Sunt convinsă că, de fapt, câinii sunt darul pe
care Dumnezeu ni l-a făcut ca să nu ne lase singuri pe pământ, dar cred că un
cal respiră nobleţe. Chiar şi un biet patruped, înhămat la o căruţă plină ochi
cu fiare vechi, tot are aerul de demnitate tăcută a unui monarh înlăturat cu
forţa de pe tron şi târât spre ghilotină.

Dacă îţi place momentul în care calul tău
primeşte coroană şi medalii după ce a câştigat o cursă, dacă ştii că nu poţi
greşi pariind pe el, dacă îţi creşte inima când vezi invidia înverzind feţele
celor ce nu înţeleg cum de te-a lovit aşa un noroc, NU ÎNCERCA SĂ ÎL PUI LA
CĂRUŢĂ. Nu numai că nu o să-i placă să tragă, dar s-ar putea să rupă osia,
să-ţi ardă o copită în faţă şi să fugă. Nu e păcat de el? De ce să-ţi iei un
cal de curse, când tot ce vrei e o biată mârţoagă bună de pus în ham?... Dacă o
faci doar ca să te lauzi că ai reuşit să pui jug unui pursânge, atunci mai bine
ia-ţi un câine.
Calul ala merita ceva mai bun ...
RăspundețiȘtergerefoarte frumosi
RăspundețiȘtergere