"Alexandru Ioan Cuza a avut noroc că a murit acum 100 şi ceva de ani. Altfel, acum îi tăia Băsescu pensia. Ce i-a trebuit să renunţe la armată şi să se apuce de politică, să facă Unirea Principatelor si să n-aibă serviciul complet?!" Mugur Ciuvică
Se spune că patria şi părinţii nu le poţi alege, dar le datorezi respect. Oare? E adevărat, nu poţi alege ţara în care te naşti, dar o poţi alege pe cea în care vrei să trăieşti. Ai două variante: fie încerci să transformi ţara în care te-ai născut, în cea în care ai vrea să-ţi trăieşti restul zilelor, fie găseşti una gata făcută şi emigrezi. "Cum, şi renunţi aşa usor?" vor spune patrioţii.
Când încerci o dată, de două, de trei ori să-ţi ajuţi ţara să iasă din băltoaca în care se tăvăleşte veselă şi ea îţi dă peste mână de fiecare dată, ridici din umeri a lehamite, te întorci pe călcâie şi pleci.
E ca atunci când încerci să scoţi un beţiv de sub masă şi el îţi înfige şişul în picior. Zace în propriile lături şi îi e bine aşa. Îl înţelegi, dar nu-l poţi respecta. Cel mult, ţi-e milă. Totuşi, e nevoie de mai mult ca să rămâi lângă el.
Nici patriei, nici părinţilor nu le datorezi respect. Respectul trebuie câştigat.
Nişte părinţi care au adus pe lume un copil, doar ca să-l abandoneze pe treptele primului orfelinat nu merită nici măcar un scuipat; e păcat să-ţi laşi ADN-ul pe obrazul lor.
O ţară care se descotoroseşte de responsabilitatea propriilor cetăţeni, care nu au altă vină decât aceea de a se fi născut acolo, nu merită nimic. În nici un caz respect.
Acum, ţara mea e ca o mamă care, atunci când copiii ei plâng de foame pentru că ea le-a băut banii de pâine, le dă o palmă groasă peste gură şi îi trimite la cerşit.
Eu una cred că România ar trebui decăzută din drepturi şi băgată la puşcărie pentru rele tratamente aplicate cetăţenilor. Problema e că României i s-a dus buhul pe uliţă că e beţivă, proastă, cam curvă, n-are ţinere de minte şi nici cuvânt de onoare. De aia nimeni nu vrea să-i înfieze copiii. Dacă le iese mama din pârnaie îţi vine la poartă hăhăind, să şi-i ceară înapoi?!
foto:adhd.typepad.com
Laurash, pare-se că ne "întîlnim", din nou, pe "calea undelor". Subiectele combătute de noi sunt, din perspective diferite, cam aceleaşi de 2 postări încoace.
RăspundețiȘtergereCitesc ce scrii şi cît de dureros de adevărat este totul, mă amuz cît de faine sînt comparaţiile şi îmi revin, pe de altă parte, imaginile facute de tine şi de Răzvan în Retezat. Sînt 2 laturi ale aceleaşi Românii. pe care o iubesc şi pe care o detest?! Pe niciuna şi pe amîndouă. Mă bat cu morile de vînt, ştii asta, ca ţara mea să fie cît mai aproape de imaginile excelente din Retezat. Mă-năbuş de revoltă la grosolăniile oamenilor de rînd, dar şi la "tratamentul" aplicat de reprezentanţii puterii nouă tuturor. Jos pălăria pentru scriitură!
Stiam ca vorbele mele contin multa OTRAVA, dar citindu-ti publicatiile tale, imi dau seama ca vorbele tale nu au antidot, sunt mortale, efectiv ! Felicitari, ai imbratisat in acest articol, intreaga realitate romaneasca. GEYSS.
RăspundețiȘtergere