Bizonul român

Nu mă corectaţi; nu am vrut să scriu "zimbrul". Nu. Chiar Bizonul, ca ţăranul cu Maserati şi târtanul cu clima. Aia bizonică. Ăştia există printre noi, îşi conduc maşinile mai mult sau mai puţin bengoase, votează, fac copii şi scriu pe Facebook. Mai mult, au impresia că cele 10 cărţi citite (între care doi popi şi un as de treflă) le conferă o vastă cultură şi îi îndreptăţesc să îţi dea peste mână atunci când nu pricep la ce te referi, când eşti prea subtil sau pur şi simplu prea inteligent. De ce nu "mistreţul român"? Mistreţul e ăla care face grătar în parcarea de la bloc, râgâie cu talent, îşi suge dinţii şi se scarpină în fund pe stradă. Bizonul e varianta cu upgrade: face tot ce face un mistreţ, dar, peste toate aceste lucruri fermecătoare, poartă o foarte subţire spoială de "cultură" pe care simte nevoia să o împărtăşească vulgului, neapărat pe reţelele de socializare. Cu predilecţie, pe Facebook. HI5 e preferata mistreţilor. A! Şi încă ceva: bizonul român este o specie pe cale de apariţie. Deci, nu endangered, ci endangering (the rest of us), dacă pot să spun aşa. Pentru ăştia chiar aş organiza vânători. Aş şi participa.