Din bube, mucegaiuri şi noroi,
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi...
Trăim într-o lume urâtă. Dar nu într-una urâtă pur şi simplu, pentru că asta ar însemna că am trăi, totuşi, într-o lume cinstită. Nu e cazul. Lumea în care trăim e îndeajuns de perfidă încât să se prefacă frumoasă, strălucitoare, uneori altruistă, adesea amabilă şi politicoasă şi, aproape mereu, seducătoare. Însă, de fapt, în lumea reală, frumuseţea se transformă în urâţenie, strălucirea în sclipiri înşelătoare de pirită, altruismul în pur egoism deghizat ca să dea bine în poză, iar amabilitatea şi politeţea devin răcnet şi lovitură năprasnică. Ce mi se pare şi mai înspăimântător este faptul că lumea trece prin transformarea asta chiar sub ochii mei. Când mă uit în jur, am senzaţia că urmăresc un film de groază în care personajele se metamorfozează în monştri. Pielea le crapă, lăsând loc solzilor, zâmbetul devine rânjet de gură cu colţi însetaţi, mâna menită să mângâie devine gheară făcută să sfâşie.
Estetica urâtului? O neînţelegere. Pentru că lucrurile se petrec exact invers decât credea Arghezi: florile adevărate nu răsar în mijlocul mocirlei, ci sunt înghiţite de ea. Şi încă ceva: cele de mucigai put.
Laurash, eu nu prea am de frumuseti am sa ridic dintre urateniile din strada ce poarta numele de manifestatie pasnica, cu forte de jandarmi care apara bunul mers al societatii. Care "bunul mers", frate? Care "manifestatie pasnica"? Care frumusete? Ah! Aia de la mine din gand. Nu mai pot sa ma uit la posturile de stiri, nu mai pot sa vad aceleasi povesti de adormit parinti, nu mai pot sa aud aceleasi voci tarnuite de vremi ca cea a lui Tatulici sau Mircea Badea. Ce ma fericesc ca nu mai sunt in interior, in spatele stirilor. Am scapat frumos.
RăspundețiȘtergereTrăim într-o lume care arată aşa cum am făcut-o boi să arate. Cît despre florile adevărate înghiţite de mocirlă, aici sunt doar parţial de acord, fiindcă unele chiar rămîn în picioare.
RăspundețiȘtergereIrina, postarea nu se referea (neapărat) la manifestaţie, ci la oameni în general. La felul în care oameni în care credeam, sau pe care îi credeam într-un anumit fel, pentru că aşa păreau să fie, s-au dovedit a fi cu totul şi cu totul altfel. Iar frumuseţea lor (aia interioară) s-a dovedit a fi doar o excelentă strategie de marketing. Atât.
RăspundețiȘtergereM-ai prins cu nadragii in vine, Laurash. M-ai avut la faza asta. Inseamna, doar, ca nu am citit printre randuri. Mea culpa. Voi reciti atent de data asta.
ȘtergereFlorine, eu ştiu ce să mai zic? Până la urmă, în privinţa oamenilor, e discuţia aia veche: nature versus nurture. OK, e în firea ta să te comporţi într-un anume fel. Dar, atâta timp cât nu trăieşti în peşteră, te poţi civiliza. Sau invers, ai primit o educaţie rudimentară, ai fost crescut în sânul unei mentalităţi primitive, dar dacă în tine există anumite calităţi, ţi le poţi dezvolta. Trebuie doar să vrei. De pildă, un copil al cărui tată îşi bate nevasta are două variante: să asimileze modelul şi să-l aplice ca adult, sau să îi repugne în aşa hal, încât să nu poată da nici măcar o palmă cuiva în viaţa lui. De el depinde şi de felul în care se raportează la ce i se întâmplă. Corect?
RăspundețiȘtergereAm recitit siam realizat care e mesajul. Stii de ce am submis eu ca te referi la manifestii, la proteste? Pentru ca eram eu sub impactul celor ce vazusem in zilele ale, inainte de a scrie tu textul. Automat am crezut ca de la ele ai pornit. Nici nu am luat in calcul ca altul este measjul tau. Subliminalo!
RăspundețiȘtergereDar acum, citind in cu totul alta cheie, am realizat ca ai atat de multa dreptate. Ma sufoc de atat nedreptate. De atata egoism mascat sub zambete largi, frumoase, dar gaunoase. Cat de prost sa fii sa nu vezi neste semne? Raspunsul e unul singur: foarte prost. Chapeau!