Tupeu de pedeleu

De când am aflat de intenţia liderilor USL de a merge la Bruxelles pentru a prezenta situaţia politică şi socială din România, n-am ştiut dacă să mă bucur sau să mă enervez. Pe de-o parte, prea îmi suna a „jalbă-n proţap” şi a smiorcăială gen „mama lu' Gigel, să ştiţi că Gigel mă trage de codiţe”. Pe de alta, mă gândeam că pare a fi singura soluţie de a-i face pe onor guvernanţi să-şi bage minţile în cap. Totuşi, Bruxelles-ul rămâne o figură autoritară chiar şi pentru şleahta nelegiuto-legiuitoare şi guvernantă.

Le-am auzit, pe rând, discursurile – recunosc, neînţelegând de ce Victor Ponta a simţit nevoia de a se exprima în engleză, mai ales când nu o stăpâneşte îndeajuns de bine ca să se folosească de ea pentru a comunica ceva Parlamentului European, dar asta e mai puţin relevant. Enervarea mea începuse, deja, să scadă în intensitate. Am auzit – că de văzut nu aveam unde, dat fiind că toate posturile de ştiri difuzau discursul Divinului (care Divin în mod surprinzător, a decis să facă declaraţii pe la ora 16, mult înainte de orele sale obişnuite de apărut la TV – o fi fost special ales momentul, ca să-i „ecraneze” pe USL-işti? N-are cum… ) am auzit, zic, filmul… să-i spunem documentar, despre situaţia din România. Pregătit de USL, filmuleţul începea în forţă, cu Roberţica exersând adunarea şi înmulţirea artificială a voturilor. Continua cu protestele din Piaţă, cu un tânăr protestatar care explica ce vor oamenii de acolo etc. Se termină filmul şi ce-mi e dat să aud?! O voce masculină şi portocalie, care începe să facă o băşcălie proastă de colţul blocului, avându-l ca interlocutor siderat pe austriacul absolut decent şi respectabil care conducea dezbaterea. Încerc să reproduc, din memorie, dialogul halucinant care a urmat:

 - Dacă tot am ajuns la secţiunea filme, să stiţi că şi noi avem un film pe care am vrea să-l prezentăm, zice vocea.

 - Sigur că da, după dezbatere, răspunde austriacul.

 - Păi nu, acum!

 - Îmi pare rău, dar nu se poate. Noi avem în program, în continuare, 20 de minute de dezbatere şi avem traducere asigurată pentru ea.

 - Păi filmul e tradus…

 -  Nu despre film e vorba; avem traducere din două limbi, asigurată de translatori care peste 20 de minute vor pleca şi riscăm să nu mai putem purta dezbaterea.

 - Să ştiţi că era vorba despre un film serios, doar nu vă propuneam să urmărim desene animate!

Acest schimb de replici între un personaj definit exclusiv printr-un tupeu extraordinar şi un domn ale cărui principale calităţi, în momentele alea, erau bunul simţ şi calmul m-a făcut să-mi pierd orice urmă de disconfort provocat de prezenţa USL la Bruxelles cu scopul de a reclama actuala putere. Dar absolut orice urmă!

Am aflat, după aceea, că vocea i-ar fi aparţinut lui Traian Ungureanu. Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, cred că bunica mea, care i-a fost profesoară de română, l-ar admonesta cu un citat din Caragiale (că tot a fost ziua lui ieri): amice, eşti idiot!