Mi-am făcut blog acum 4 ani. Nu ca să câştig bani din el, nici pentru că mă cred vreun Seneca al timpurilor moderne. Nici din dorinţa de a îmi pune viaţa pe tapet, aşa cum fac cei care anunţă pe blogurile personale, minut cu minut, tot ce au văzut, bătut, pupat etc. Motivele pentru care a apărut luivuitonu' şi xenonu' sunt exprimate foarte clar aici. Însă constat că mulţi oameni nu pricep ce este un blog şi ce vrea el. Aşa că se simt datori să facă analiză pe text, psihanaliză chiar. Poate că aserţiunile voastre, ale celor care faceţi asta, sunt corecte. Poate că sunt greşite. Dar, oricum ar fi, sunt nesolicitate. Sunteţi liberi, ba chiar vă invit cu drag să vă daţi cu părerea (şi nu, nu ţin să coincidă cu a mea, ba chiar e mai interesant dacă nu coincide) despre conţinutul postării, nu despre autorul ei. Dacă vreau să aflu mai multe despre mine, pot să-mi fac o introspecţie serioasă sau pot cheltui nişte bani să merg la un psihanalist. Că sunt impulsivă sau nu, răutăcioasă sau bună de pus la rană şi ce alte trăsnăi mai scriu unii şi alţii, zău că nu ţin s-o aflu de la unii cititori care, culmea! încep prin a-mi spune că nu mă cunosc. Păi, dacă nu mă cunoşti, amice, cam cât tupeu să ai?
În altă ordine de idei, revin cu o rugăminte mai veche. OK, acum e regulă: semnaţi cumva. Oricum. Fie cu pseudonim (dacă n-aveţi cojones) fie cu numele din buletin; puteţi să semnaţi şi ca Genghis Han - nu mă interesează. Însă mi se pare laş şi de colţul blocului să îţi ascunzi opiniile, oricare ar fi ele, după un "anonim" sec. Dacă nu vreţi aşa, măcar nu mai trimiteţi comentarii, pentru că ele nu vor mai fi publicate.
Le mulţumesc tuturor celor care înţeleg la ce foloseşte un blog şi care este rostul funcţiei "comentează". Restul... e spam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează numai dacă ai identitate și cunoști și cuvinte care nu fac referire la părți anatomice sau rude pe linia maternă.