De ce a traversat găina strada sau Jeffrey Franks a mâncat covrigi

Aşa, şi? Păi... Jeffrey Franks e şeful delegaţiei FMI şi te-ai aştepta din partea lui să baloteze masa de prânz într-un local cu ştaif, cu preţuri mari şi fiţe pe măsură. Şi totuşi, de ce omul care dictează bugetul, concedierile, tăierile de pensii şi salarii şi creşterea TVA-ului a ales să mănânce covrigi? De poftă? Neaaah...

1. Ca să-şi creeze o imagine de om apropiat românului obişnuit, care dacă îşi ia o şaorma trebuie să renunţe la ţigări, că nu-l ajută portofelul

2. Ca să ne demonstreze că se poate mânca în oraş şi cu bani puţini, în vreme de criză şi că e de preferat să alegem un covrig la colţul străzii în detrimentul unei porţii de spaghete bune la o crâşmă italienească mişto

3. Ca să ne arate că, vezi Doamne, şi la ei, la greuceni, e criză.

Ar putea fi oricare din variante, toate 3, sau nici una. Poate că, pur şi simplu, a fost curios să afle la ce stau românii la coadă. Oricum ar fi, indiferent de motivul pentru care Jeffrey Franks s-a oprit la covrigăria aia, un lucru e cert: FMI a mâncat demult covrigul şi României i-a lăsat gaura.

Banii n-aduc sânge albastru

Banii aduc multe lucruri, dar, din păcate, nu reuşesc să aducă majoritatea chestiilor cu adevărat importante. Cum ar fi simţul ridicolului, buna creştere, inteligenţa şi, nu în ultimul rând, nobleţea. Alături de alte milioane de oameni, am privit, la televizor, nunta prinţului William cu (actualmente) Catherine. Am văzut membri ai marilor case regale ale Europei si commoners. Mulţi dintre cei din urmă dobândiseră, prin fenomenul fizic de frecare (nu va gândiţi la porcării, chiar e un fenomen fizic) o vagă poleială de fineţe. Dar stratul nu era suficient de gros încât să pară de consistenţă masivă. Aşa că se vedea de la o poştă că era o simplă spoială. Există oameni care cred că banii pe care i-au făcut prin diverse mijloace pot compensa anumite carenţe de educaţie, de inteligenţă sau de caracter. Total greşit. Poţi sa aduci la Buckingham Palace un măcelar, un brutar sau pe fiica unui organizator de petreceri fără ascendenţă nobilă. S-ar putea ca primii doi să îşi cunoască foarte bine locul şi să ştie că a doua zi se întorc la prăvăliile lor şi îşi reiau rutina zilnică - "Câte doriţi? Cash sau card?" Cea de-a treia, in schimb, a început deja să creadă că locul proaspăt dobândit i se cuvine şi că îi era rezervat de când s-a născut. A cerut să nu i se mai spună Kate, ci Catherine. Eventual Ducesa de Cambridge. Sau, de ce nu, Prinţesa Catherine. Femeia pare să creadă sincer că milioanele tatălui ei pot cumpăra secole de etichetă, de bună creştere şi de sânge albastru. Nimic mai greşit. Toţi banii din lume nu pot subţia obrazul, nu pot transforma prostul gust in rafinament si nu pot crea bun simţ acolo unde el nu există. I guess money can't buy you much, after all...