Da, da, ştiu, că de ce n-am mai scris, că de ce fac pauze lungi, bla bla etîcî rahat sugiuc. Ia, gălăgia!
Tocmai am citit o treabă. Un guest post de pe un alt blog. Şi m-am enervat. Bine, acea postare era continuarea unei discuţii despre ce va să zică o femeie puternică şi de ce e ea (cică) nefericită. Ideea de bază din acea postare era că femeile care practic nu sunt gâşte şi nici nu joacă rol de gâscă sunt eminamente nefericite, pentru că nu cunosc deliciile venerării sfântului crac de izmană din gospodăria lor. Guest post-ul la care fac referire aruncă şi mai multă lumină asupra chestiunii şi explică foarte clar că o femeie care îşi foloseşte creierul is evil. Bad, bad, bad! Femeie deşteaptă, raţă înecată şi drac mort nu există! Pe scurt, cheia fericirii în cuplu este ca, indiferent cât de stupid poate fi la un moment dat EL, ea să cadă într-o uimire tâmpă, să bată gingaş din gene şi, cu palmele împreunate a rugăciune să slobozească pe gură, într-un ton suav, replica perfectă: "Iubiiiiii... ce deştept eşti!"
Deci, femeie, uită tot ce-ai învăţat. Ţi s-a spus, la un moment dat, că e frumos, elegant şi suficient să-i permiţi LUI să intre primul într-un restaurant, să-ţi aprindă ţigara, să-ţi ţină haina sau să-ţi deschidă portiera? Că e frumos şi constructiv să te sfătuieşti cu EL în chestiunile importante care te privesc? Greşit. Ca să ai o relaţie fericită, trebuie să fii o constantă "damsel in distress". Eventual, poţi încerca să şi leşini când vezi că s-a ars becul din baie. În niciun caz nu încerca să îl schimbi singură, că e motiv de divorţ. Dacă nu reuşeşti să deschizi un borcan, nu băga coada lingurii pe sub capac. Strigă-l disperată pe EL şi, după îl va fi deschis, exclamă - gene, palme, the works - "Iubiiiii... ce puternic eşti!" Dacă - dezastru, cataclism - vezi vreo gânganie prin casă, urlă ca din gură de şarpe şi sari direct pe masă. Orice ai face, NU PUNE MÂNA PE INSECTICID!
Mai mult, întreabă-l mereu, indiferent dacă e vorba de schimbarea jobului sau a coafurii: "Iubiiiii... ce să fac?"
În fine, ai priceput, da?
Desigur, există şi o parte nasoală a abordării. Şi anume: dacă se va întâmpla ca EL să treacă printr-o perioadă grea, în care să aibă nevoie de o fiinţă care să îl susţină, nu prea are cum să apeleze la gingaşa garofiţă care se ofileşte din picioare la orice adiere de aer condiţionat. Pentru asta i-ar trebui lângă el o femeie puternică. Iar femeia puternică is evil, remember?
Deci, femeie, repetă după mine: "Iuuuuuubiiiiiiii... NU o să fac pe proasta pentru confortul tău psihic. În general, mă duce capul. Atunci când trebuie să iau o hotărâre importantă care MĂ PRIVEŞTE, o să-ţi cer sfatul, NU acceptul. Da, ştiu să schimb becuri, dar mi-e lene şi tu eşti mai înalt. Pot să desfac şi borcane, dar aş vrea să-mi cruţ oja. Nu trebuie mă prefac idioată ca să învăţ chestii de la tine. Învăţ tot timpul de la tine şi tu de la mine; în fond, (şi) despre asta e o relaţie, nu? Detest gândacii, dar mi-e mai teamă de ridicol. Uneori îmi place să mă simt ca un copil, dar sunt o femeie. Dacă e prea mult, înfiază o minoră." Nu uita să clipeşti des şi să ţii mâinile împreunate, da?
