirea numelui copilului. Pentru că, în felul ăsta, textul a căzut în subsidiar și scandalul a fost în prim plan.

Cum se simt copiii celor tăvăliți de presa tabloidă? Cum se simt copiii politicienilor tăvăliți cu strigături de presa „quality”? Cum se simt copiii celor pe care vă e lene să-i criticați argumentat și atunci îi înjurați și jigniți direct, fie ei politicieni, jurnaliști sau medici? V-a interesat asta până acum? Bag samă că nu, că n-am văzut atâta revoltă. De fapt, nexam revoltă.

Sau nu toți copiii merită să-și vadă părinții ca pe niște zei

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faptul ca suntem in limitele unor reguli, pe care le cunoastem dar le folosim doar la marginea lor nu inseamna ca suntem cu mult mai buni decat cei care le incalca.
    Da, copilul ala teoretic nu ar trebui sa aiba acces la articolul Oanei Stancu. Dar nici Oana Stancu nu ar trebui sa aiba acces la a-i folosi numele copilului intr-o vendeta nici macar personala.
    E o greseala sa angrenam o parte dintr-o generatie pe care ne-o dorim sa fie mai buna ca noi. Si da, Copiii au ca model parintii, cateodata pana la idolatrie. E o institutie sacra, in care atunci cand intervin adultii o fac cu stiinta ca in urma lor raman cicatrici

    RăspundețiȘtergere
  3. Faptul ca suntem in limitele unor reguli, pe care le cunoastem dar le folosim doar la marginea lor nu inseamna ca suntem cu mult mai buni decat cei care le incalca.
    Da, copilul ala teoretic nu ar trebui sa aiba acces la articolul Oanei Stancu. Dar nici Oana Stancu nu ar trebui sa aiba acces la a-i folosi numele copilului intr-o vendeta nici macar personala.
    E o greseala sa angrenam o parte dintr-o generatie pe care ne-o dorim sa fie mai buna ca noi. Si da, Copiii au ca model parintii, cateodata pana la idolatrie. E o institutie sacra, in care atunci cand intervin adultii o fac cu stiinta ca in urma lor raman cicatrici

    RăspundețiȘtergere

Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.