"I'm gonna make you an offer you can't refuse"... Asta e varianta soft. Sigur, după aceste celebre cuvinte urmau şantajul, ameninţările, sărutul morţii şi câteva butoniere în plus, decupate măiastru în trupul "ofertatului" cu mitraliera ofertantului. Şi totuşi, credeţi-mă, E VARIANTA SOFT!
Varianta hard e "Nu-i vom construi nici măcar o casă de veci [lui Ciuvică]". Şi culmea, expresia nu a debitat-o il capo di tutti i capi, ci fratele onor domniei sale, distinsul domn Mircea Băsescu, într-un interviu acordat, după niscaiva injurii şi istericale, unui jurnalist de la Gândul. Cu ce se făcuse vinovat bietul muritor, coleg de breaslă, de şi-a luat apelativul deja clasic, găozar? Crimă de lese-majeste: a îndrăznit să evoce o asemănare izbitoare între afacerea Băneasa-Popoviciu şi un deal încheiat de firma deţinută în proporţie de 85% de nepoţelul domnului preşedinte, respectiv fiul lui Mircea Băsescu. În ambele cazuri, se pare că Academia de Ştiinţe Agricole ar fi vândut privaţilor un teren măricel, pe care a fost plantată o cultură experimentală de vile, blocuri şi diverse altoiuri rezidenţiale.
Chestiunea a fost adusă în discuţie de Mugur Ciuvică, infamul care deja are promisă o mare bătaie de la gentlemen-ii familiei Băsescu. Se pare, însă, că aceştia vor să-l omoare în bătaie şi să-l arunce în şanţ să-l mănânce gărgăriţele, dacă fratele Mircea zice că nici la doi metri sub pământ nu-i dă spaţiu locativ.
Nu mă mai enervez. Nici măcar nu mă mai închin, a uimire. Doar înţeleg. Înţeleg de ce preşedintele a cerut capul lui Năstase, aşa cum se zice în documentul ăla oficial, venit, ca şi Dunărea Albastră, de la Viena. În locul domnului Băsescu (oricare dintre ei), şi eu mi-aş dori capul lui Adrian Năstase. Dar nu pe o tipsie de aur, ci pe proprii umeri.
Varianta hard e "Nu-i vom construi nici măcar o casă de veci [lui Ciuvică]". Şi culmea, expresia nu a debitat-o il capo di tutti i capi, ci fratele onor domniei sale, distinsul domn Mircea Băsescu, într-un interviu acordat, după niscaiva injurii şi istericale, unui jurnalist de la Gândul. Cu ce se făcuse vinovat bietul muritor, coleg de breaslă, de şi-a luat apelativul deja clasic, găozar? Crimă de lese-majeste: a îndrăznit să evoce o asemănare izbitoare între afacerea Băneasa-Popoviciu şi un deal încheiat de firma deţinută în proporţie de 85% de nepoţelul domnului preşedinte, respectiv fiul lui Mircea Băsescu. În ambele cazuri, se pare că Academia de Ştiinţe Agricole ar fi vândut privaţilor un teren măricel, pe care a fost plantată o cultură experimentală de vile, blocuri şi diverse altoiuri rezidenţiale.
Chestiunea a fost adusă în discuţie de Mugur Ciuvică, infamul care deja are promisă o mare bătaie de la gentlemen-ii familiei Băsescu. Se pare, însă, că aceştia vor să-l omoare în bătaie şi să-l arunce în şanţ să-l mănânce gărgăriţele, dacă fratele Mircea zice că nici la doi metri sub pământ nu-i dă spaţiu locativ.
Nu mă mai enervez. Nici măcar nu mă mai închin, a uimire. Doar înţeleg. Înţeleg de ce preşedintele a cerut capul lui Năstase, aşa cum se zice în documentul ăla oficial, venit, ca şi Dunărea Albastră, de la Viena. În locul domnului Băsescu (oricare dintre ei), şi eu mi-aş dori capul lui Adrian Năstase. Dar nu pe o tipsie de aur, ci pe proprii umeri.
I-MI PARE RAU. DOMNUL NASTASE NE-A CHEMAT SA-I NUMARAM OUALE,"LA FERMA DE LA CORNU ", DACA NU MA INSEL.
RăspundețiȘtergereDupă ce v-am văzut pe voi la emisiune, am scris asta: http://lauranureldin.blogspot.com/2009/04/il-capo-di-tutti-i-capi.html
RăspundețiȘtergereNu lucrez la Apaca ..etc..pai,laura,daca esti gazetara ,ce cauta pleonasmul asta copilaresc"dupa ce v-am vazut pe voi"???
Anonim 1: mama ei de limbă română... ÎMI pare rău, dar Î-MI nu există... Năstase nu cred că ne-a invitat pe NOI să-i numărăm nimic, invitaţia le-a fost adresată altora; iar inteligenţa nu îi poate fi contestată, indiferent de numărul de case, dosare, termopane, sau ouă.
RăspundețiȘtergereAnonim 2: sintagma "V-am văzut" putea fi urmată de formula de politeţe "pe dumneavoastră" sau de formula mai "de gaşcă" "pe voi". Între noi, găozarii, mi-am permis să nu mă adresez reverenţios lui Ciutacu&Co. Îmi sunt prea simpatici ca să-i iau cu dâvâsî. Aşa că "pleonasmul" avea mai mult un rol de încărcare afectivă. Cam ca dativul etic din Mioriţa. Plus că era târziu al naibii. Iertare...