Casina

M-am gândit mult ce să scriu despre Casina. Nu despre personaj, ci despre piesă. Pe care am văzut-o sâmbăta trecută, la Jewish Community Center, în interpretarea unor actori absolut minunaţi. Probabil că nu aş fi ajuns să văd piesa dacă nu ar fi venit invitaţia din partea lui Adi Hostiuc, un OM extraordinar de talentat, în tot ce şi-a propus vreodată să facă. Un prieten, pe care îl consider ca atare în ciuda faptului că, până sâmbătă, nu îl văzusem de vreo 6 ani. Un make-up artist (Adi, nu mă înjura, eu aşa te-am cunoscut şi apreciat prima dată) care a ales să nu mai folosească fardul pentru a-i înfrumuseţa pe alţii, ci pentru a construi, din el însuşi, personaje.

Lysidamus în interpretarea lui este un ticălos îngrozitor, un depravat care s-ar culca oricând cu tot ce mişcă şi nu s-ar da în lături de la nimic pentru asta; în ciuda - sau poate tocmai din cauza - acestor trăsături, personajul este infinit de simpatic. Inteligenţa cu care urzeşte planuri pentru a-şi asigura măcar o noapte de amor cu sclava Casina este egalată doar de iscusinţa cu care soţia sa, Cleostrata (interpretată de Adriana Guluţanu), i le nimiceşte. Amuzantă prin simpla sa prezenţă, eterna vecină curioasă, Myrrhina (Cerasela Trandafir) este cea care, în final, oferă cheia unei succesiuni de situaţii aparent fără ieşire. Incredibil de flexibilă (ca stări, ca joc actoricesc şi, nu în ultimul rând, ca articulaţii) este Simona Vlad Sabie, care interpretează rolul Pardaliscăi. Nu în ultimul rând, nesfârşitele împunsături dintre Olympio (George Creţu) şi Chalinus (Lucian Radu) aduc un plus de umor unei comedii clasice, jucată într-un mod şi într-un decor absolut neconvenţionale. Peste toate acestea, domneşte vocea raţiunii (sau, uneori, a responsabilului cu inventarul: Xenofronea (Mirela Hurjui). Vă las să descoperiţi singuri personajul Casina. Dacă nu ştiţi piesa lui Plaut, nu vă spun mai mult; n-aş vrea să vă stric prăjitura. Dacă o ştiţi, vă spun doar că merită să vedeţi Casina prelucrată de Doina Ruşti şi montată de Alexandra Baina. Nu vă aşteptaţi să regăsiţi pe scenă toate "nenorocirile" născute de mintea kinky a lui Plaut: multe dintre cuvintele "cu pătrăţel roşu" sunt mai degrabă sugerate, ceea ce le face cu atât mai savuroase.