Dosariada şi Păcală

După Jocurile Olimpice şi Paralimpice, o nouă competiţie începe să ţină capul de afiş. Lipsită de fair-play, bazată pe reguli încălcate la fiecare pas, cu lovituri sub centură nu doar permise, ci chiar încurajate, Dosariada a început. Pe şest, fără o ceremonie spectaculoasă, dar cu o largă participare, manifestarea pare să ridice la rang de sport naţional abuzul şi practicarea poliţiei politice. Imediat după referendum, oamenii erau chemaţi cu sutele să dea declaraţii în faţa procurorilor "de la Bucureşti". Eventual, cu mâna pe Biblie, iar Biblia, pusă pe capota maşinii. Sau, vorba lui Adi Ursu, cu mâna prinsă sub capota maşinii, pentru a stimula onestitatea. Procurorii au scos lumea din biserică, au luat cu duba femei care stăteau acasă cu copiii, au vrut să intre peste bătrâni în case... Şi toate astea pentru o singură "vină": aceea de a fi nesocotit "recomandarea" prezidenţială (şi ilegală) de a nu merge la vot. Radu Mazăre (care e departe de a fi vreun sfânt de zugrăvit în biserică) a fost acuzat de instigare la vot. Nu am înţeles exact în ce moment acţiunea de a vota a devenit infracţiune, având în vedere că "instigare" presupune comiterea unei fapte ilegale sau măcar imorale. Tot aşa cum nu am înţeles cum i se poate imputa lui Liviu Dragnea (cel care a condus campania USL pentru demiterea Divinului) faptul că a încercat să-şi stimuleze oamenii din teritoriu pentru a mobiliza lumea la vot. În fond, legea partidelor zice că formaţiunile politice au obligaţia de a stimula participarea cetăţenilor la scrutin. Procurorii (care probabil că l-au ascultat pe Dragnea şi-n budă, şi-n dormitor) spun că secretarul general al PSD le-ar fi promis chestii celor pe care i-a sunat. Posibil. Ce nu ştim este dacă le-a şi dat cele promise. Ştim însă că ne-am obişnuit de mulţi ani cu găleţi, şorţuri, brichete, pamperşi, făraşe şi şerveţele pentru nas în culorile diferitelor partide. Deci, care ar fi noutatea? Şi, dacă oamenii ăia sunaţi au fost ţepuiţi, au mobilizat omenetu' la vot şi au rămas fără cado', care ar fi problema? "Am fost fraier" nu cred că poate constitui o motivare în instanţă. Situaţia îmi aminteşte de o poveste cu Păcală, care era la judecată. Din când în când, atunci când judele se uita la el, Păcală băga mâna în sân şi se uita drept în ochii judelui. Ăsta, fomist (unele lucruri nu se schimbă niciodată) i-a dat câştig de cauză, aşteptându-se să primească, în schimbul hotărârii, vreo pungă cu galbeni. Păcală a scos însă din sân un mare bolovan şi i-a spus judecătorului corupt: "cu ăsta îţi spărgeam capul dacă nu-mi dădeai dreptate." Nu mi-e clar momentul în care Păcală a devenit personajul negativ.