Soluţia finală începe în Ungaria?

Guvernul conservator de la Budapesta vrea să reducă din cheltuieli. Normal. Cu ce cheltuieli începe? Cu cele din domeniul sănătăţii.. Anormal, dar se întâmplă frecvent. Cum procedăm? Avem juma' de milion de diabetici în Ungaria. Nu putem să-i împuşcăm în ceafă, că facem mizerie şi nici nu e "european". Atunci, dăm un decret ministerial care zice aşa: lună de lună, orice omuleţ ungur care suferă de diabet este obligat să îşi facă analize. Dacă, Doamne feri, de două ori într-un an, glucoza din sânge depăşeşte limitele stabilite prin decret (!), adio insulină analogă! Acu', cine poate şti cum anume şi de către cine au fost stabilite limitele alea? Dacă, potrivit decretului, limita maximă admisă e taman aia la care orice om normal ar leşina din cauză de hipoglicemie? Dincolo de asta, nivelul glucozei din sânge nu depinde numai de alimentaţie. Poţi să nu mănânci prăjituri decât de ziua ta şi a Republicii, dar stresul, emoţiile etc pot, foarte bine, să-ţi ridice zahărul din sânge pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie.

Ce primesc diabeticii neascultători din Ungaria în loc de insulină analogă? Nu, nu UE. Insulină umană. care e buba? Doctorii spun că aia umană face mai mult rău decât bine. Adică are mai multe efecte secundare decât terapeutice. Nu contează, zice Viktor Orban. "Statul cheltuie 100 de milioane de coco cu tratamentul diabeticilor, iar ei nu pot să ţină un nenorocit de regim fără carbohidraţi?" Domnu' Orban, nu că vreau să zic, da' spun: dacă omul ăla nu îşi permite să mănânce decât cartofi? Hă? Că nici pe voi nu vă dă creşterea economică afară din casă. Şi nici priceperea în ale guvernării.

Poate se inspiră şi domnul ministru Ritli Ladislau, că şi aşa, figura, discursul şi rezultatele l-ar recomanda mai degrabă pentru o carieră strălucită în domeniul pompelor funebre, decât în al sănătăţii. Pe când revenim la "alimentaţia raţionalizată ştiinţific"? Haideţi, că pe ăia doi i-au împuşcat în '89 şi lumea reîncepe să aibă arătătorul nervos...