Pierdut izoletă. O declar nulă.

Dragii babei,

O să vă zic o poveste. Ah: dacă aveți de gând să mă etichetați "conspiraționistă", puteți să vă băgați eticheta aia în buzunar, lângă masca N95. Știu că există coronavirusurile de multă vreme și că afectează diverse specii. Iar cel mai tânăr vlăstar al familiei, Covid, e o scârbă parșivă care dă cu șișul la un meci de box sau, dimpotrivă, fuge când te aștepți să tragă cu un AK-47. Că d-aia stau nas în nas covidați cu sănătoși, iar unii n-au nimic, în schimb alții, care n-au ieșit de sub pat de un an jumate, ajung prin secții ATI. Deci nu, nu pun la îndoială existența unui virus. Ci logica modului în care a fost și este gestionată toată povestea asta. Lo-gi-ca, da? Sau, mai degrabă, semnalez lipsa ei. 

Să-ncepem cu-nceputul:

CU MASCĂ, FĂRĂ MASCĂ

„Purtați mască numai dacă aveți simptome de răceală sau gripă, ori dacă vă întâlniți cu o persoană bolnavă.” Acesta era mesajul de interes public cu  care autoritățile inundau toate canalele de comunicare la începutul primăverii lui 2020, atunci când Președintele Iohannis abia aflase despre „situația din China” și ne spunea că nu e cazul să ne isterizăm „din cauza unei gripe”. Drept e că „situația” începuse să iasă din țara de origine, ca orice produs chinezesc de export care se respectă. Tot drept e că, atunci când masca trebuia purtată doar în situațiile mai sus menționate, nu se mai găseau în farmacii măști nici să tragi cu tunul. 

Am zis "tun"? A venit și el mai târziu, când purtarea măștii a devenit obligatorie mai întâi la interior, apoi peste tot - deși piața a fost brusc inundată de așa-zisele măști chirurgicale (cele mai multe neconforme, produse în condiții insalubre și importate de firmulițe dubioase, apărute peste noapte), bucățelele alea de material ajunseseră să valoreze greutatea lor în aur. Asta, în condițiile în care, cu doar o lună-două înainte, le găseai în farmacie cu 50 de bani bucata. Asta înseamnă să nu ratezi momentul, dacă ești un bun om de afaceri. 

Între timp, măștile s-au mai ieftinit, dar s-a mai întâmplat un fenomen: dacă tot devenise ubicuă, masca a fost înglobată în ținută, ca accesoriu. Vorba aia, dacă tot e musai s-o port, măcar să-mi placă un pic. Așa au apărut măștile din diverse materiale textile, pe care le puteai spăla și refolosi. Doar că importatorii de „medicinale” au rămas cu ale lor pe stoc. Ce ne facem, fetelor? Păi, de pildă, le interzicem copiilor să le mai poarte la școală pe cele textile, eventual croite pe măsura lor, și îi obligăm să poarte din celelalte, de unică folosință, că doar nu le-am importat degeaba, nu? 

IZOLAREA ȘI IZOLETA

La început ni s-a zis că, dacă ne infectăm, trebuie să anunțăm DSP și medicul de familie, să ne izolăm acasă și să urmăm tratamentul prescris. Mergem la spital doar dacă ni se agravează starea. Nu a trecut mult și, dacă dădea Sfântu' să strănuți, să ai nițel guturai sau oleacă de febră și te împingea păcatul să îți faci test RT-PCR (multe cu rezultate fals pozitive, după cum chiar medicii au recunoscut; în plus, insuficiente pentru a pune un diagnostic în absența unor investigații suplimentare, cum ar fi aflarea încărcăturii virale și a potențialului infecțios - a spus-o chiar creatorul lor, care a avut norocul să moară în 2019 și să nu vadă cum și-au bătut alții joc de munca lui), veneau niște oameni în combinezoane care te băgau în sarcofag d-ăla de plastic și te duceau la spital, chit că simptomele tale nu te calificau nici pentru vreo gripă mai acătării, d-apoi pentru secția ATI.

De ce erau spitalele suprasolicitate? Păi, fix de asta. Din cauza internărilor inutile. Cunosc doi oameni care au fost luați de acasă în toiul nopții cu izoleta și ținuți în spital două săptămâni, doar ca să li se dea Paracetamol de trei ori pe zi. Oamenii se simțeau foarte bine - el avea simptome slabe de răceală iar soția lui nu avea niciun simptom. Fetița lor, care stătuse cu ei în casă (!), a fost trimisă la bunicii aflați, desigur, "în grupă de risc", adică 65+. Bine gândit, nu? 

LOCKDOWN-UL ȘI DECLARAȚIA 

Și ne-au pus să stăm acasă. Cu hashtag și tot ce trebuie. Cu mașini de poliție din ale căror difuzoare răzbatea, periodic, pe străzile pustii, îndemnul imperativ de a nu părăsi locuința. Dar ce te faci cu oamenii care trebuie, totuși, să iasă? Simplu: îi pui să completeze o declarație pe proprie răspundere. Declarație valabilă și în cazul localităților aflate în carantină, de parcă, lângă polițistul care verifica documentele împricinatului stătea și un reprezentant al lui Sars-Cov-2 care citea hârtia aia și zicea "Bine, treci, pe tine nu te contaminez dacă zici că ieși cu treabă." Carantină, carantină, da' până la declarație. 

Sars-Cov-2 părea să aibă o înțelegere cu autoritățile și în privința intervalului orar când putea să-și facă de cap: timp de două ore pe zi era „piua” pentru pensionari care aveau voie (ce umilitor!) să iasă la medic, la cumpărături sau unde mai aveau ei treabă. Noaptea, în schimb, umbla covidul pe străzi în haite, ca maidanezii de odinioară. Altă explicație nu poate exista pentru interdicția de a circula între orele 23 și 5. Bine, nici de clădirea Guvernului nu se atingea covidul, că de aia puteau miniștrii să petreacă liniștiți, fără măști, fără distanțare, fără nimic. La fel, și în localurile agreate. Restul, ducă-se; ce dacă dau faliment? 

„Reducem programul supermarket-urilor în weekend, ca să evităm aglomerația”. Logic, clar! Dacă ai un acvariu de 200 de litri și ții în el 20 pești, vei reduce considerabil aglomerația mutându-i într-un acvariu de 100 de litri. Are sens. 

VACCINUL ȘI CERTIFICATUL 

În sfârșit, a apărut vaccinul. Mai multe, chiar. În cazul vaccinurilor clasice, cu virus viu atenuat, durează cel puțin 2 ani de când îi vine unui cercetător ideea până când serul respectiv ajunge să fie administrat masiv. Există niște etape care nu pot fi sărite, oricât ai investi. Reacțiile corpului uman, de pildă, nu pot fi grăbite cu bani. De asta, până când nu se încheie toate fazele de testare pe oameni, produsele farmaceutice nu sunt scoase pe piață ca fiind sigure. De altfel, și în prospectele vaccinurilor anti-covid scrie foarte clar că ultima etapă de testare este în curs. "Dar vai, tehnologia mARN e ceva la care se lucrează de 15 ani!" Așa e. Și, în 15 ani, toate autoritățile sanitare au refuzat să îi dea aviz pozitiv pentru că nu au considerat-o suficient de sigură.

Cât de eficient este vaccinul? Potrivit producătorilor, cel mai bun (sau cel mai bine marketat) dintre ele are o eficiență cuprinsă între 91 și 95%. Conform aceleiași surse, el nu te împiedică să iei virusul, să faci boala și nici s-o dai mai departe. Tot ce face este să te ferească de formele grave ale covid-19. Dacă ne uităm la datele oficiale (adunate de la autorități sanitare din toată lumea pe worldometers.info), înainte de zorita apariție a vaccinurilor, 97% din cazuri erau cu simptome ușoare sau moderate. Așadar, eficiența naturală a sistemului imunitar este cu cel puțin două procente mai mare decât a celui mai bun vaccin anti Sars-Cov-2.

Cu toate astea, certificatul de vaccinare îți conferă o libertate de mișcare mai mare decât rezultatul negativ al unui test RT-PCR sau rapid. Repet: vaccinat fiind, poți lua și da virusul. Nu protejezi pe nimeni. Aproape că nici pe tine. Deci? Un nevaccinat care vine din nu știu ce țară și are test negativ stă în carantină. Un vaccinat netestat, care coboară din același avion, poate să zburde liniștit pe unde vrea el și să împrăștie cu generozitate virusul despre care nu știe că îl are. Iarăși: perfect logic. 

„Bun, să admitem că imunitatea înnăscută e mai eficientă, procentual vorbind. Dar persoanele imunocompromise ce fac? Ele trebuie să se vaccineze!”

Să lămurim întâi ce înseamnă „imunocompromis”. Există oameni a căror imunitate naturală este foarte scăzută sau lipsește cu desăvârșire, fie din pricina unei boli (SIDA, de pildă), fie a unui tratament cu imunosupresoare - așa cum este cazul pacienților cu transplant, care sunt nevoiți să își "anihileze" imunitatea măcar temporar, astfel încât corpul lor să nu respingă organul transplantat. Dacă rostul unui vaccin este acela de a-ți învăța sistemul imunitar să se lupte cu un agent patogen fără ca tu să treci prin boala respectivă, dar sistemul imunitar este incapacitat, ce mai învață vaccinul și pe cine?

TRATAMENTUL

O vreme, Remdesivir a fost administrat cu mare larghețe bolnavilor din spitale. La fel și zeci de litri de oxigen. Potrivit unui studiu al Societății Britanice de Pneumologie, administrarea de oxigen în cantități mari și/sau pe termen lung distruge țesutul pulmonar și poate duce chiar la decesul pacientului. „Ce prostie! Oxigenul e vital!” Categoric! La fel și apa. Dar, dacă cineva îți pune în gură o pâlnie și îți toarnă prin ea 5 litri de apă în două minute, s-ar putea să nu te simți prea bine.

Iar Remdesivir-ul... Multe dintre efectele sale adverse - tuse, insuficiență respiratorie sau cardiacă, probleme renale, dureri de cap, astenie severă - se suprapun 1 la 1 cu unele simptome atribuite covid. Nu pot să nu mă întreb câți dintre cei tratați în spital cu acest medicament s-au chinuit în halul ăla din cauza bolii, și câți din cauza tratamentului. 

CONCLUZIILE MELE

Nu sunt medic. Însă, de când mă știu, mi-a plăcut logica. Și mi-a plăcut să mă documentez din cât mai multe surse credibile și verificabile despre lucrurile pe care nu le cunosc, dar pe care vreau să le înțeleg.

Documentându-mă, am înțeles un singur lucru: că nu e nimic de înțeles. Repet: virusul există, iar vaccinurile (cele care trec proba timpului și își dovedesc eficiența) sunt una dintre cele mai importante invenții ale științei. Însă, din primăvara lui 2020 încoace, trăim în haos. Or, vorba unui personaj de film, „haosul e o scară”. Trebuie doar să ne uităm cu atenție la cei care au ajuns în vârful ei. Cel mai probabil, sunt aceiași care au construit-o. 

 

foto: jcarcamoassociates