Oamenii muncesc. Ceea ce îi mână în luptă se numește motivație. Ea poate fi pozitivă sau negativă. Primară este motivația materială. Muncim ca să trăim, nu invers.
Lucrurile se schimbă puțin când e vorba de profesii care țin de vocație. Profesorii, actorii, preoții, jurnaliștii tind să le cam încurce pe cele două. Adică, în cazul lor, viața privată se împletește, cumva, cu cea profesională. Pentru că preceptele religioase ar trebui să guverneze viața preoților, de pildă. Sau pentru că actorii și jurnaliștii sunt recunoscuți de oameni pe stradă și pentru că, de cele mai multe ori, „își iau de lucru și acasă”. La aceștia din urmă, poate mai mult decât la alții, intervine și orgoliul. Într-o proporție deloc neglijabilă. E mișto să fii persoană publică, să te recunoască, la supermarket, casiera și să te întrebe despre nu știu ce film/emisiune/apariție publică etc. E mișto să vrea oamenii să facă poze cu tine pe stradă. Mă rog, nu și când ai fugit până la farmacia din colț ca să-ți iei Paracetamol, ai febră 40 și cearcăne până-n barbă. Dar... e mișto. Îți gâdilă orgoliul profesional și nu numai.
Toți avem orgoliu. Unii mai mult, alții mai puțin. Dar e acolo.
Ce trebuie să înțeleagă un lider de echipă e că lucrează cu personalități. Nu neapărat în sens public, ci mai ales în sens psihologic. Oamenii au experințe, trăiri și reacții diferite.
Cum se aplică asta în practică?
Simplu. Gândește-te la cel din fața ta ca la o ființă dotată cu inteligență, afecte și... hm, mă repet: orgoliu.
Vrei doar să execute un ordin? Spune-i „trebuie să faci asta pentru că așa vreau eu.” Vrei să fie productiv, eficient și loial? Spune-i „e minunat ce ai făcut până acum. Tocmai pentru că te apreciez, aș vrea să-ți încredințez sarcina X”. I se vor lumina ochii, o va lua ca pe o provocare și va fi cel puțin la fel de bun ca până atunci. Dacă aplici prima variantă, va executa. Și atât. Productivitatea s-ar putea să existe, dar îi vei pierde loialitatea și respectul. Vei fi șef. Nu vei fi lider.
Oamenii nu sunt cartofi, pe care să îi muți dintr-o ladă în alta. Cartofilor nu trebuie să le explici, nu trebuie să-i faci să se simtă bine, nu trebuie să le obții respectul. Oamenilor, însă, da.
Depinde ce vrei să fii. Cultivator de cartofi sau conducător de oameni. Alegerea e simplă.
