România are Sindromul Stockholm

Mircea Badea zicea că România trebuie internată. Până de curând, l-aş fi contrazis, încă mai credeam că poate fi tratată ambulator. Da' nu mai ţine... Scad pensiile, salariile, indemnizaţiile, alocaţiile, ajutorul de şomaj, se introduc noi taxe, am putea avea "şansa" de a creşte şi TVA şi cota unică. Asta după ce, acum numai câteva luni, primeam asigurări de la cei care acum anunţă toate nenorocirile astea, că nu se va ajunge aici. Şi după ce, acum 2 ani, tot ei urlau ca din gură de şarpe că sunt bani pentru măriri de salarii, pentru pensii, pentru toate programele sociale în derulare şi pentru încă vreo câteva la care nu se gândise nimeni. Cu toate astea, azi, când fiecare pensionar îşi descoperă calităţi de Chuck Norris, iar mamele ameninţă să capitoneze Cotrocenii cu Pampers puţin uzaţi, azi, există oameni obişnuiţi care spun că guvernanţii "nu au ce să facă, au luat decizia corectă". Şi nu o spun la televizor, pentru că, vezi Doamne, reprezintă interesul nu ştiu cui. Nu, o spun acasă, unde poate că au şi ei un părinte pensionar, o spun la o bere, prietenilor, care poate că lucrează la stat, sau vecinului al cărui patron l-a concediat când şi-a lichidat firma din cauza impozitului forfetar. Există oameni care le găsesc scuze, care mai găsesc în ei energia şi înţelegerea de care au nevoie ca să-i aprobe. Există oameni care, fără să crâcnească, acceptă să-şi sacrifice nivelul de trai, şi aşa vai de el, pentru că "ştie Băsescu/Boc/Guvernul ce face".

E clar: România are sindromul Stockholm. Începuse să dea semne în decembrie anul trecut, când, în loc să fugă de agresor care lăsase uşa deschisă, i-a spus, ca în filmul lui Almodòvar, "leagă-mă bine". Ţara asta e ca o nevastă bătută care, în loc să facă plângere la poliţie şi să bage divorţ, se udă toată când mitocanul îi aduce un buchet de flori furat din faţa blocului şi îi trage o ţucătură cu aromă de trăscău. "El e băiat bun, oi fi fost şi eu de vină"... Păi chiar ai fost de vină. De ce ai stat, proasto?

nikruckert.blogspot.com