De-a măgăruşul

Ştiu că, în ultima vreme, în România, pare că politica e ceva care ţine mai degrabă de regnul animal decât de specia umană - tropăie porci, pisicuţe, vaci şi armăsari, mai ceva ca în Farmville. Terminologie lansată de Marele Şacal. Sau Marea Hienă, că alea hăhăie. Ca să nu părăsesc domeniul, zic că de la alegeri încoace, mă simt ca măgăruşul din jocul cu acelaşi nume. Vă amintiţi? Poate că, în momentul şi în zona în care aţi copilărit, jocul se numea altfel; ideea însă e aceeaşi: doi copii îşi aruncă mingea de la unul la altul, peste capul unui al treilea, aflat la mijloc, care trebuie să reuşească s-o "intercepteze".

Prima minge care mi-a zburat pe deasupra capului au fost anunţatele negocieri cu UDMR. N-am nimic cu ei - pe Frunda l-aş vota preşedintele României - da' la ce vă trebuie, maică?! Şi de ce n-aţi zis de la început?

A doua minge a fost fiţuiciada de la Bruxelles. De mare porc gestul - ce e aia, tre' să pasezi bileţele ca la şcoala primară, tu ditamai preşedintele? Nu-ţi mai răspunde Barrosso la telefon, de trebuie să recurgi la asta, sau ce? Explicaţia a venit chiar de la "scriitor": hăhăhă, păi dacă nu voiam să mă vedeţi, credeţi că făceam asta la poza de grup? Nu, nu cred. Atunci, dacă tot ai vrut s-o faci în văzul lumii, spune-ne ce scria în ţidula aia nenorocită. Alt răspuns prompt: hăhăhă, nu vă spun.

Frustrant, nu? Mai ales când e pe banii tăi.

A treia minge: apare informaţia despre acordul semnat între USL şi Divin. Întrebat despre asta, Crin Antonescu răspunde cam ca Divinu': nu vă pot spune.

Frustrant din nou.

Prieteni, poate că n-aţi înţeles: (ştiu că o să sune a la Gigi Becali) da' pe banii mei nu faceţi mişto de mine, clar? Fiţele astea cu "ştiu, da' nu vă spun" le-am depăşit cam prin clasa a II-a. Voi, clasa politică, văd că sunteţi corijenţi, în pericol de repetenţie. La ce? La bun simţ.

O glumă proastă

De la alegeri încoace, mă distrez copios. Unul dintre bancuri este cel conform căruia USL-ul s-ar face vinovat de inflaţia de parlamentari de după redistribuire. Departe de a fi nişte prunci neprihăniţi, domnii din USL or avea multe bube, dar asta nu se numără printre ele. Dintr-un simplu motiv: ei au fost cei care au propus votul uninominal pur, fără redistribuiri şi alte ghiduşii, iar CîCîRî-ul, în frunte cu doamna Aspazia, a zis "ntţ!"

Sigur, dacă s-ar fi aplicat uninominalul pur, având în vedere că la scor PDL a ARS-o periculos de aproape de partidu' lu' domnu' Dan, probabil că democrat-liberalii ar fi avut în Parlament o reprezentare doar ceva mai răsărită decât a minorităţilor, alta decât cea maghiară. Era normal să se opună. Dar, măcar cei din PDL au bunul simţ să nu acuze pe nimeni pentru aberaţia care a ajuns să fie legislativul.

În schimb, tot felul de băieţi şi fete, autointitulaţi "de dreapta" - o fi o referire la mâna cu care... salută - găsesc de cuviinţă să facă diverse caterinci pe temă:

 Prima eroare: Parlamentul nu a fost înfiinţat acum; exista şi înainte de 9 decembrie 2012 şi avea vreo 470 de membri. Deci, diferenţa e de nici 120 de oameni.

A doua eroare: cei care au beneficiat de o lege electorală tâmpită au fost nu USL-iştii - care, în cea mai mare parte, şi-au închis colegiile - ci PDL-iştii şi PPDD-iştii, care au ajuns să consume oxigenul din Palatul Parlamentului "cu naşul" (poate 'ăl din suflet). Adică, după redistribuire. Cu câteva voturi. Nu ştiu exact pe cine reprezintă în Parlament astfel de oameni.

Soluţia cea mai bună? Uninominal în două tururi. Ca la prezidenţiale, ca la alegerea primarului. În felul ăsta, nu ne-am mai trezi cu rebuturi intrate în Parlament pe naşpa, ascunse în pubela democraţiei.

foto: Jurnal de Dreapta